Sorin Mîneran, un copil dintr-un oraș mic, din Ineu (Arad), de pe Crișul Alb, crescut cu dragoste de tatăl său, înnebunit după mandolină și chitară, a fost ispitit spre lumea atletismului. A trecut peste probleme fără număr și a reușit să termine două maratoane, ambele pe primul loc, ambele aducându-i titlul de campion național, în 2014 și 2015.

”Am rămas cu tata de la 7 ani. Părinții mei au divorțat atunci. Ne-a susținut foarte mult. Și pe mine și pe Dinu (n.r – fratele Constantin Gabriel). S-a bucurat foarte mult când am ajuns prima dată campion național”, povestește Sorin Mîneran (25 de ani). Atletul din Arad vorbește la trecut despre părintele său pentru că acesta nu mai este: ”Mi-a fost foarte greu în anul în care a murit tata, în 2006. Sezonul de iarnă am fost varză. Am avut și probleme cu banii atunci. În cantonament la Sfântu Gheorghe ajunsesem să mânânc pâine cu slănină înainte de concurs. Dar am câștigat Naționalele chiar dacă multă lumea mă credea terminat”. Copilul din Ineu, decoperit de Livia Gulyas în clasa a șaptea, a alergat fără oprire de atunci. În 2014, a luat startul la primul maraton, la Campionatul Național, și l-a câștigat (2.30.48). ”Am fugit toate distanțele, de la 3 kilometri în sus. Maratonul este o probă grea, chiar dacă ești bine antrenat trebuie să ai și psihic foarte bun, să nu intri în panică. La o cursă de 10 kilometri e mult mai ușor. Și nu vorbesc aici ca și cum aș fi mare expert la maraton că am doar două la activ, ambele câștigate ce-i drept”, a spus Mîneran, care este poreclit și Cucu sau Michi, de la Michiduță.

Sorin Mîneran, două degete pentru două titluri

Sorin Mîneran, două degete pentru două titluri // fotografii: arhivă personală

Al doilea maraton, a doua victorie

În 2015 a fost nevoit să plece, ca și în urmă cu un an, în urmărirea lui Daniel Lupulescu care a pornit mai tare și pusese între ei mai bine de două minute. ”Mi-am zis că e bine că se duce în față. Era ca anul trecut. Știam că am un finish mai puternic, știam că o să fie greu, dar credeam că lui o să-i fie și mai greu decât mie”, a precizat sportivul sponsorizat încă din 2005 de Promun și de Ascent Grup. ”Cursa de anul ăsta a fost grea, epuizantă, la final când m-am pus jos a fost ok, dar când m-am ridicat am avut crampe. O lipsă de Mg și Ca care m-a deranjat și în cursă cam doi kilometri. Eu cred că primele două maratoane le-am fugit bine. Se poate progresa mult de aici, știu că este foarte mult de muncă. Cred că pot ajunge destul de sus. Cred că se poate ajunge și la nivelul lui Marius Ionescu. Nu pot spune un timp la care aș vrea să ajung pentru că zice lumea că-s nebun”, a adăugat Mîneran care a ieșit a doua oară consecutiv campion național la maraton (2.35.37). Și când te gândești de unde a pornit copilul din Ineu: ”Am câștigat o etapă de cros la început. Eram îmbrăcat în blugi, alergam în pantofi! Doamne, și acum mă minunez! Pentru unul care descoperea atletismul și fugea pe iarbă cu 3.05 pe un kilometru cred că a fost destul de bine”.

Mîneran, cu chitara

Mîneran, cu chitara

De la Ineu la Arad, via Timișoara

Mîneran era înnebunit după mandolină și ar fi făcut orice să învețe să cânte. Așa de mult era vrăjit că timp de patru ani a fost la o biserică baptistă, el nefiind baptist, numai pentru a studia instrumentul. ”Mai cânt când mai ajung acasă. Câte o colindă, mai ales când mă strâng cu prietenii. Mă pun să «performez» să vadă ce știu”, spune râzând atletul care la finalul școlii generale a părăsit Ineul, pentru Liceul Sportiv din Timișoara. ” La Timișoara am fost antrenat inițial de Simona Șerban, o perioadă am fost singur, apoi am colaborat cu Monel Sabou, care este din Zalău. Din păcate suntem din orașe diferite. La LPS Timișoara am făcut dublă legitimare cu CSM Arad, primul club îmi dădea bani de masă, al doilea premierea”, adaugă Mîneran care povestește și cum a fost prima lui întâlnire cu ”cuiele”: ”Am fost trimis la o etapă de Grand Prix, la București, un 3.000 de metri. Era prima dată când puneam «cuie» în picioare. Inițial am spus că nu alerg nici mort cu ele, că nu am cum. Am făcut niște lansate, de fapt numai lasate nu erau, erau accelerări la maximum, și așa m-am obișnuit oarecum”. În 2010, Mîneran trecea printr-o nouă cumpănă. Un test de urină a ieșit pozitiv cu testosteron. ”Eu zic că nu am luat, știu că nu am luat, ei au zis că am luat. Din păcate nu am avut bani să pot să-mi demonstrez nevinovăția la tribunal. Mergem înainte! Sunt un băiat serios, muncitor, vreau să progresez mereu, să fiu din ce în ce mai bun”, își aduce aminte sportivul arădean care a fost nevoit să stea pe bară 2 ani.

