Artist plastic, ultramaratonist, cronometror la multe din cursele din România, Ștefan Dan are o relație specială cu muntele după ce, încă de la trei ani, a fost dus de tatăl lui pe cărările pietroase ale Pietrei Craiului. 

Conversația cu Ștefan Dan a început de anul trecut, la o masă de lemn, pe una din străduțele Chamonixului, de unde se vede o bucată din Mont Blanc, după ce terminase TDS, a doua cursă ca lungime din cadrul Ultra Trail du Mont Blanc. Am reluat firul discuțiilor în România și, cum Fane este artist plastic, nu numai că a povestit despre munte și alergare ci a și desenat prima pagină a ziarului ”4run.ro OFFLINE”! (desen, dreapta)

”De la trei ani ne-a dus tata pe munte, pe trasee. În plus, era atunci cabanier la Curmătura (n.r. – cabană în Piatra Craiului) un văr de-al nostru, așa că în vacanțele de iarnă și de vară eram mai mult pe acolo, stăteam câte 3-4 săptămâni”, povestește Fane care, oarecum normal pentru un copil născut și crescut la Zărnești, a făcut și trei ani de schi-biatlon: ”Era cum trebuie, cu antrenamente, cu cantonamente, a ținut până în clasa a 6-a. Au venit la școală, ne-au spus că o să putem trage cu pușca și ne-am dus aproape toți”. De ce a renunțat la biatlon? ”Aveam un unchi, nea Mihai, era artist plastic, sculptor și profesor la Școala de Arte Plastice din Brașov, și i-a tot bătut pe ai mei la cap să mă duc acolo că am talent. Inițial nu am vrut, dar până la urmă am cedat. După liceu, la facultate, la București, am făcut tot arte plastice, grafică mai exact”, explică Fane. Din timpul facultății s-a apucat să facă și decoruri, butaforie, pentru teatru și operă, iar de șase ani face decoruri pentru filme. A renunțat și la munte? ”Nu, băgam trasee non-stop, cât de des puteam! În Piatră, îmi plac toate «potecile», dar parcă Padinile Frumoase, Lehman, creasta ceva mai mult. Cel mai sus am ajuns pe Mont Blanc, am fost cu un prieten de-al meu de stă în zona Chamonix, Tavi”, adaugă Fane.Pe Ștefan Dan sau pe Mihaela, soția lui, îi vedeți și lângă porțile de start de la foarte multe din competițiile de alergare. ”Am fost la o cursă afară, mai demult, și am văzut că aveau cronometrare electronică, iar la noi atunci era la început treaba asta. Eu și Mihaela ne-am gândit să facem și noi ceva, ea este economistă, are un spirit mai întreprinzător. Am căutat apoi o firmă de profil, cu servicii de calitate, și am dat de BibChip. Mihaela știe și germană, deci conexiunea s-a făcut mai ușor. Când le-am explicat ce vrem, au zis ”Fix pe voi vă așteptam!». Ne-am dus la Munchen, am discutat cu ei și asta a fost. Au fost și curse la care nu am putut să alerg pentru că trebuia să cronometrez, dar de obicei Mihaela mă înțelege, așa că uneori mă lasă să fug și muncește ea”, ne-a explicat brașoveanul.Cum a ajuns de la ture intense pe munte la alergare și la ultramaratoane? ”Cu alergarea am avut contact parcă în 2009, descoperise Lucian Clinciu (n.r. – organizator Maraton Piatra Craiului) Gore-tex Transalpine Run (n.r. – aproximativ 260 km, cu +16.000m, în 7 zile), și făcuse o trupă să plece acolo și mi-a zis și mie. Super, mi-am spus, și m-am dus și eu, nu ca alergător, ci să fac fotografii… Prima zi a fost superb, munții, urcările, coborârile, tot, au fost vreo 40 de kilometri. A doua zi, am crezut că mor. Aveam febră și dureri de genunchi de mă terminau. Mi-am revenit prin a patra zi. Asta este și cursa care mi-a plăcut cel mai mult din cele la care am participat. Apoi am fost, pe rând așa, și cam la toate de la noi, maraton Piatra Craiului, Ecomarathon, Ciucaș X3, Retezat SkyRace etc”, își aduce aminte ultramaratonistul. ”Mai serios a devenit după ce am dat de «Bărbos» (n.r. – Radu Milea), bine, nu era el bărbos atunci, avea o față de flăcău. 🙂 Eram la o alergare în Herăstrău, mă oprește – ce faci?, îmi zice că se duc să facă traseul la Azuga Trail Race, se pregăteau să facă acolo cursa, era cu Daniel Stroescu, și m-a întrebat dacă vreau să mă duc și eu. Normal că da, scăpam de București o zi! Așa m-am lipit de «Bărbos», de ultra! Așa am ajuns de la mers pe munte, la curse, să văd câți pot și eu depăși”, povestește râzând Fane.

Cine îi calcă pe urme? E fiul lui, Darius! ”Îmi place de el, are o atitudine de învingător. Seara, când e înainte de curse, îmi spune «Eu sunt Marius Ionescu, tu ești Usain Bolt, dar o să te depășesc, mă antrenez și trec primul linia de finiș»”, ne spune Fane. ”A fost odată la un concurs, era «focusat» rău, i-am zis să stea mai în spate la început, să fie atent doar să nu cadă, și să dea tare pe final. Când a venit, era primul, avea o privire din aia de vă rup pe toți, a trecut linia de finiș cu mâinile sus”, adaugă ultramaratonistul.

