“Cel mai bun alergător nu lasă nicio urmă”, stă scris într-un vechi manuscris chinez, Tao Te Ching. Cel mai rapid român pe distanţa maratonului, Cătălin Andreica (66 ani), pare să fi fost persoana care a provocat acest aforism. O propoziţie care-l descrie fidel pe omul care în 1978 alerga 42,195 km în 2:12:30 şi devenea recordmanul naţional al probei, performanţa care încă rezistă după 35 de ani.

Dacă vrei să afli mai multe detalii despre acest sprinter al maratonului este aproape imposibil. Descoperi doar că cea mai bună perfomanţă pe 5.000 m este 13:40:00, pe 10.000 m este 28:21:80, că data naşterii e 31.01.1947, că a fost o perioadă la CS Farul, că a ieşit campion balcanic la 10.000 m în 1978, şi că a rămas, încercând să scape de regimul comunist în 1975, pentru o săptămână, în Italia. Şi atât! Întâlnirea cu Cătălin Andreica a avut loc pe 30 ianuarie 2013. Exact în ziua când fostul atlet împlinea 66 de ani. Pe buletin este trecută greşit, ca dată a naşterii, ultima zi a lunii Gerar. Telefonul suna des. Foarte des! Dar nu îndeajuns cât să perturbe cele peste patru ore de poveşti şi istorisiri. “Şi, spui că te pricepi la alergat?”, a deschis discuţia Andreica. “Pe dracu’!”, răspunzi. Chiar dacă ai şti, ceea ce nu e cazul, cum să spui unui atlet care a alergat un maraton în 2:12:30 altceva. “Ce vrei să afli?”, a adăugat recordmanul naţional. Întrebările au început să fie puse dar interogatoriul planificat s-a năruit. Răspunsurile aşteptate veneau “neîntrebate”. La o masă, lânga o cafea.

Cătălin Andreica 215, Dan Betini 42, Ilie Cioacă (cu bentiţă), Stelian Marcu 602 - anul 1977, Campionatele Naţionale de Cros, Băile Felix

Cătălin Andreica 215, Dan Betini 42, Ilie Cioacă (cu bentiţă), Stelian Marcu 602, Ilie Floroiu (dreapta) – anul 1977, Campionatele Naţionale de Cros, Băile Felix

Începutul. Şi sfârşitul.

Cum a pornit totul? Şi de ce s-a terminat? “Am fost descoperit de profesorul de sport de la liceul Gheorghe Şincai, Victor Tibacu, care m-a trimis la un cros. Era o perioadă când cochetam şi cu voleiul. Cred că am putut performa şi pentru că am avut pe cineva în familie care a făcut sport la nivel înalt, doi unchi campioni de ciclism. Apoi m-am dus singur la Viitorul Bucureşti. Eram foarte mulţumit că mi-au dat un bilet de tramvai, un rucsac şi o ciocolată (râde). Când am ajuns al doilea om în ţară, la 5.000 şi 10.000 m, după dinamovistul Nicolae Mustaţă, am fost luat de Steaua, pentru stagiul militar care trebuia să-l fac după terminarea facultăţii (n.r. – anul 1971). Însă am fost dat afară de la clubul militar în momentul în care, din motive politice nu am primit viza pentru un concurs în Danemarca, şi am fost trimis la biblioteca armatei. M-am apucat de traduceri, citeam cărţi, făceam yoga. Aproape doi ani nu am mai alergat deloc, nu am mai făcut antrenament. Am ajuns apoi, datorită unor prieteni, la Progresul Bucureşti, am trecut şi pe la Farul Constanţa, pe la Rapid Bucureşti, şi m-am lăsat în 1982 din cauza problemelor de la genunchi şi de la glezne. Alergam de ceva timp cu infiltraţii”, povesteşte Andreica.

