Rezumat

  • Mirela Lavric a avut probleme de sănătate, spune chiar ea, și a luat Meldonium până în decembrie 2015.
  • Președintele FRA, Sandu Ion, a adăugat că Meldonium i-a fost dat de doctorul Vasile Oșean, fost medic al FRA.
  • Doctorul Vasile Oșean spune că nu mai are nicio legătură cu niciun atlet, iar lui Lavric i-a prescris Meldonium în 2012.
  • Meldonium (Mildronate, Quaterin, Kvaretin, Ripronat) nu se găsește la vânzare în România.
  • Substanța meldonium a fost pusă sub urmărire de WADA la finalul lui 2014, iar în 2015 s-a anunțat că de la 1 ianuarie 2016 este pe lista substanțelor interzise.
  • Președintele FRA, Sandu Ion, a declarat că FRA a aflat pe 7 martie că Meldoniumul este interzis.
  • Pe 7 martie 2016, ANAD trimitea o adresă prin care anunța federațiile sportive că Meldonium a fost interzis pe 1 ianuarie 2016. Lista cu noile substanțe interzise fusese publicată de ANAD încă din 2015. Apare chiar și în Monitorul Oficial.

Întrebări

De ce mulți sportivi de top sunt bolnavi de inimă, de diabet, de alergii și de multe alte boli care necesită medicamente care de obicei se află pe lista interzisă?

De ce Vasile Oșean i-a prescris Mirelei Lavric Meldonium, o substanță care nu se găsește în România? Nu contează că a fost prescrisă în 2012, cum declară doctorul, sau în 2015, cum spune președintele FRA, Sandu Ion. Nu existau oare alte medicamente, fabricate sau vândute în farmaciile românești, care să rezolve auto-declaratele probleme de sănătate ale sportivei? Ce doctor ar prescrie unui suferind un medicament care nu a primit ok-ul de vânzare în propria țară?

De ce Vasile Oșean declară că nu a mai colaborat cu atleți de când a părăsit FRA, spunând că singurele legături dintre ei sunt prin cabinetul său, care oferă soluții de recuperare? De ce numeroși atleți profesioniști sau amatori care în ultimul an nu au avut legătură cu cabinetul său ci doar au fost consiliați despre medicația pe care să o ia i-au mulțumit pentru ajutorul oferit în acest început de an apoi și-au retras mesajele de recunoștință odată cu izbucnirea scandalului?

De ce președintele FRA, Sandu Ion, declară că a aflat că Meldonium este interzis doar pe 7 martie? Era nevoie de o adresă a ANAD în decembrie 2015 care să explice care sunt noile substanțe care nu mai pot fi folosite? Federația nu era la curent încă din 2015 că vor fi aduse modificări Codului Mondial Anti-Dopaj, toate informațiile fiind trimise de WADA federațiilor internaționale care la rândul lor trimit adrese federațiilor naționale?

De ce președintele FRA, Sandu Ion, se declară un luptător anti-doping dar are în subordine persoane care au fost suspendate pentru dopaj pe când erau sportivi, chiar și de două ori, și care în mod normal nu ar trebui să aibă funcții de conducere în structurile FRA?

Este Vasile Oșean ”oaia neagră” în acest scandal așa cum a lăsat să se înțeleagă președintele FRA făcând referire la legăturile dintre medic și Roxana Bârcă – steroizi sau Mirela Lavric – meldonium? Atunci, de ce sportivi de top au colaborat sau mai colaborează cu acest doctor, sportivi profesioniști care nu au fost niciodată testați pozitiv, ca Simona Halep – cea mai bună jucătoare de tenis din România, Andreea Arsine – calificată la Jocurile Olimpice de la Rio, sau ”amatori”, ca alergătorul Andrei Roșu?

De ce Agenția Națională Anti-Doping din România nu a testat-o pe Mirela Lavric în momentul când a ieșit campioană națională de sală și astfel ar fi oprit participarea sportivei la Campionatele Mondiale de la Portland? De ce ANAD-ul se mărginește la a urmări un program de testare care uneori o determină să ia la control sportivi ce termină competițiile pe locurile 5-6 și nu pe cei de pe podium, care, fiind mai valoroși, ajung să reprezinte România la competițiile internaționale?