O cursă de sală mi-a rămas în minte. Avea loc după ce a murit tatăl meu. Mi-am sunat fratele înainte și i-am spus că o să alerg 8 minute 40 de secunde. Exact timpul ăla l-am scos! Am ieșit din sala de la București afară, în șort și în maieu, eram transpirat tot, aveam praf de la groapa de nisip pe peste tot, a început să ningă. A fost minunat!

Alergător de Cartea Recordurilor

Sorin Mîneran, în Cartea Recordurilor

Sorin Mîneran, în Cartea Recordurilor

Multiplul campion național Sorin Mîneran a luat parte la o ”cursă” desfășurată pe durata a 14 zile care i-a asigurat intrarea în Cartea Recordurilor. În 2009, între 21 septembrie și 5 octombrie, 15 alergători, mulți dintre ei atleți, au fugit 3.096 de kilometri, fără întrerupere, ”încercuind” România. ”Am alergat în medie 25 de kilometri zilnic. Chiar și pentru un atlet, chiar și dacă nu au fost la intensitate mare, după atâtea zile tot se simt în picioare. Dacă scăpam ștafeta sau ne opream am fi pierdut recordul”, rememorează sportivul care vrea să-și îmbunătățească toți timpii, de la 10 kilometri la maraton: ”Trebuie să o iau treptat, nu să sar peste etape”.

Sorin și Constantin Mîneran

Constantin și Sorin Mîneran

În timpul liber, antrenor personal

Sorin Mîneran a terminat facultatea de sport și mai pregătește, atunci când nu se antrenează, juniori, luptători de K1 sau sportivi amatori. ”Sunt un fel de antrenor personal, mai mult de plăcere. Pentru cei care vor să slăbească, sau să și slăbească să și alerge. Am avut un băiat pe care l-am dus de la 100 de kilograme la 82 și a și fugit primul lui semi în sub 2 ore iar acum a făcut maratonul, la Budapesta, în 4 ore”, precizează arădeanul care adaugă că dacă nu ai susținere, oricât de talentat sau de dispus ești la muncă, riști să te plafonezi.

Sorin Mîneran, Marius Ionescu și Adela Cristea

Mîneran, Marius Ionescu și Adela Cristea, sora prietenului Roli Unterweger

Mîneran, la foc automat

  • S-a născut la Ineu, pe 22 aprilie 1990
  • Are un frate, Constantin Gabriel, care l-a ajutat foarte mult, chiar a fost dispus să se lase de atletism și să se apuce de muncă, pentru a-l susține
  • Nu prea se uită la ceasul cu GPS în timpul curselor
  • Nu îi plac sprinturile, pentru că îl ia durerea de cap, la propriu
  • Crede că prezența unui antrenor alături de sportiv este obligatorie, lipsa acestuia îngreunând progresul
  • Îi plac bucățile de 400 de metri
  • Îi place de Nicolae Negru, deținătorul recordului național la semi-maraton (61.45, în 1997), de Marius Ionescu, de Mo Farah, de Kenenisa Bekele și, normal, de Haile Gebrselassie.

Sorin Mîneran, Personal Best

  • 5.000 m – 14.39.87
  • 10.000 m – 31.29.35
  • Semi-maraton – 66.28
  • Maraton – 2.30.48

Kipkelenge Team, alergare și distracție

Daco, Sorin și Roli, aka Kipkelenge Team

Kipkelenge Team este o echipă formată de alergători amatori alături de care mai fuge și Sorin Mîneran sau fratele acestuia Constantin. Bazele ei au fost puse de Roli, Roland Unterweger, și de Daco, Dacian Todincă, în 2013. ”Am zis să fie doi amatori și doi profesioniști. Suntem ca și frații, Roli și Daco sunt cu atmosfera, când se pun pe glume sunt fenomenali”, povestește Mîneran. Chiar dacă Roli e trecut la categoria alergătorilor amatori, anul acesta a realizat un record personal de 2.40.35, la maratonul de la Barcelona!!!