Atletul termină cursa, mai mult sau mai puţin „leşinat”. O „umbră” de la Anti-Doping se ţine după el. Lipită! Îi împinge o hârtie, pe care scrie: „La controlul doping! Acum!”. (pentru acurateţe vezi poza I) Nu contează că a ieşit pe locul IV sau V. E la rând, e în planificarea ANAD, trebuie să se ducă spre încăperea în care i se prezintă procedura.
I se arată şi hârtia pe care trebuie să scrie toate pastilele, suplimentele sau „lichidele farmaceutice” pe care le-a consumat în ultima perioadă. Apoi vede cutia „magică”. E albă! E sigilată! (vezi poză II). Desfăcută uşor, cutia din scârţâitoare îşi dezvăluie conţinutul. Două sticluţe frumos colorate (vezi poza III) şi două pungi pentru transport (vezi poza IV), cu un sistem de închidere, dacă nu inovator cel puţin altfel. Un sistem (vezi poza V) care poate fi descris simplist astfel: „Ai închis-o, nici dracul n-o mai desface (n.r. – e o menghină „industrială” (vezi poza VI) la sediul ANAD care poate rezolva problema)”. Sportivul se retrage spre toaletă. „Umbra” după el. Rezolvă sticluţa colorată în portocaliu, adică o umple până la nivelul cerut, apoi pe cea „desenată” în albastru. Cu alte cuvinte, a rezolvat şi proba A şi proba B. Uneori această treabă simplă poate dura şi câteva ore. Deshidratarea şi „emoţiile” pot fi depăşite cu greu, cu ajutorul câtorva litri de lichid. Analiza se face în „subsolurile” ANAD-ului (vezi poza VII).
Poza I – „Covocatorul” este privit bine de atleţi. Au posibilitatea să arate că totul e în regulă. Singura problema, lumea se întreabă de ce nu toţi îl primesc sau de ce nu şi cei care au ieşit primii, pentru că uneori aceştia, cei care au ieşit primii, sunt evitaţi.
Poza II – Odată ce i se ridică sigiliul cutia rămâne pătată pentru a nu putea fi resigilată. Numărul de lângă codul de bare se găseşte şi pe sticluţele din interior.
Poza III – Cele două sticluţe sunt folosite pentru colectarea probei A (portocaliu), respectiv a probei B (albastru). Limita până la care trebuie umplute este marcată pe sticluţă.
Poza IV – Pungile sunt pentru a proteja sticlele, sau mai bine zis conţinutul care s-ar pierde în cazul spargerii sticlei.
Poza V – Sistemul de prindere, închidere, al recipientului este într-o singură direcţie. În momentul răsucirii până la capăt a capacului acesta nu se mai poate desface. Am încercat!
Poza VI – Pentru a fi scos specialiştii de la ANAD folosesc un instrument simplu care sparge capacul, obiect ce nu mai poate fi refolosit. Foto: Marian Burlacu
Poza VII – Odată ce capacul a fost eliminat, proba pleacă spre laborator pentru a fi studiată. Foto: Marian Burlacu