Noi o avem pe a lor, ei o au pe a noastră! Pentru drapelul desenat pe verticală în roşu, galben şi albastru, pentru România, la probele de anduranţă aleargă Liliana Danci (23 de ani, campioană naţională maraton şi semi-maraton), o ucraineană din Banat. Pentru steagul colorat orizontal în galben şi albastru, pentru Ucraina, la probele de 800 m, aleargă Natalia Lupu (26 de ani, campioană europeană sală), o româncă din regiunea Cernăuţi.

Povestea atletei Liliana Maria Danci începe în 1880! O ceată de ucraineni blonzi şi vânjoşi din Maramureş, lucrători în lemn, ajung în micuţii munţi ai Banatului, când zona încă nu aparţinea României, unde înfiinţează o aşezare, Cornuțel. Povestea ucrainenilor veniţi să diversifice şi mai mult componența etnică a Banatului nu s-a sfârşit şi continuă şi în zilele noastre. Cornuțel este un sat 100% “galben-albastru”, în care pe stradă se vorbeşte ucraineană şi unde obiceiurile încă se păstrează. Aici s-a născut şi Liliana Danci, fiind cel mai mic copil al familiei (n.r. – părinţii: Ioan şi Paulina; fraţii: Ioan, Mihai şi Silvia). “Sunt mândră că sunt româncă dar sunt şi ucraineană în acelaşi timp. (râde) Până am început şcoala nu prea am vorbit româneşte. N-am fost nici în Ucraina, nici în Rusia, dar aş vrea să ajung în ambele ţări, să le vizitez”, povesteşte Danci, atleta care uneori la curse este strigată “Rusoaica”.

 

Lilișor Danci

Lilișor Danci

Îi plac distanţele lungi

Danci a fost “observată” în clasa a şaptea de profesoara Petruţa Ivanovici Metta, care a îndrumat-o la atletism. Din 2004, era deja înregimentată la clubul din Caransebeş şi gata de fugă. Şi, în plus, avea şi o “armată” de tehnicieni care să o urmărească. “Eu sunt mai fericită pentru că am trei antrenori: Cristian Dragomir, Iuliana şi Marian Enache. (râde) Când fac o prostie şi nu observă unul, vede celălalt şi aşa nu mai scap fără să fiu certată. (râde) Le mulţumesc foarte mult, le datorez foarte multe, au avut grijă de mine”, ne spune alergătoarea de 1.55 m şi 40 de kilograme, care este înebunită după dulciuri: “Îmi plac la nebunie. Îmi fac singură prăjituri, cel puţin o dată pe săptămâna, când îmi permite timpul. Cel mai mult îmi plac brioşele”. Încet, în nouă ani, Liliana Danci a făcut tranziţia spre cursele lungi de stradă, spre maraton.

Liliana Danci și Natalia Lupu

Liliana Danci și Natalia Lupu

“Iniţial nu am fost împăcată cu ideea de a face maraton. Mi-a fost frică de această distanţă. La prima cursă, la Viena, debutul meu pe această distanţă, m-am oprit de două ori, din cauza durerilor de la picior. Nu au fost alte probleme, la ficat nu am simţit nimic, nici la stomac. Cu muşchii au fost probleme. După, o săptămână, nici nu am putut face alergare uşoară. Nici nu am fost atunci foarte bine antrenată pentru acestă distanţă”, ne spune atleta care este alintată şi Lilișor sau Lilica. Teama de 42,195 km a dispărut: “Înainte nu-mi plăcea să alerg distanţe prea lungi, acum nu mai pot fără. Nu am un antrenament anume care să îmi placă sau să-mi displacă. Fiecare are rolul lui. De exemplu, fac şi bucăţi de 50 de metri. Nu-mi plac, dar trebuie făcute pentru viteza de final. Important este că, atunci când termin, termin cu zâmbetul pe buze”. Merge spre curse de 100 de kilometri?

