Munții Cernei reprezintă continuarea pipernicită și domoală spre Dunăre a cunoscuților Godeanu. Aspectul nebătătorit și cocoșat transformă ridicătura de pământ și rocă din estul Banatului cu altitudinea maximă de 1.928 de metri într-o zonă care trebuie descoperită.

qrcode-muntii-cerneiMunții Cernei sunt de găsit pe valea Cernei, străjuind dinspre vest stațiunea Băile Herculane și localitatea Cerna-Sat. Culmea principală are aproximativ 40 de kilometri și atinge altitudinea maximă în vârful Dobrii (1.928 de metri), aflat chiar lângă șaua ce lipește Cernei de Godeanu (granița fiind dată de valea Olanului). Coama principală, o succesiune de spinări ”grăsuțe”, scade în altitudine treptat de la nord la sud și aruncă spre valea Cernei o mulțime de cracuri, unele depășind 10 kilometri. Calcarul, care le-ar putea da o doză de sălbăticie acestor munți, apare rar, ca și cum vecinii de peste râu, Munții Mehedinți, l-au furat pe tot. O carcateristică aparte a acestei zone este aerul. Nu numai că este curat dar este și ionizat cu sarcini negative ceea ce-l face să aibă calități terapeutice, fenomen ce apare datorită radioactivității apelor termale, a stâncilor granitice de pe versanți, a cascadelor multiple, a codrilor vechi și a unei abundențe de ferigi. Munții Cernei sunt principala sursă de debit pentru râul Cernei care își primește însetată afluenții mai ales de aici, unul dintre râurile ce ajung la cursul de apă ce drenează Băile Herculane fiind Craiova, vale despre care o să vorbim mai pe larg pe parcursul acestui text. Numeroasele izvoare termale sunt rezultatul inflitrărilor apelor de suprafață care după ce se supraîncălzesc la adâncimi mari, peste 1.500 de metri, revin la lumina zilei cu temperaturi cuprinse între 35 și 55 de grade Celsius, uneori chiar cu un anumit grad de radioactivitate din cauza straturilor de granit.

Băile Herculane

Parcul Național Domogled – Valea Cernei a luat naștere prin mărirea zonei atribuită Rezervației Muntele Domogled, de la 900 de hectare, la peste 60.000 de hectare. Parcul cuprinde tot bazinul râului Cerna până la confluența cu Belareca și se întinde, conform site-ului oficial domogled-cerna.ro, pe suprafața munților Godeanu, Cernei, Vâlcanului și Mehedinți. Parcul cuprinde 12 rezervații, patru dintre aceastea găsindu-se în arealul masivului de pe dreapta Cernei: Belareca (forestieră), Coronini-Bedina (rezervație științifică mixtă), Peștera Bârzoni și Iauna-Craiova (rezervație științifică mixtă).

Munții Cernei, pe creastă // Fotografii: Paul Bardașu

Munții Cernei, vedere spre Munții Mehedinți // Fotografii: Paul Bardașu

Cornereva, comuna cu 40 de cătune și 3.000 de oameni

Cornereva este o comună cu o suprafață imensă, mai mare decât a Bucureștiului, care are în componență 40 de sate răsfirate care încotro, de fapt cătune pentru că unele dintre ele au sub 50 de locuitori: Cornereva, Arsuri, Bogâltin, Bojia, Borugi, Camena, Creșel, Costiș, Cozia, Cracu Mare, Cracu Teiului, Dobraia, Dolina, Gruni, Hora Mare, Hora Mică, Ineleț, Izvor, Lunca Florii, Lunca Zaicii, Mesteacăn, Negiudin, Obița, Pogara, Pogara de Sus, Poiana Lungă, Prisăcina, Prislop, Ruștin, Scărișoara, Strugasca, Studena, Sub Crâng, Sub Plai, Topla, Țațu, Zănoci, Zbegu, Zmogotin și Zoina. Multe dintre aceste mici localități ”aruncate” prin munții Cernei, în bazinul râului Belareca, sunt locuite numai de bătrâni și nu au curent electric.

