În afara concursurilor de alergare de peste 100 kilometri, ca Ultra Trail du Mont Blanc, Victor Ștefănescu participă aproape zilnic la alte ultramaratoane, unele mai importante, care salvează vieți. Este medic primar chirurg, pasionat de chirurgie laparoscopică și chirurgie hepatică și pancreatică, uneori stând la masa de operație și 14 ore încontinuu.

Știri UTMB → PREZENTATE de Columbia

Chamonix, Franța, 1 septembrie, undeva înainte de ora 12.00. Victor Ștefănescu și-a pregătit deja rucsacul cu care va pleca în cursă (startul, la 18.30), pe care îl va folosi să termine Ultra Trail du Mont Blanc, prima lui competiție de 170 de kilometri. Are și bagajul cu schimburi, un sac pe care îl va da organizatorilor, ce va fi transportat la Courmayeur, stațiune italiană aflată la jumătatea cursei. Mănâncă în oraș niște orez, o supă și apoi se retrage din nou la hotel: ”Mai verific odată rucsacul, să nu lipsească ceva”. Îl întrebăm dacă ajunge la finiș în mai puțin de 40 de ore. ”Se anunță vreme urâtă, vânt, frig, ploaie, zăpadă, nu știu ce să zic. Trebuie să termin cursa!”, ne răspunde Victor.Chamonix, Franța, 3 septembrie, undeva înainte de ora 13.00. Victor Ștefănescu parcurge în alergare ultimii kilometri. Ajunge la final după ce a petrecut 42 de ore și 24 de minute pe traseu, dar are o mină liniștită, o fizionomie care lasă să se vadă ”corvoada” prin care a trecut dar și mulțumirea că a dus-o la capăt cu bine. ”Tot ce vreau este să fac un duș”, ne spune medicul de la Spitalul Militar.

Are 40 de ani și este din Buzău. A vrut să fie chirurg încă de când a ajuns la Medicină Militară, în cadrul Universității Carol Davila. ”Ce-ți rămâne în amintire de la începuturile facultății este mirosul formolului pe care îl simți când faci disecție pe cadavre! Este groaznic, dar te obișnuiești până la urmă, nu a murit nimeni din asta”, ne povestește Victor. A vrut să se facă ortoped dar la terminarea școlii nu s-a scos un post pe această specializare și a trecut la chirurgie generală. După facultate, profesorul Ionel Câmpeanu, șeful clinicii unde își făcea rezidențiatul, l-a trimis la spitalul Hautepierre, în Franța, un centru de excelență din Strasbourg, acolo unde a luat contact cu chirurgia hepato-bilio-pancreatică. A stat un an, între 2006 și 2007, era un spital de urgență, a văzut foarte multe cazuri la limită, a învățat enorm. A ales să revină în România, cu gândul că odată și odată se va duce iar în Franța, dar a preferat până la urmă să rămână acasă. Cum era relația cu rudele pacienților în afară? ”Mai restricționată, nu se intra așa de mult în contact cu ei, ca în România. Dar, asta cred că pleacă și de la încrederea în sistem, de la faptul că acolo rudele nu trebuie să stea non-stop aproape de pacient pentru a se putea duce să caute și să cumpere anumite medicamente sau alte materiale care ar trebui să se găsească în spital dar nu există”, ne explică Victor.

Chirurgia pe ficat sau pancreas presupune să ai grijă de pacienți care au de obicei boli grave, să interacționezi cu familii stresate și îndurerate. ”Din exterior, poate se vede doar acea insensibilitate pe care toată lumea o sesizează la doctori și la asistente. Dar, e greu, uneori am plâns când nu mă vedea nimeni, am avut și multe nopți nedormite”, ne spune Victor, care uneori are operații foarte lungi: ”Au fost și intervenții chirurgicale de 13-14 ore! Nu sunt obosit în timpul operației, ești prea concentrat că să mai poți simți ceva, dar după o jumătate de oră, o oră de când ai ieșit din sală apare extenuarea”.

