Gerar, 21 și ceva de kilometri, 1.45.15, genunchi drept – dureros înainte, praf și pulbere după! Nu alergați dacă sunteți accidentați! Sau, alergați!

Azi o să fim bisericoși, credincioși, o să ocărâm ca străbunii noștri în glie! ‘Tu-ți anafura mă-tii!, Crucea mă-tii!, ‘Tu-ți cristoșii tăi!… Sună cunoscut? Să faci ce zice popa nu ce face popa! Da, nu e bine să alergi când ești accidentat! Mai bine stai o săptămână, două, te refaci, decât să fii apoi inactiv un an. Sau, e bine!

Dar mai dă-l în mă-sa de popă! Genunchiul drept o să reziste! O să fie traumatizat la finalul cursei, dar o să reziste! ‘Tu-ți anafura mă-tii de genunchi, nu-i așa că o să fii în regulă?

Am împachetat genunchiul, sugrumat, și am dat drumul la fugă! Pe la kilometrul doi începe coborârea de la Gerar și de la coborârea aia a început și chinul. Crucea mă-tii de genunchi! Au mai urmat și alte coborâri, după a treia s-a redus ritmul. Alergatul a devenit șchiopătat. ‘Tu-ți cristoșii tăi de genunchi! O să termini cursa! Să vedem ce se poate întâmpla! Genunchiul a trecut linia de finiș! Legumă!

Genunchiul e din ce în ce mai bine! După două zile, dă semne! Pauză, oricât e nevoie! Dacă nu o să mai funcționeze, ne găsim pe bicicletă! Dacă nici asta nu merge, la înot! Sau, la șah! Simt că de la mult șah se pot face pătrățele perfecte pe abdomen! Gambitul damei!