Valentin Coroja a fost un specialist al curselor de 3.000 de metri, deține recordul național al României în aer liber, 7.53.19, iar pe cel în sală l-a avut 8 ani, până în 1998 când a fost îmbunătățit de Ovidiu Olteanu. A fost primul care a coborât pe această distanță sub 8 minute (în sală).

Valentin Coroja este antrenor de atletism la Pitești și își aduce aminte cu plăcere de cursele de 3.000 de metri în timpul cărora a realizat cele mai bune performanțe românești pe această distanță. ”Îmi plăcea mult crosul, șoseaua nu prea, iar ca probe, 1.500 de metri, chiar dacă nu aveam o viteză foarte mare, și mă refer aici la o viteză cât să fac față la concursurile internaționale”, ne explică argeșeanul. Recordul în aer liber, încă în picioare, l-a făcut la Varșovia, în 1989. ”Înainte de asta am avut o cursă în Rusia, de 5.000 de metri, am alergat 13.48, iar când am revenit în țară, Dan Betini, antrenorul meu de atunci, mi-a spus că voi fugi și în capitala Poloniei. Nu știam ce, credeam că tot 5.000 m, dar s-a dovedit a fi 3.000. Ilie Floroiu avea atunci recordul, mă simțeam bine, eram sigur că o să-l îmbunătățesc și am și făcut-o. Atunci era al 10-lea timp european și al 30-lea mondial”, povestește antrenorul Denisei Dragomir (n.r. – una dintre cele mai bune alergătoare montane đin lume). Recordul național în sală l-a făcut la Budapesta, performanța sa rămânând în picioare până a fost bătută de Ovidiu Olteanu, 8 ani mai târziu. ”Cel mai bun timp atunci îl avea Gheorghe Ghipu, 8.00:20. Eram convins 100% că voi fugi mai tare, eram pornit să alerg bine. Am fost primul român care a coborât sub bariera celor 8 minute pe această distanță în sală. Oricum, nici acum nu sunt mulți care au reușit să fugă mai repede de 8 minute, cred că doar patru”, a precizat Coroja, care a oprit cronometrul în 7.54:81. ”Mi-au plăcut ambele curse de record național. Îmi pare rău că atunci eu nu am avut manager, să am mai multe competiții pe această distanță, pentru că sigur aș fi alergat mai repede”, a conchis piteșteanul.

A început sportul în clasa a 9-a

”Eram primul an de liceu, s-a făcut o selecție, și apoi cu numai 3 luni de pregătire am luat locul 2 la CN de juniori III. După un an, am fost îndrumat spre, celebra atunci echipă, Dan Betini – Natalia Andrei. Au văzut calitățile de semifondist și fondist și pe asta m-am axat. Am fugit totuși de la 800 de metri la semimaraton și, bineînțeles cros, la naționale nu am fost nicioadată mai jos de locul 4 la cros”, ne spune Coroja despre primii pași pe care i-a făcut în atletism. Chiar dacă a fost un atlet foarte bun, Coroja nu a fost luat la competițiile finale: ”Nu am prins nici CE nici CM, chiar dacă aveam barem să fug acolo. Așa era politica atunci, se considera că nu ai posibilitatea să ajungi foarte sus și drept urmare nu erai luat”.

Și-a dorit mereu să fie antrenor de atletism

Valentin Coroja și-a dorit să fie mereu antrenor și asta a și devenit. ”Trecerea s-a făcut ușor, eu am mai alergat încă vreo 10 ani alături de elevii mei. Mi-a plăcut întotdeauna să am rezultate cu ei la tineret și seniori. Cred că atunci contează rezultatele, nu când sunt mici. Sunt și au fost și excepții, au fost sportivi buni și la juniori și la seniori, dar de obicei lucrurile nu stau așa. Acum sunt foarte mulți antrenori care se folosesc de toate mijloacele existente și îi antrenează pe juniori ca și cum ar fi seniori. Nu cred că e bine! Eu am început să fac cu adevărat atletism de la J1 și îmi aduc aminte că doi ani mi-a fost foarte greu”, declară pentru 4run.ro, Coroja.

Denisa Dragomir, o sportivă foarte talentată

”Denisa nu a început cu mine atletismul, a ajuns după juniori. Făcea cros foarte bine, apoi a mers pe montană. I-a fost greu la început, a avut un moment de cumpănă, dar a trecut peste și acum este printre cele mai bune din lume. Proba asta, alergarea montană, este făcută pentru ea ca o mănușă. Sperăm la titlu mondial. Ea este foarte talentată, de putut poate sută la sută”, ne spune Coroja, care adaugă și în ce constă forța Denisei Dragomir: ”Denisa duce extraordinar de mult, are o revenire fantastică, are o inimă mare, trece de la urcare la coborâre fără probleme. De fapt, pe coborâre este cea mai bună din lume, chiar și în top 10 la băieți. Constituția ei fizică o ajută să coboare, știe să coboare, are o coborâre în zig-zag în zonele abrupte foarte bună”. Obiectivul tandemului pe anul 2019? Ne spune Coroja: ”Campionatul Mondial de Ultramaraton! 50 de km nu e de fapt un ultra, e o alergare lungă. Ultra începe de la 80 de kilometri în sus. Vizăm această competiție!”

  • Probleme medicale?

Nu prea am avut probleme, doar am avut piciorul în ghips din cauza tendonului, dar a trecut repede. Noi atunci parcă nu ne accidentam așa de mult ca acum, cu toate că făceam mai mult volum și mai multă intensitate ca acum. Nu știu de ce!

  • Cu ce se alerga?

Aveam pantofi cu cuie, aveam și de la federație, dar de obicei ne luam de afară. Bineînțeles că din banii noștri, nu deconta nimeni. Și suplimente, vitamine, din astea, mai luam de afară, că la noi în farmacii bătea vântul.

  • Ce făcea diferența între vremurile de atunci și cele de acum?

Ce cred că făcea diferența între ce era atunci și ce e acum, este atmosfera din sânul lotului național. Aveam exemplele alături de noi, în cantonamente, fie că erau la Piatra Arsă, Băile Felix, Băile Herculane sau Poiana Brașov. Toți ne doream să fim ca ei, să ne autodepășim, să facem performanță. Cred că dorința de afirmare era mult mai mare față de ce e acum, chiar dacă acum condițiile sunt mult mai bune decât erau în perioada noastră.

Valentin Coroja, PB

  • 1.500 m aer liber, 3.42:79
  • 3.000 m aer liber, 7.53:19
  • 3.000 m sală, 7.54:81
  • 5.000 m aer liber, 13.47:90

Articol apărut inițial în ziarul 4run.ro OFFLINE

foto: Arhivă Personală