Vorbește lumea că la o emisiune tv a fost invitat de curând un “expert în sănătate”, un modelator de vedete, un prelungitor de viață bună, cum s-ar zice, și a fost rugat să explice poporului nerod ce înseamnă efortul aerob și anaerob la care tocmai făcuse referire. Iar omul ar fi răspuns ceva la modul: Păi anaerob e atunci când alergi cu spatele, avem nevoie și de un astfel de efort.
Iar piața, pentru că e vorba de o adevărată piață a antrenorilor personali, e plină de “experți”. Metoda e simplă: e un trăgător la sală, arată bine, poate bagă și trei doze de steroizi să-i definească pe ăia oblici greu de lucrat la aparate, și oferă consultanță “pe gratis” unor vedetuțe pe care le ajută să slăbească, spunându-le să nu mai mănânce sarmale. La schimb, primește găzduire pentru o fotografie, două, trei, pe paginile de socializare ale vedetei educate să arate bine pentru poporul admirativ. În câteva luni, trăgătorul la sală, e expert în modelare corporală, în sport, nutriție și poate chiar chimie organică. Clienții vin gârlă și așteaptă de la guru să le spună cum pot ajunge să alerge 21k sau chiar 42k, în câteva luni. Trebuie doar să se ridice de pe canapea.
Dar unde pot duce astfel de inițiative? Cât de grav se poate accidenta o persoană sedentară care forțează? Cum trebuie început sportul? Am vrut să aflăm toate astea, din curiozitate, și am zis că poate te interesează și pe tine.
Nouă ni s-a părut potrivit să răspundă la întrebări Dragoș Luscan, fost sportiv de performanță, care lucrează de mai bine de 12 ani cu sportivi de top ai României, de la Simona Halep, la Horia Tecău, la Cristina Neagu sau David Popovici.
Redactor: Adrian Țone
Este licențiat în “Sport și performanță motrică”, respectiv ”Kinetoterapie și motricitate specială” la UNEFS, are un master în ”Nutriție și remodelare corporală” și un curs postuniversitar de preparator fizic, predă Teoria antrenamentului sportiv la Centrul Național de Formare și Perfecționare a antrenorilor și are mai multe certificări în domeniu, este instructor internațional de tenis certificat ATP, precum și membru al “European Athletics CoachesAssociation” și “Global Professional Tennis Coach Association”. De-a lungul anilor a participat la zeci de conferințe la nivel mondial pe teme de kinetoterapie, antrenament, mental coaching, nutriție, a asistat la metodele de antrenament ale celor de la Borussia Dortmund și Arsenal Londra, pentru că a vrut el să vadă cum se desfășoară treburile acolo. Pe lângă toate astea, încearcă zi de zi să-i ajute pe “neprofesioniști”, dar și pe “profesioniști”, la clinica sa de recuperare KinetoFit, să-și realizeze obiectivele. Mai mici, sau mai mari.
Prima întrebare e legată de “experții” care împing oamenii de pe canapea spre 21k sau 42k în câteva săptămâni.
“Din punctul meu de vedere sunt inconștienți. Eu lucrez de foarte mulți ani cu sportivi, dar să pleci din canapea și să ajungi la 21 de km, în condițiile în care persoana respectivă nu a mai făcut niciodată treaba asta, este inconștiență curată. Oamenii ăștia ar trebui pur și simplu controlați. Mai ales dacă sunt formatori de opinie. În nici un caz nu recomand lucrurile astea”, vine răspunsul franc și direct.
“Dece”-ul a devenit inevitabil, se impunea, umpluse cu prezența lui întreaga cameră.