Monicăi, fiicei lui, îi place gimnastica

Victor are o fată care va face 9 ani în octombrie, Monica, pe care a și dus-o la câteva curse de alergare pentru copii: ”I-a plăcut, dar deocamdată preferă mai mult gimnastica. Vom vedea cu timpul ce va alege, ce va face”. Soția lui, Irina, nu este însă atrasă de acest sport. ”Îi place mai mult ce ține de dans, gen zumba, alergarea nu o prinde deloc”, ne spune ultramaratonistul.

Pe lângă un doctor foarte valoros, Victor este și un ultramaratonist pasionat. ”Unii mă înțeleg, alții cred că sunt nebun, și vreo 2-3 s-au apucat de alergat și sunt mai buni ca mine”, povestește Victor, care crede că ultramaratonul, cursă la care stai pe traseu peste 20 de ore, este o activitate de recomandat chirurgilor: ”E vorba de anduranță, atât fizică cât și psihică, pe care trebuie să o ai și în sala de operație”. Medicul de la Spitalul Militar aleargă maratoane și ultramaratoane montane, atât în România cât și în afară, dar participă și la curse de stradă: ”Pe asfalt nu m-am gândit să fac distanțele astea. Cred că alergarea montană e mai interesantă și traseul e mai ușor de parcurs decât o alergare constantă, în același ritm, pe o suprafață tare”.

Prima cursă de alergare a avut-o în 2011, când a fugit semimaratonul București. ”Visam să fac un maraton, așa că am început cu un semi, apoi în 2012 m-am dus la Roma să fac distanța întreagă unde am terminat mai slab decât aș fi vrut”, povestește Victor. ”Îmi place să alerg orice cursă, oricât e de lungă, cu mențiunea că la tot ce presupune urcare nu am un randament grozav. Dar mă chinui”, adaugă medicul care se antrenează cu Team Run.Ce părere are despre doping? ”E clar că nu am cum să fiu de acord cu așa ceva pentru că atentează puternic la sănătate. Nu știu ce aș face însă dacă aș fi sportiv de top și aș ști că toți cei de lângă mine se dopează. Oricum, nu cred că vom scăpa vreodată de acest flagel”.

Medicina sportivă în atletism/alergare? ”Am citit mult despre accidentările care pot apărea la cursele de anduranță sau la antrenamente pentru că în acest domeniu am rămas cu impresia că lipsesc adevărații specialiști. Ajungi la doctor și auzi două variante de răspuns: lasă-te sau fă-ți nu știu ce tălpici. De lăsat nu poți și nu cred că rezolvi nimic cu nu știu ce tălpici! Și în acest domeniu ca și în cel în care profesez consider că este nevoie de practicarea medicinei personalizate, adaptate specificului fiecărui pacient”

Alături de prietenul și colegul lui, Mihai Latiș, medic anestezist, și el ultramaratonist montan

La Maratonul Regal, alături de prietenul și colegul lui, Mihai Latiș, medic anestezist, și el ultramaratonist montan. Mihai a terminat Ultra Trail du Mont Blanc după 40 de ore, 18 minute și 24 de secunde

București, România, 7 septembrie, undeva înainte de ora 16.00. Victor a revenit acasă. ”Nu am febră, nu am dureri, doar gamba stângă s-a umflat pe interior. Nu este ceva rău, pot să merg, e a doua oară când mi se întâmplă asta, încă nu știu ce e. Oricum, trecând peste efortul depus pentru mai bine de 40 de ore, pot spune că după o săptămână în Chamonix, după Ultra Trail du Mont Blanc, mă simt foarte liniștit. O să mă mai duc acolo”, ne spune medicul. Victor va participa și la Maratonul București, cursă la care a zis că ia parte în fiecare an, fără un obiectiv anume, mai mult ca un antrenament pentru viitorul ultramaraton: Cape Town Ultra Trail, eveniment cu un traseu de 100 de kilometri și 4.300 metri diferență pozitivă de nivel (2 decembrie).

(foto: 4run.ro & arhivă personală Victor Ștefănescu)

Știrile de la Ultra Trail du Mont Blanc, transmise direct de la fața locului, de la Chamonix, au fost prezentate cu ajutorul Columbia Sportswear, una dintre cele mai mari mărci de îmbrăcăminte outdoor din lume. Colecția Columbia conține o gamă largă de îmbrăcăminte de stradă, outdoor, de schi și de sport.