“Nu! Nu! Nu! 42 de km sunt suficienţi”

Două titluri naţionale în 2013

Anul 2013 a fost fantastic, cu două titluri de campioană naţională, la semi-maraton şi la maraton! Asta după un an groaznic, un 2012 când a fost nevoită să stea trei luni fără să alerge. “M-am accidentat foarte urât, înainte de o selecţie la Slănic. Am stat trei luni fără să alerg, din care 10 zile în pat. A fost o întindere urâtă în talpă. Am fost la doctorii de aici şi au zis că încerc să fac rost de scutire medicală să nu mai fac sport! Am fost foarte nervoasă! Eu care vream să fac sport şi ei … A fost cel mai urât moment, dar l-am depăşit şi acum sunt mai puternică. Cred că totul s-a întâmplat din cauza unui antrenament tare cu urcări şi coborâri. Am simţit eu ceva dar nu m-am oprit. Sunt foarte încăpăţânată! Dacă încep un antrenament trebuie să-l termin, nu renunţ, nu cedez, chiar dacă termin în lacrimi”, îşi reaminteşte sportiva care este şi absolventa unei facultăţi de sport din Bucureşti. Cum a decurs cursa de semi-maraton de la Oradea?

“M-am antrenat mai bine decât anul trecut pentru această distanţă. Mai ales că în 2012 veneam după acea accidentare urâtă. Au fost ceva probleme că prindeam din urmă alergători amatori de la semi-maratonul internaţional. Am rămas cu un tricou frumos. Bine, nu prea există mărimea mea! Am şi acasă o plasa de tricouri de campion naţional, toate îmi vin până la genunchi”, povesteşte râzând atleta din Banat care a terminat în 1.15.51. La trei săptămâni distanţă, pe 6 octombrie, la Maratonul Bucureşti, Danci lua al doilea titlu naţional, terminând cei 42,195 km în 2.48.54. “A fost foarte frumos, vremea foarte bună. Multă lume în oraş care ne-a aplaudat şi ne-a aclamat. Mi-a plăcut organizarea. Nu se compară cu cea de la Viena, dar suntem pe drumul cel bun. România a început să alerge!”, a adăugat “Rusoaica”.

Liliana Danci și Gabi Szabo

Liliana Danci și Gabi Szabo

Sfaturile lui Gabi Szabo

“Am vorbit de foarte multe ori cu Gabi Szabo. Mi-a dat foarte multe sfaturi. Să mai citesc o carte, să stau mai puţin pe facebook. (râde) O admir, o respect”. Cărţile chiar sunt printre plăcerile atletei: “În timpul liber îmi place foarte mult să citesc, să ascult muzică şi să gătesc”. Discotecile, nu: “Nu-s pentru sportivii de performanţă. Pentru că sunt noaptea! Petrecerile la care mă duc, foarte rar, sunt până la ora 12. Excepţie, revelionul sau o nuntă importantă”. (râde)

Planuri: maratonul olimpic Rio

“Sper să ajung la Jocurile Olimpice, la Rio. La maraton. Trebuie să mă apropii de barem în 2015 (n.r. – 2.41.00, barem B, 2.37.00, barem A), iar în 2016 să-l şi fac. Trebuie doar să fiu sănătoasă pentru că lucrurile o să iasă cum trebuie”.

PB Liliana Danci
5.000 m – 16.34:79
10.000 m – 35.05:38
Semi-maraton – 1.15.51
Maraton – 2.48.54

Natalia Lupu

Natalia Lupu

Românca Lupu, campioana ucrainenilor

În Ucraina există o atletă de origine română, născută în satul Marșenița, din raionul Noua Suliţă (cu majoritate românească, aproape 60.000 de români din 90.000 de locuitori), regiunea Cernăuţi. Natalia Lupu (26 de ani) este campioană europeană în sală la proba de 800 m (Suedia, 2013) şi vice-campioană mondială în sală la aceeaşi probă (Istanbul, 2012). La Jocurile Olimpice de la Londra (2012), atleta de 1.72 m şi 60 de kg a venit pe cinci în semifinale, iar la Mondialele de la Moscova, pe 7 în finală. “Până la 12 ani am stat acasă, în satul natal. Am făcut şcoala în limba română. O dată pe săptămâna făceam şi ucraineană. Acasă vorbeam româneşte şi, din când în când, ucraineană şi rusă. De la 12 ani stau la Kiev”, ne-a povestit Lupu într-un accent dulce, moldovenesco-bucovinean.

PB Natalia Lupu
400 m – 52:91
800 m – 1.58:46
1.000 m – 2.42:58
1.500 m – 4.20:93