“Eu lucrez de foarte mulți ani și cu oameni care nu au făcut deloc sport dar și cu sportivi de performanță și am observat că lucrurile merg în felul următor: dacă periodizarea antrenamentelor nu ține cont de anumite principii fiziologice, anatomice, biomecanice, ale corpului nostru, corpul va ceda foarte repede. De aceea vedem că sunt foarte mulți care se apucă să sară din canapea la 21 de km și apoi ajung în spital o lună de zile sau vor avea probleme cu articulațiile tot restul vieții. Am întâlnit oameni care s-au forțat, au făcut acel half maraton iar apoi au stat numai la recuperare și încep să își piardă din plăcerea de a face acea activitate sportivă. Ce urmează în cazul în care supraviețuiește unui semimaraton? Fiecare persoană trebuie să evalueze riscurile, iar riscurile sunt enorme, dacă nu ai făcut sport și vrei să faci dintr-odată treaba asta. Sunt persoane care au probleme cu glezna sau cu genunchii și deodată se apucă de semimaraton, sau care stau la calculator toată ziua și deodată se apucă să alerge. E adevărat, alergarea este cea mai simplă modalitate de a face sport în momentul acesta. Eu încurajez oamenii să facă sport, nu vreau să fiu înțeles greșit, trebuie ca oamenii să facă mișcare, și să își stabilească rezoluții, dar nu de genul într-o săptămână, două, trei să treacă la half marathon”, ne lămurește Luscan.
Bani din articulațiile și sănătatea credulilor
Cum spuneam, 2-3 vedetuțe în programul de coaching, te pot aranja financiar. Pentru că puterea exemplului, mai ales când e vorba de “arătat bine”, are capacitatea de a cuceri campionate mondiale în România: Păi, cum, dom’le, eu nu pot? Eee… Parcă îl și văd pe Toma Caragiu cum se învârtoșează aruncând lanseta în apă motivat de “prăpădul” pe care îl produsese Octavian Cotescu în Operațiunea Monstru. Așa și în cazul nostru.
“Dacă vorbim despre influencerii care au practicat sport cândva și s-au reapucat, eu nu cred că ei s-au apucat deodată și au alergat nu știu câte zeci de kilometri. E adevărat, în momentul acesta dă foarte bine să spui că antrenezi oamenii să ajungă din canapea la semimaraton, se vinde foarte bine programul acesta, dar este foarte riscant pentru oamenii aceștia. E riscant să facă tendinite, să aibă probleme cu articulațiile, se facă întinderi musculare sau rupturi. Gândiți-vă că sunt persoane care au mari probleme de mobilitate, să spunem. Dacă ai o problemă mare de mobilitate și încep să alergi, organismul tău încearcă să creeze un lanț vicios. Adică, dacă glezna nu funcționează cum trebuie vei simți dureri mari și în genunchi și în șold sau în coloana lombară. E posibil. Dacă ai o problemă de postură, stând toată ziua la birou, s-ar putea ca alergând să dezvolți probleme și mai mari de coloană lombară sau cervicală. În plus, am observat că încep alergările fără o încălzire, fără ca lucrurile să fie luate treptat. E ca și cum începi să construiești o casă și nu ai răbdare să se așeze un pic fundația, să mai pui niște fiare, să mai întărești pereții, să se sudeze unele cu altele. Dacă vrei să mergi repede către acoperiș, fără a ține cont de lucrurile astea, ai putea să vezi la final că acea casă s-a înclinat într-o parte și nu prea mai ai ce să îi faci. Maximum, să încerci să zidești permanent pe lângă ea, să o întărești”, ne-a spus Dragoș Luscan, ducându-ne aproape de domenii mai ușor de înțeles.
Asfalt, pământ sau tartan? Vrem să știm mai multe, să ne documentăm, de parcă la finalul discuției nu am face tot ceea ce știm noi mai bine…
“Dacă ar fi după mine, eu nu aș alerga pe asfalt. Dar depinde fiecare persoană ce vrea să facă. Dacă alergi pe asfalt trebuie să te adaptezi și să alergi cu niște încălțări mai bune. Eu aș alege tartanul, dar pe tartan există riscul să scadă viteza. Deși el te propulsează fiind elastic, nu te poți folosi foarte bine de pârghiile anatomice ale organismului. Dar eu unul prefer tartanul pentru că am o problemă cu genunchiul. Acum știu că depinde foarte mult și de posibilitățile fiecăruia. Și pământul este OK, dar contează cât de bătătorit este. Dacă aș face o recomandare ar fi tartan și iarbă. Dar știm cu toții că lucrurile din viața de zi cu zi nu sunt ideale și majoritatea alergătorilor sunt pe asfalt sau pe pământ tare. Important este să se facă o încălzire bună înainte și o ieșire din efort cât mai treptată. Dar în primul rând încălzirea trebuie să fie bună”, ne sfătuiește antrenorul de sportivi.
