Nadia Sângeorzan era pe val, făcuse până în 1995 mai multe recorduri naționale la juniori, 3 încă în picioare și azi, făcuse barem pentru Jocurile Olimpice de la Atlanta, dar o accidentare stupidă i-a năruit visele. A luptat cu o depresie urâtă, pentru că sportul era viața ei, a învins-o, acum face fotbal de plăcere.

Era 1996, Nadia Sângeorzan, în primul an de tineret, era în culmea fericirii. Făcuse baremul pentru Jocurile Olimpice ce urmau să aibă loc la Atlanta, în SUA. Este visul oricărui sportiv, oricărui atlet! Asta după ce, bistrițeanca realiza record național după record național în probele de fond la care devenise imbatabilă. În 1994, alerga un 5.000 de metri în 16.22:63, bornă ce încă mai reprezintă recordul național la Juniori II. În 1995, mai făcea două performanțe, la Juniori I, care rezistă și în ziua de azi, fugea 33.24:94 pe 10.000 de metri, la Nyreghyhaza, și 1.17.11 pe semimaraton, la Buzău.

”Nu am mai ajuns la Jocurile Olimpice, m-am accidentat rău. La tendonul lui Ahile, la piciorul drept. A fost nevoie de operație, care din păcate nu a rezolvat nimic, din cauza asta m-am lăsat de sport. Am fost foarte supărată, am intrat într-o depresie foarte urâtă. Sportul era viața mea, mă gândeam că dacă nu mai fac sport nu mai fac nimic. Am trecut peste, mi-am revenit, m-am căsătorit, am și o fată, Georgiana”, ne-a povestit fosta atletă care ajungea și la un volum de 200 de kilometri alergați pe săptămână. Cum s-a întâmplat nenorocirea? ”Alergam prin pădure, un antrenament greu de teren variat, am călcat pe o creangă ascunsă sub frunze, apoi, într-o groapă de lângă, s-a dus piciorul aiurea… Groapa aia mi-a nenorocit piciorul”, explică cu un glas care încă mai trădează furia, Nadia, adăugând: ”Am încercat pentru o scurtă perioadă să revin dar nu mai puteam alerga ca înainte. Nici nu puteam să fug mai mult de 5.000 m, nici forma nu mai era ce fusese. Știi cum e, decât să te faci de «minune», mai bine te retragi când ești bine”.

S-a îngrășat într-o vacanță de iarnă 20 de kilograme

Nadia (23.10.1976) a fost descoperită la 9 ani, după ce a terminat pe primul loc un cros la care participau copii din tot județul, și a ajuns sub îndrumarea lui Ion Zanca, cel care și avea să-i fie antrenor până când accidentarea a determinat-o să renunțe la atletism. ”Până la 15 ani, a fost o plăcere, a fost ușor, dar după, a început greul, antrenamentele mai tari, mai lungi, cantonamente. Făceam inițial 3.000 de metri, am și participat la Naționale la distanța asta, apoi am trecut la 5.000 de metri. Îmi plăceau foarte mult bucățile de 1.000 de metri. Mă ajuta foarte mult și faptul că aveam un coleg la antrenament care era tot timpul cu mine”, a declarat pentru 4run.ro, Nadia, fosta sportivă legitimată la CSM Bistrița fiind impresionată de Campionatul European de Juniori, acolo unde a terminat prima și a făcut și record național la 10.000 de metri, competiție unde România a luat 4 medalii de aur: Mioara Cosulianu (800 m), Denisa Costescu (3.000 m), Nadia Sângeorzan (10.000 m) și Ionela Târlea (400 m garduri).

Ardeleanca a avut și probleme cu greutatea, într-o vacanță de iarnă îngrășându-se 20 de kilograme. ”Eu aveam de obicei până-n 43 de kilograme la 1.63 m. Am ajuns după o vacanță la 62 de kilograme. La întoarcere, antrenorul m-a certat, aveam un Ekiden la care trebuia să alerg, mi-a spus că nu are cum să meargă cu mine așa acolo. M-am pus pe slăbit, eram și supravegheată, controlată în cameră să nu am ascunsă mâncare pe sub pernă”, își aduce aminte Nadia, care adaugă că a și alergat 2 maratoane, pentru că fusese invitată, fără antrenament specific, cel mai bun în 2 ore și 34 de minute.

În timpul liber, face fotbal. E de obicei atacant!

Nadia nu mai are probleme cu tendonul și aleargă în fiecare seară. ”În fiecare zi fac 6-8 kilometri”, spune ardeleanca. Mai mult, fosta atletă joacă în echipa de fotbal a fabricii unde lucrează, Leoni Bistrița: ”Acolo se fac cablaje auto. Am fost cu echipa pe locul 3 la Campionatul Mondial de fotbal pe fabrici. Sunt atacant de obicei, dar dacă nu avem cu cine în apărare, joc și acolo”. Cineva din familie în calcă pe urme, nu fata Georgiana, care nu s-a împăcat cu atletismul, ci un nepot, Daniel Rus, băiatul surorii ei. ”I-am dat caietele mele de antrenament, pe care le-am păstrat, să se poată orienta de acolo, o perioadă s-a și antrenat după ele. Mă sună tot timpul, îmi cere sfatul, vorbim despre curse, antrenamente”, ne-a zis Nadia, care a adăugat și care erau sportivele ei preferate: ”De la noi îmi plăcea de Melinte, Puică, Szabo. De fapt, cu Gabriela am și alergat într-o cursă de 1.500, am venit a doua. Când ea a încercat atunci 5.000 de metri am bătut-o, parcă eram junioare 2. Am făcut școala împreună, bine era mai mare ca mine cu un an, ne-am și antrenat împreună, am și fost prin cantonamente la început împreună”.