A dat nas în nas cu ursul în Prăpăstiile Zărneștilor

Ați fost pe munte? Sigur ați văzut și un urs, nu? Majoritatea la distanță confortabilă și sigură, nu? Fane mai avea puțin și-l pupa-n bot! 🙂 ”Cu urșii am avut o aventură mai nasoală, așa de la distanță am văzut de mai multe ori și urși și mistreți. Lucram la ceva la Brașov și înainte să plec din Zărnești mă duceam dimineața, pe la 7, să alerg, aveam un traseul prin Prăpăstiile Zărneștiului, 7 kilometri dus, 7 întors. Fusesem luni, văzusem căprioare adăpându-se, apoi și capre negre făcând același lucru. Marți la fel! Miercuri la fel, și trecând de ele, ajungând aproape de zona de întors, chair dădeam mai tare, aveam un ritm mai susținut, drumul trecea pe lângă o râpă care cobora abrupt spre un izvor gălăgios. Din tufișurile alea chiar în picioarele mele a apărut un urs, cu capul cât un tanc. Am urlat cât am putut, el a sforâit ceva acolo, m-am uitat la ochii lui am urlat iar, el a mormăit ceva, și am țâșnit-o la deal. M-am uitat după pe ceas, aveam 3 pe mie în rampă și pulsul 200. Cred că s-a speriat și el că s-a întors de unde venise”, povestește Fane.

Anul trecut a fost în top 70 la TDS

Bucureșteanul născut la Zărnești a ajuns la sosire după 19.25.14, pe poziția 66, dintr-un total de 1251 de persoane care au terminat cursa. Din cauza unei probleme de sănătate la start, la inimă, Fane a trecut de primul check point, la Col Checrouit (km 6.6) pe poziția 419. A tras tare, a depășit pe unde avea loc, iar după 74 de kilometri de alergat a ajuns în top 100. Nu s-a oprit din urmărire și încet-încet a câștigat poziții până când la finiș a trecut al 66-lea, după 19 ore, 25 de minute și 14 secunde (locul 17 la categorie, cel mai bun timp al unui român din toate timpurile pe Sur les Traces des Ducs de Savoie). ”Nu e prima dacă când o ia inima razna, m-am obișnuit cu asta, dar atunci s-a întâmplat chiar înainte de start. Mi-a luat ceva să-mi revin iar apoi a fost greu să depășesc că nu prea aveam pe unde. Aș fi fost mai bine la final, dacă plecam cum trebuie”, ne-a spus Fane. ”Am fost doar la TDS, mă bate gândul să mă duc și la UTMB, dar mai încolo puțin. Îmi plac cursele acolo, dar eu aș vrea ceva mai puțin alergabil, mai tehnic, mai alpin. Eu mă duc la curse nu cu prostii în cap, să fac și să dreg, stau și mă și uit pe unde alerg, observ peisajele, nu țin capu-n pământ tot traseul. Nu îmi place să cobor, îmi place să urc. Pe coborâre sunt slab, nu mă țin bulanele, adică îmi dau drumul la vale, văd terenul, dar merg înfrânat, sunt cam leșinat. Cred că contează și faptul că stau la București și alerg doar prin Herăstrău”, adaugă brașoveanul.

Pe lângă TDS, care în 2018 va avea 121 de km și +7.300m, la Ultra Trail Mont Blanc se mai aleargă și UTMB, cu 170 km și +10.000m; CCC, cu 101 km și +6.100m, OCC, cu 55 km și +3.500m; PTL, cu 300km și +25.500m; și YCC, 15km și 1.000m, în total numărul românilor care au fost acceptați în acest an să alerge între 27 august și 2 septembrie fiind de de 39, printre ei și cei mai buni ultramartoniști români Robert Hajnal și Radu Milea. În plus, în acest an a fost adăugată o nouă cursă în săptămâna UTMB, MCC (Martigny-Combe-Chamonix, 40k, +2/300m), făcută special pentru voluntari, locuitori ai zonei Chamonix Mont Blanc și parteneri.

Primul român la Penyagolosa, cursa de 108 km

În timp ce reprezentanții României alergau la Campionatul Mondial de Ultra Trail, Ștefan Dan participa la cursa de 108 kilometri și 5.600 m diferență de nivel, un traseu la finalul căruia s-a clasat pe locul 29, după 15.16.27. ”Penyagolosa Trails a fost o cursă plină de stânci, mărăcini, praf, pietricele, grohotiș, balizată incredibil de bine, fără țipenie de animal pe traseu”, ne spune sportivul născut în Zărnești, adăugând ”Nu am un program de antrenament foarte strict, contează și de ce am de făcut. Au fost perioade când aveam doar 6 antrenamente într-o lună jumătate. Ajung la 70-80 km alergați pe săptămână, rar, rar, la 100 de km. Puțin am alergat și înainte de Penyagolosa și, ciudat, m-am simțit destul de binișor în cursă”. (foto: Ștefan Dan – Facebook, fisheye.ro, Penyagolosa Trails, UTMB)

Mai jos, ziarul 4run.ro OFFLINE, paginile 1-2-3, ziar apărut pe 16 iunie, distribuit în kiturile celor peste 1.200 de alergători de la Retezat SkyRace Intersport și în 600 de exemplare la Maraton DHL.4run.ro OFFLINE