La Praga, cinci atleţi în 33 de secunde

Pe 3 septembrie 1978, la Praga, Cătălin Andreica lua startul în proba de maraton. O alergare puternică în care 7 atleţi au terminat în sub 2:13:00, bucureşteanul cu rădăcini ardeleneşti terminând pe poziţia a cincea, la 33 de secunde de “aur” şi 22 de secunde de “bronz”. Cu 2:12:29 sau 2:12:29,4. Sau, conform rezultatului oficial prezentat de FRA, 2:12:30. “A apărut această secundă în plus dar nu este nicio problemă. În Cehia am terminat cinci persoane în 33 de secunde. N-am ieşit într-un loc de podium pentru că mi-a lipsit creierul”, spune campionul balcanic din 1978 al probei de 10.000 m (28:41:55). Medalia de aur la Campionatul European de Atletism a fost luată de Leonid Moseyev (URSS) – 2:11:57, “argintul” de Nicolay Penzin (URSS) – 2:11:59, iar “bronzul” de Karel Lismont (Belgia) – 2:12:08. A urmat Waldemar Cierpinski – dublu campion olimpic al probei (RDG) – 2:12:20, Cătălin Andreica (ROU) – 2:12:29, Massimo Magnani (ITA) – 2:12:45 şi Hans-Joachim Truppel (RDG) – 2:12:54.

Ilie Floroiu, urmat de Stelian Marcu şi Cătălin Andreica în 24 mai 1975, într-o probă de 10.000 m. Scan - cartea Floroiu de Narcis Găvan

Ilie Floroiu, urmat de Stelian Marcu şi Cătălin Andreica în 24 mai 1975, într-o probă de 10.000 m. Scan – cartea Floroiu de Narcis Găvan

A ratat Olimpiada din cauza comuniştilor

Cătălin Andreica a avut trei ani foarte buni, între 1976 şi 1979. Avea timp pentru participarea la Olimpiada din 1976, de la Montreal, dar a ratat-o. De ce? Pare incredibil, dar iată motivul: “M-au pus să semnez că termin competiţia în primii 6, altfel plătesc toată deplasarea. Cum era să fac aşa ceva? N-am iscălit nimic”. La Jocurile Olimpice unde Nadia Comăneci făcea istorie, dacă ar fi să comparăm timpii, doar de dragul statisticii, Cătălin Andreica, cu 2:12:30, ar fi venit pe locul 5, “aurul” câştigându-se cu 2:09:55. La Moscova, în 1982, s-a câştigat în 2:11:03. Românul ar fi terminat pe 6. Andreica nu a participat la Mondiale. Pentru simplul motiv că nu se organizau în acea perioada, primul concurs având loc în 1983, la un an după retragere.

In timpul unui maraton şi-a făcut nevoile în păpuşoi

Cătălin Andreica a ratat câteva curse de maraton. Pentru că nu mai vedea, pentru că nu s-a mai putut ridica de pe vine, din lanul de porumb, unde a trebuit să rezolve o durere de burtă. Detaliile sunt minunate. Povesteşte, cu zâmbetul pe buze, Andreica: “Un maraton în Moldova. Trecusem de jumătatea cursei, eram foarte încălzit, iar cineva de pe margine mi-a dat o cană mare cu apă de fântână foarte rece. Am băut-o pe toată. Era foarte bună! N-a mai trecut mult timp însă şi a trebuit să ajung la toaletă. Am intrat în lanul de porumb de pe marginea drumului, m-am lăsat pe vine şi am rezolvat problema. Dar am avut o surpriză! Nu m-am mai putut ridica. Adio cursă!”. Altă competiţie, altă păţanie:

“Un maraton, parcă la Craiova, la final de sezon. Antrenorul m-a pus să trag tare după ce în acelaşi an scosesem cel mai bun timp personal, în jur de 2:16:00, la Kosice. Mare prostie am făcut şi l-am ascultat. La kilometrul 30 nu mai vedeam nimic. M-am oprit, a venit salvarea şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. M-am trezit la hotel cu prosopul înfăşurat în jurul unui deget pe care îl muşcam cât puteam de tare. Cred că-l băgasem acolo să nu-mi sparg dinţii”.