Munții Cernei, pe creastă

Munții Cernei, pe creastă

De la Cascada Vânturătoarea la capul lui Hercule

Am împărțit creasta Cernei în două, traseul care trece pe la Cascada Vânturătoarea și capul lui Hercule sau grota cu Abur, traversând zona joasă din zona stațiunii Băile Herculane. Intrăm pe traseu pe la coada lacului Prisaca, pe marcaj cruce roșie, și după aproape o oră de mers prin pădure se ajunge la căderea de apă. Cascada e împărțită în două de un prag și o înălțime de aproape 40 de metri, ultima fiind de fapt o perdea fină de apă. Urmărind marcajul se ajunge în creastă la altitudinea de 1.143 de metri, la Poiana Cicilovete. De aici se continuă pe bandă roșie până în Băile Herculane, putându-se alege multitudinea de drumeaguri ce trec pe la Grota cu Abur sau pe la Peștera Haiducilor. Dacă se vrea vizitarea sfinxului Capul lui Hercule, după ce se trece pe creastă de vârful Culmea Mare, trebuie ales drumul spre valea Cernei, pe cruce roșie.

Valea Topenia – Vârful Dobrii – Valea Craiova

qrcode-valea-craiova-cerneiTraseul propus este o tură care trebuie începută cu noaptea-n cap și făcută în viteză pentru a fi terminată într-o zi. Dacă nu, un cort este necesar! Uitați de marcaje, cele două văi nu au așa ceva iar creasta, nefiind umblată, este rar ”măzgălită” cu bandă roșie. Între văile Topenia și Iauna există un traseu marcat cu triunghi albastru care urcă pe cracul lui Stepan. Am ales însă drumul forestier care urcă pe Topenia până la vârful Vlașcu Mic (1.733), trecând după ieșirea din pădure și pe lângă o stână care se prezintă în condiții bune. De aici, fără mari probleme de orientare, se ține creasta care trece pe rând pe lângă sau pe deasupra vârfurilor Vlașcu Mare (1.608), Boldoveni (1.799), Babei (1.826) și Bandiolu (1.816). De aici se poate observa cel mai înalt punct, vârful Dobrii, masiv ce pare a face parte mai mult din Godeanu decât din Cernei. E masiv și pare un frate geamăn al vârfului de lângă el, Olanelor. Coborârea a fost făcută pe valea Craiovei. Prin apă când era posibil sau pe malurile abrupte uneori cu aspect de chei. Este o vale lungă care pare că nu se mai termină. Șerpuiește des și din cauza pădurii care o însoțește nu lasă să se prevadă nimic. Cu mult înaintea drumului pietruit care iese în șoseaua care leagă Băile Herculane de Cerna-Sat, fără să iasă în evidență, ascuns, valea dă într-un ”forestier” vechi înghițit cu poftă de vegetație. O cărare pierdută, în care rar se poate vedea o urmă de bocanc, cel mai probabil de pescar, sau o copită de la un animal venit la adăpat, își face loc cu greu prin desiș și te scoate după câțiva kilometri în drumul pietruit folosit de tăietorii de lemne. Încă o oră de mers și se iese undeva în aval de Cerna-Sat.

Parcul celor 4 munți

Băile Herculane este o stațiune milenară cu ape minerale izotermale și hipertermale, slab radioactive, hipotone – sulfuroase, clorurate, calcice, sodice și cu un climat de despresiune intramontană cu influențe submediteranene. Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 de împăratul Traian, atestarea documentară datând din anul 153. Din timpul romanilor au rămas vestigii: apeducte, băi, statui, monede, tabule votive. În zonă s-a ținut până în 2014 Maratonul Hercules, competiție de alergare montană care în 2015 a fost suspendată. Pagina de Facebook a cursei, aici. Pentru a verifica posibile apariții ale unor noi competiții în această zonă, accesați linkul către calendarul de competiții de alergare, aici! Calendarul curselor din România este actualizat lunar!

Cerna-Sat și balaurul cu șapte capete

După 30 de kilometri cum mergi dinspre Băile Herculane spre Baia de Aramă, la o intersecție un panou îți arată direcția spre Cerna-Sat. Sunt doar 13 kilometri dar, cum șoseaua arată ca după bombardament, se face o oră. Cu mașina! În Cerna-Sat se vorbește și acum de legenda haiducului Iovan Iorgovan care a omorât un balaur cu șapte capete care înghițea animalele sătenilor. ”Această legendă, alături de Miorița și Meșterul Manole, reprezintă trei creații fundamentale care ne individualizează ca neam”, spunea pentru România Liberă, profesorul de Limba Română Cornel Boteanu.