Ultra, doar pentru profesioniști?
Până unde poate merge un amator? Care ar fi limita unuia care a început târziu să alerge? De ce anume ai nevoie pentru a “face” un ultra?
Dragoș Luscan: “Nu știu dacă aș putea da un număr maxim de kilometri pe care l-ar putea alerga un neprofesionist, dar foarte important în genul acesta de activitate este partea genetică. Adică unii dintre noi suntem înzestrați cu fibre lente, care sunt foarte rezistente la anduranță. Dar în același timp acest gen de fibre nu sunt foarte rezistente în cazul sprinturilor, spre exemplu. Sunt destul de multe persoane cu fibre lente dar și acestea diferă de la persoană la persoană. În cazul meu, eu am mai multe fibre rapide, nu aș putea face un maraton, sau să zic că aș putea doar dacă m-aș antrena foarte mult. Așadar, ține foarte mult de partea genetică și mai apoi de faptul de cât de mult se antrenează persoana respectivă. Pentru că dacă vrei să faci un ultramaraton, trebuie să te cam antrenezi. Dacă nu ai nu știu câte ore să te să dedici antrenamentului nu vei putea niciodată să îl faci. Lucrurile astea sunt doar pentru anumite persoane înzestrate cum trebuie de la Mama natură”.
L-am întrebat pe Dragoș Luscan și ce trebuie să facem să nu ne accidentăm. Sunt chestiuni pe care le știm toți, dar pe care nu le băgăm în seamă. Până când? Păi până când ne accidentăm și avem nevoie de el.
“Ca modalitate de prevenție a accidentărilor eu recomand în primul rând ca antrenamentul să fie gradual. La partea de prevenție a accidentărilor intervine și încălzirea care trebuie să fie structurată, măcar de 15 minute, cu exerciții de mobilitate, exerciții pregătitoare, exerciții care să întărească un pic musculatura abdomenului, fesierii să fie un pic încălziți pentru alergare. Pentru că în alergare nu intervine doar un anumit grup de mușchi, sunt mai multe grupe musculare implicate. De asemenea este recomandat masajul cu rola de spumă cu care poți crește circulația sângelui în zona respectivă. Crescând circulația sângelui, crește și aportul de substanțe nutritive, încălzește mai bine zona respectivă, elasticizează mai bine fibră musculară. Și aceeași rolă de spumă folosită după antrenament într-un mod mai lent s-a demonstrat că are aceleași rezultate pe care le are și stretching-ul de după antrenament. Și mai există varianta de masaj clasic, bineînțeles, care e inclusă din anii 1970 ca metodă de refacere în cazul sportivilor. Sunt incontestabile beneficiile pe care le poate aduce masajul. Mai sunt băile de contrast, apă caldă, apă rece, care ajută la o refacere cât mai bună. În general recomand două reprize de câte două minute, fiecare, patru serii de genul acesta. Și în cazul în care apar accidentări le recomand oamenilor să apeleze la un specialist, să nu încerce să rezolve singuri problema pentru că s-ar putea să facă mai rău. Sunt anumite cazuri în care fizioterapeutul ajută persoana să se recupereze într-un timp mai scurt, cu rezultate mai bune. Și în plus, încă un lucru important pe care noi îl facem și de care oamenii nu își dau foarte bine seama, încercăm să educăm oamenii cum să nu mai ajungă în starea respectivă”, a mai spus Luscan.
Fost handbalist de performanță și retras din activitate în urma unor accidentări, Dragoș Luscan lucrează de aproximativ 12 ani în domeniu, cu sportivi precum Simona Halep, Horia Tecău, Florin Mergea, echipa națională feinină de handbal, medaliată cu bronz la CM din 2015, cu David Popovici, cu echipa de handbal CSM București, cu handbaliștii de la Dinamo București.
Foto: Arhivă personală