Cătălin Andreica (dreapta) alături de Dan Betini în 1978 la Baile Felix

Cătălin Andreica (dreapta) alături de Dan Betini în 1978 la Baile Felix

Mama lui Andreica era să facă infarct din cauza lui Ţopescu

În anii 70, în România, nu erau atleţi specializaţi numai pe proba de 42,195 km. Andreica alerga maximum 2 maratoane pe an. În rest, multe curse de 5.000 de metri şi de 10.000 de metri. “Destul de des alergam şi la 1.500 de metri”, precizează recordmanul României. O cursă de 5.000 m este de menţionat. Bucureşti, 23 iulie 1978. A fost, şi încă mai este!, cea mai rapidă cursă pe această distanţă din România. “A fost o nebunie, şapte atleţi coborând sub 14 minute, iar eu am ieşit pe locul doi. Din cauza acelei curse ar trebui să-l dau în judecată pe Cristian Ţopescu. (râde) Mama era să facă infarct atunci. Era foarte emoţionată”, comentează multiplul campion naţional.

În acea zi s-a stabilit recordul României pe distanţa de 5.000 m, Ilie Floroiu (13:15:00). Următorii 6 atleţi care au coborât sub 14 minute au fost: Cătălin Andreica (13:42:00), Florea Şandru (13:53:00), Dan Betini (13:53:60), Nicolae Voicu (13:54:60), Toma Bănişor (13:56:80) şi Paul Copu (13:59:80).

Andreica, Ceauşescu şi Italia

Cătălin Andreica a ratat multe competiţii în afara ţării. Securitatea îl tăia aproape mereu de pe listă când era vorba de mers în străinătate. Poate şi pentru că tatăl său a fost deţinut politic, cu ani grei în închisorile comuniste. A avut şi o pauză de aproape 2 ani, după ce a fost dat afară de la Steaua, tot din cauza aceluiaşi regim totalitar. Poate, dacă toate astea nu s-ar fi întâmplat, ar fi fost un atlet cu rezultate mai bune. Interesant este că Andreica a ales să rămână în Italia, în 1975, alături de un coleg de la lotul naţional, după ce au participat la o cursă pe stadionul Olimpic din Roma, un patrulater la care erau invitaţi, lângă gazde, românii, spaniolii şi chinezii. Dar a revenit în România după numai o săptămână. Povesteşte Andreica: “Colegului meu i s-a făcut frică. Zicea că nu o să aibă ce să facă în Italia şi a spus să ne întoarcem. OK am zis, dar cum? Ne-am dus la reprezentanţa Tarom şi am văzut că oficialii de la federație lăsaseră bilete de avion, crezând că o să revenim în ţară. Dar unde era să stăm o săptămână până la următoarea cursă? Am dormit o noapte în parc, în cunoscutul Villa Borghese, apoi ne-am dus la Academia Română, unde am primit o cameră doar cu paturi”. “La întoarcere, nimeni nu a fost lăsat să coboare din avion. Credeam că din cauza noastră, că vine Miliţia sau Securitatea să ne ia. Pe geam se vedea un covor roşu care se întindea spre avion şi Ceauşescu lângă. Doar nu ne aştepta pe noi? Normal că nu! În avion era o delegaţie a statului San Marino. La Securitate am spus că am fost să ne distrăm după concurs şi am pierdut avionul”, a adăugat fostul atlet.

Cătălin Andreica: “Dacă vedeam un popă, nimic nu-mi ieşea bine

Deţinătorul celei mai bune performanţe naţionale a probei de maraton, Cătălin Andreica, a fost un alergător imens! Dedicat 100% atletismului, cu superstiţii, cu sute de mii de kilometri adunaţi pe străzi, pe pistă sau pe munţi. Din cauza timpurilor în care a performat super-pantofii de alergare de astăzi erau doar idei SF, suplimentele nutriţionale, pe atunci nu aşa de evoluate, au apărut doar când era la lotul naţional. Un alergător mare, un ghimpe în coasta unui alt recordman, Ilie Floroiu, care nu refuza o sticlă de bere sau un pahar de vin după antrenamente. Un “bun naţional” pe care nimeni nu l-a mai băgat în seamă din 1982, anul retragerii. Acum lucrează la o firmă din domeniul enegetic după ce a muncit în construcţii, pentru CFR, a făcut covoare persane şi a construit case în Germania. Are trei copii: un băiat în SUA, Bogdan (34 ani), pasionat de alpinism, şi două fete, Maria (32 ani), care locuieşte în Franţa, şi Zenaida (15 ani), încă în România.

