Ionuț Zăizan și-a pus amprenta pe atletismul românesc. Chiar dacă, cum chiar el spune, nu a fost un talent înăscut, a reușit să spargă recorduri vechi, asta după ce luase o pauză de un an pentru a munci în construcții în Italia. Acum e polițist și se gândește să alerge un maraton, doar să vadă cum e!

Din micuțul oraș vrâncean Adjud, Ionuț Zăizan (35 de ani) a început sportul în clasa a patra. Nu părea că o să se lipească atletismul de el, chiar nu a fost luat la primul concurs care s-a ținut după ce ajunsese la grupa profesorului Ciortan. ”M-am supărat foarte tare! Dar m-am și ambiționat. La prima cursă la care am ajuns, la juniori III, am luat primul loc!”, povestește sportivul. Anii au curs, titlurile și ele, și pentru că era din ce în ce mai bun a ajuns la clubul din Sfântu Gheorghe, unde era centrul național de juniori. ”A trecut un an și centrul s-a desființat. Era foarte greu cu banii, cu masa, ai mei îmi plăteau tot. A trebuit să vin mai aproape de casă când părinții nu mai puteau să mă susțină, am ajuns la Bacău, după ce am fost văzut de Doina Melinte la un cros în localitate, pe care l-am câștigat”, continuă povestea atletul care avea să facă istorie în semifondul românesc masculin.

Jocurile pe calculator i-au stricat un întreg sezon

A ajuns la clasa lui Dorin Melinte, soțul fostei semifondiste, care nu prea avea încredere în el. ”După ce într-un sezon de iarnă am luat titlul la 800m, J1, tineret și seniori, iar la 1.500 m am fost bătut de Ovidiu Olteanu, care era cel mai bun atunci, am început să fiu băgat în seamă, să fiu luat în cantonamente. Am avut primul an la tineret foarte bun, dar în al doilea nu mi-a ieșit nimic. Aveam o nebunie, stăteam pe calculator toată ziua, pierdeam și nopțile, jucam tot felul de jocuri”, continuă moldoveanul. A început într-un târziu să se antreneze cu Cristina Alexe (n.r. – antrenoarea lui Nicolae Soare), fugea mai mult 800 de metri, asta până când, pentru că au fost probleme la club, a decis să plece în Italia, la fratele lui, Marian (n.r. – și el fost atlet, aruncător de suliță). A stat un an, muncea în construcții, câștiga pe la 1.500 de euro, ajunsese la aproape 90 de kilograme.

Munca în Italia nu era ce-și dorea, vrea să alerge

”Parcă nu făceam ce trebuie, ce vream. Am revenit la Bacău pe la început de an, ajutat și de Cristina Alexe, și de directorul de la club, dar nu am făcut sezonul de vară. Doar am alergat să revin, și la greutatea și la forma de dinainte. Am avut un cantonament de 3 luni la Piatra Arsă, băgam kilometri ca nebunii, alături de Nicolae Soare”, povestește Zăizan. A urmat ani buni, participări la Campionate Europene, de sală și în aer liber, în 2012 hotărând să treacă pe 1.500 de metri și să lase proba de 800 de metri pe locul doi. O decizie foarte bună, în 2013 și 2014, atletul reușind, antrenându-se cel mai mult timp alături de soția lui Alina (n.r. – alergătoare foarte bună de 400 de metri), cel mai bun timp românesc pe o milă (3.57:73), recordul național în sală la 1.500 de metri (3.40:30) și participare la Mondialul de Sală.

În 2015, a ajuns în Poliție, atletismul a trecut pe locul 2

Pentru a avea o muncă ”sigură”, Ionuț Zăizan a dat probe pentru a ajunge în Poliție, începând munca din 2015. I-a fost greu să și muncească să se și antreneze, mai ales că dorea să se mențină la un nivel foarte înalt. ”E o meserie care îmi aduce satisfacție, în plus nu te plictisește niciodată, dai peste tot felul de oameni. Sunt și antrenor voluntar la club la Bacău și aș vrea să iau o grupă de copii în curând. Mai alerg doar pentru întreținere, trebuie să mai dau câteva kilograme jos și apoi o să încerc să particip și la cursele de veterani. Și vreau să alerg și un maraton că trebuie să faci și asta în viață”, a conchis fostul atlet.

Cel mai bun la 1.500 m (în sală) și pe o milă 

Ionuț Zăizan își aduce aminte cu plăcere cursele în care a realizat cei mai buni timpi românești pe 1.500 metri (în sală) și pe o milă. Are un singur regret, că nu a apucat să facă și recordul național la 3.000 de metri în aer liber. În 2013, Ionuț a trecut Canalul Mânecii pentru a alerga două curse de o milă într-o săptămână! Pentru a face un timp foarte bun trebuia să fugă distanța asta, atipică pentru România, într-o țară ”sub influență” britanică, unde competițiile de o milă sunt poate cele mai tari curse de atletism care există. Acolo unde primul om care a scăzut sub 4 minute pe o milă, Roger Bannister, a devenit un erou, acolo unde când poți să parcurgi cei 1.609 metri sub acest timp ești considerat ”alergător”. ”La prima, am alergat undeva la 3 minute și 59 de secunde. Bun, dar se putea și mai bine. La patru zile distanță, am reușit însă 3.57:73, cea mai bună performanță românească. Nu e un record propriu zis pentru că cei de la FRA ziceau atunci că noi nu ținem recorduri pe această distanță”, își aduce aminte Zăizan, care a rămas impresionat de atmosfera de la cursa din Irlanda: ”Stadionul era plin, nebunie de lume era! Am venit al patrulea atunci, s-a fugit foarte tare”.

Cursa de 1.500 m, de record, cea mai frumoasă

”A fost cea mai frumoasă cursă a mea, cea în care am bătut recordul național la 1.500 m în sală (n.r. – aparținea lui Petre Drăgoescu, 3.41:02, în 1985). Era 2014, veneam după un cantonament de 3 luni în Germania, eram foarte bine, numai la asta mă gândeam, numai pentru asta mă antrenam. Am aflat de la un austriac că vrea să alerge tare la Viena Indoor Clasic, erau și iepuri, și atunci m-am prezentat la start. M-am agățat de el pe parcursul cursei, el tot întindea într-una, mi-a fost foarte greu. Am reușit însă să mă lipesc de el și l-am și bătut la final. Am terminat cu 3.40:30. Cred că puteam sub 3.40 dacă ieșeam cu 200 de metri înainte, am așteptat cam mult, până cu 100 de metri înainte de final. Oricum, dacă am un regret după perioada în care am făcut atletism este că nu am realizat și recordul la 3.000 de metri în aer liber”, rememorează multiplul campion național.

Ionuț Zăizan, PB

  • 800m aer liber, 1.46:56
  • 800m sală, 1.49:23
  • 1.500 m aer liber, 3.39:33
  • 1.500 m sală, 3.40:30
  • 1 Milă, 3.57:73
  • 3.000m sală, 8.31:31

Articol apărut inițial în ziarul 4run.ro OFFLINE

foto: Cristi Barbu – FRA, Gelu Trandafir + arhivă personală