Cel mai bun ultramaratonist montan din România, atunci când vine vorba de distanțe foarte lungi și nu numai, Robert Hajnal va lua startul din nou la Ultra Trail du Mont Blanc, cursa unde anul trecut a surprins terminând pe poziția a II-a (21h.31.37). Va pleca de la start (30 august) dintr-o postură nouă, nu va mai fi un outsider ci va fi privit ca un favorit.

4run.ro: Anul trecut ai făcut o cursă de 24 de ore înainte de UTMB, acum o alergare de 135 de km în 12 ore pe bandă.

Robert Hajnal: Mă simt un pic inconfortabil psihic pentru că nu am mai făcut iar ceva de peste 20 de ore de efort, dar sper să mă ajute alergarea pe bandă. Sunt mai ”fit” decât în trecut, așa mă simt. Am făcut și un cantonament în Predeal. Consider că corpul meu e mai pregătit ca anul trecut, am și experiența din 2018 și încrederea dată de poziția pe care am terminat atunci. Am fost în cantonament cu Bogdan Damian, m-a întins rău pe plat, a tras de mine la antrenamente de intensitate. În plus, am văzut că Bucegiul e ca Alpii, aceleași poteci, aceleași păduri, același miros de balegă. (râde)

Și în acest an stai înainte de cursă în Alpi, în Italia. Vei mai face iar ”Turul”?

Știu la ce să mă aștept, am planificat totul în detaliu legat de pregătire. O să fac ”turul” de două ori (n.r. – traseul cursei). Anul trecut nu am făcut ultima parte, de la Vallorcine spre Chamonix, nici prima parte, vreo 30 km, acum o să fac totul. Am și sprijin mai mult, sunt oameni aici care vor să mă ajute.

Cum ți se pare linia de start din acest an?

E ca și anul trecut. Cam aceeași oameni. Și acum sunt sigur că cineva o să tragă foarte tare primii 40 de km, dar eu nu uit că mai sunt încă vreo 120 de km după. Este o bucurie că o să fiu acolo pentru a treia oară. Acum e diferit, pentru că ceilalți o să mă arate cu degetul, uită-l și pe ăla cu pantalonii lungi! Acum un an eu mă uitam la alții! Anul trecut eu alergam împotriva alților, acum alții aleargă împotriva mea.

S-a schimbat echipa de suport?

Jordi Gamito, care anul trecut a terminat UTMB pe 3 (21h.57.01), va alerga acum TDS și apoi o să facă parte din echipa de suport. Mi-a zis că ar vrea asta, cum să facem, ce să facem și am stabilit.

Când termini o cursă pe locul doi, te poți gândi și la locul I, nu?

Nu! Nu mă duc acolo să câștig locul I, mă duc să fiu prezent, să îmi bat timpul cel mai bun, ăsta de fapt e și obiectivul principal, și să intru în top 10. Nu am fantezii din astea noaptea, să fiu numărul 1! Dacă nu aș fi realist aș putea să mă gândesc, să merg cu grupul din față 80 de kilometri și apoi să mă tai. Dar nu așa se face un ultra! Oricum, dacă te gândești la beneficii, 80% din ele le ai dacă ajungi în top 10, 90%, pe podium, și doar primul are beneficii 100%.

Ai avut în aprilie Madeira Island Ultra-Trail. Cum a fost cursa?

La MIUT, ca timp, nu a ieșit bine (n.n. – locul 4, după 14h.47.00 / cursă de 115 km și 7.300m diferență de nivel). Ca și rezultat a fost bine! Îmi doream în primii 3, asta era ideea, dar sunt mulțumit cu ce a ieșit la final. Visul meu, îmi doresc mult asta, este să câștig o cursă din Ultra World Trail Tour. Una din aia catalogată Pro sau Series (n.n. – există două curse Series Bonus în calendarul UTWT, 5 Series, 9 Pro și 4 Challenger)!

La Mondialele de Ultra, o cursă destul de scurtă pentru tine, nu a ieșit bine (locul 73, 4.10.48). Ce s-a întâmplat acolo?

La Mondialele de Ultra aș fi preferat să fie o distanță de cel puțin 80k. Am făcut și câteva greșeli pe care la un ultra de peste 100 de kilometri poți să le rezolvi pe parcurs, de exemplu am plecat încet și nu am mai putut recupera, pe de o parte nu am mai avut timp iar pe de altă parte cei din față erau foarte valoroși. Atât s-a putut, dar nu cred că rezultatul acela îmi reflectă valoarea!

După UTMB 2018 ai alergat un maraton pe plat (2.40.34). Repeți experiența și în acest an?

Anul trecut am fost la maraton după UTMB, m-am simțit bine, cred că puteam și mai bine dacă după cursa din Franța nu luam pauză, pauză în care m-am bucurat de rezultat, dar după, la Cappadocia Ultra-Trail nu m-am mai simțit bine deloc (n.n. – a abandonat). Nu o să mai repet asta!

foto: Andra Panduru, Chamonix