Cătălin Andreica (dreapta) alături de Ilie Floroiu pe stadionul Republicii, la o cursă de 5.000 m, în 1977

Cătălin Andreica (dreapta) alături de Ilie Floroiu pe stadionul Republicii, la o cursă de 5.000 m, în 1977

Cât de mult vă antrenaţi?

Au fost ani în care aveam o medie de cel puţin 30 de kilometri pe zi. Cred că asta înseamnă peste 11.000 de kilometri pe an. Când făceam antrenamente la altitudine aveam cartierul general la cabana Dâmbu Morii, lângă Braşov. Stăteam cu lunile acolo. Să dau un exemplu de rută pe care o alergam uneori: Cioplea (Predeal) – Pârâul Rece – Diham – Glejărie – Mălăieşti – Hornuri – Omu – Sinaia, şi, normal, înapoi. Îmi lua în jur de 6-7 ore.

Care au fost cei mai buni pantofi de alergare?

Erau nişte teneşi atunci de-i făceau pe cei chinezeşti să pară ultima noutate în domeniu. (râde) Cu ăia ne antrenam. În perioada când am făcut recordul am avut o pereche de Nike. Nici nu ştiu cum am pus mâna pe ei. M-au ajutat foarte mult. Pantofii de alergare pe asfalt, îi făceam singur, pe banii mei, în cizmăria care era la Centrul Medical Sportiv de lângă Arena Naţională, fostul ”23 August”, undeva pe la subsol. În picioarele goale nu am fugit pentru că talpa piciorului, conformaţia ei, nu îmi permitea acest lucru. O făceam însă, după concursuri, pe iarbă, pentru că îmi plăcea să o simt sub tălpi.

Se poate alerga maratonul sub 2 ore?

Dacă e drumul în pantă. În coborâre. Sau când va apare un sportiv de 2.20 m înălţime, perfect din punct de vedere fizic, motric, cum e Usain Bolt, care să fie cel puţin la fel de nebun ca mine şi să lase totul în favoarea sportului.

Aveaţi superstiţii înainte de curse?

Da, să nu mă întâlnesc cu popa. Dacă vedeam un preot înainte de concurs nimic nu mai ieşea bine. Înaintea unei competiţii, la Kosice, am găsit un ban nemţesc, o marcă. Le-am spus tuturor că o să fac o cursă bună. Aşa s-a şi întâmplat. Din păcate nu mai am moneda.

Aţi băut vreodata cât aţi fost sportiv de performanţă?

Cum să nu! O bere, două, sau un pahar cu vin. Nu făceam excese însă şi nici nu beam înainte de concursuri. Am şi întrebat mai mulţi medici de ce simt nevoia să beau. Mi s-a zis că şi organismul produce alcool, din cauza asta simt oamenii nevoia să bea. Deci e natural! (râde)

Aţi fost contactat de FRA sau de organizatorii de curse de fond de acum?

Niciodată! Am încercat să-mi ofer serviciile la federaţie, când m-am retras, dar nimeni nu a fost interesat. Dragoste cu forţa nu se poate! Nu m-a căutat niciun organizator de cursă să dau un start la un maraton sau să dau un sfat.

Cătălin Andreica (stânga), alături de colegii de generație, printre ei, Mustață, Floroiu, Copu etc

Cătălin Andreica (stânga), alături de colegii de generație, printre ei, Mustață, Floroiu, Copu etc

Catalin Andreica

Deţinător record naţional maraton – 2:12:30, 1978, Praga.
Multiplu campion naţional.
Campion balcanic 1978, 10.000 m (28:41:55).
Cel mai bun timp:
5.000 m – 13:40:00 (Roma);
10.000 m – 28:21:80 (Praga);
100 m – 11.9 secunde (Bucureşti).