Marius Ionescu (27 ani) a terminat cel de-al patrulea maraton, la Istanbul (11 noiembrie), pe locul 7, cu timpul de 2:23:55. Olteanul a alergat mai bine la mondialele de la Daegu (2:15:32) şi la Olimpiada de la Londra (2:16:28), dar în Turcia a avut parte de un traseu mai dificil, cu vânt puternic din faţă pe faleza de la Marea Marmara şi cu final, în pantă, în urcare.

Până pe 18 decembrie, când va împlini 28 de ani, mai are în program Ekiden-ul din Japonia, alături de echipa României antrenată de Zsolt Gyongyossy, şi un cros de 10 km, Băneasa Trail Race, în pădure la Băneasa. Pe viitor, după retragere, urmează maratonul Polului Nord (LOL).

E de bătut recordul României (2:12:30 – Cătălin Andreica)?
Marius Ionescu – Nu mi se pare un timp imposibil pentru mine. Nu ştiu când îl voi depăşi însă pentru că maratonul este o probă imprevizibilă.

La ce te gândeşti când alergi?
Mă simt liber. Am posibilitatea să mă gândesc la ce am făcut şi la ce voi face pe viitor. Uneori îmi aduc aminte de fiecare metru pe care l-am călcat în diferite părţi ale lumii şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat acest dar.

De ce nu se poate alerga sub 2 ore o cursă de 42,195km?
Mi se pare imposibil, dar cine ştie poate într-o zi bariera va fi depăşită. E greu de explicat aşa ceva, mai ales cuiva care nu a alergat niciodată un maraton.

Marius Ionescu, în Anglia // fotografii: arhivă personală

Marius Ionescu, în Anglia // fotografii: arhivă personală

Ai fugi la North Pole Marathon?
În timp ce citeam “Născuţi pentru a alerga” [Born to Run, Christopher McDougall] mă treceau şi pe mine astfel de gânduri şi încă mă mai trec. Poate că după ce o să mă las de atletismul de performanţă o să încerc şi aşa ceva. Vreau să îmi supun organismul unui astfel de test, să văd cât pot duce.

Cum este antrenorul tau, Cătălin Geapana?
Este omul pe care te poţi baza în momentele de cumpănă, care ştie ce vrea şi de la care am învăţat multe. Îmi este ca un al doilea părinte.

Ai vorbit cu Constantina Diţă sau cu Lidia Şimon?
Am avut onoarea să mă întâlnesc cu cele mai bune alergătoare de fond ale României. Am întrebat ce înseamnă maratonul, cât este de greu… Mi-au spus că nu este uşor, dar cu muncă şi seriozitate se poate ajunge sus.

Crezi că te poţi lupta cu atleţii africani?
Deja mă ”bat” cu ei. Sunt cu ei la start, sunt în competiţie cu ei. Fiecare are şansa lui şi toţi ne antrenăm pentru un loc pe podium.

Ai îndemna alergătorii amatori spre un maraton sau spre distanţe mai scurte?
Îi rog pe toţi iubitorii de atletism, de jogging, dacă au ocazia şi posibilitatea să nu se dea înapoi de la o astfel de experienţă. Le promit că nu o s-o uite niciodată.

Ce năzbâtii ai făcut în liceu cu scrimerele Ana-Maria Brânză [argint Olimpiada Beijing 2008, bronz şi aur la Mondiale], Anca Maroiu [bronz şi aur Mondiale] şi Loredana Dinu [aur la Mondiale]?
Nu am făcut prea multe împreună pentru că eram în grupuri separate. Ca orice elev eu n-am fost un “înger” mai ales că trebuie să ai un pic de nebunie să faci sport de performanţă. De câte ori mă întâlnesc cu ele se minunează cum pot face faţă la o astfel de probă. (râde)

De ce crezi că cei mai buni alergători de maratoane sunt olteni [Constantina Diţă, Lidia Şimon, Nuţa Olaru etc]?
Se spune că nouă, oltenilor, ne curge sângele mai repede prin vene. Asta ar însemna să fim mai buni la probe mai scurte. Dar este exact pe dos. Nu ştiu exact de ce. (râde)