Alergătorii care aleg Ultra Trail du Mont Blanc, o cursă de 170 de kilometri lungime care se desfășoară în jurul celui mai înalt vârf din munții Alpi, parcurg între 20 și 50 de ore pentru a atinge linia de finiș. Cei care-i urmăresc, pot alege să facă o noapte albă, să ajungă în punctele cheie ale cursei, multe din ele, sus pe munte, accesibile doar pe jos.

Știri UTMB → PREZENTATE de Columbia

Chamonix, km 0, Franța, 1 septembrie

E 17.30, lumea începe să se adune la startul Ultra Trail du Mont Blanc, cursa regină a evenimentului de la poalele celui mai înalt vârf din Alpi, 170 de kilometri prin Franța, Italia și Elveția. Se va pleca la 18.30, pe un traseu cu câțiva kilometri mai scurt, din cauza unor zone cu zăpadă și condiții foarte dificile. Alergătorii sunt anunțați, din nou, de frigul, ploaia, umiditatea și vântul foarte puternic, stihii care îi vor aștepta la altitudine, mai ales pe timpul nopții. Este un furnicar de oameni în jurul porții de start, un adevărat stup în jurul căruia roiesc mii de persoane gată să vadă plecarea celor mai buni ultramaratoniști montani ai lumii sau a celor dragi. Zgomot, muzică, aplauze, țipete! Sportivii Elite intră în țarc prin față și sunt acompaniați de o explozie de simpatie, încurajări, indiferent de naționalitate. Sunt mulți francezi, mulți spanioli, americani, dar și un român, Robert Hajnal.Robert HajnalTensiunea crește, vuietul se amplifică, Start! 2.300 de oameni pleacă să înconjoare Mont Blancul și lasă în urmă alte mii care îi vor urmări non-stop, atât pe traseu cât și pe net, pe transmisiile live, mii de oameni, prieteni, soții sau soți, care îi vor aștepta la Courmayeur, stațiunea italiană unde alergătorii pot mânca, se pot schimba cu haine noi trimise deja acolo și pot primi încurajări de la cei apropiați.

Un freamăt, o atmosferă, care îl face pe privitorul dezinteresat să vrea să participe și el! Îl face să se gândească la antrenamente, la zile întregi petrecute pe munte, totul pentru a reveni la următoarea ediției a cursei, dar de data asta nu pe margine, ci în spatele liniei de start. Un sentiment asemănător cu cel pe care mulți îl aveau în copilărie după ce urmăreau un film cu Bruce Lee sau cu Jackie Chan. Se ridicau din canapea și credeau că dacă ies afară pot bate pe oricine. 🙂 La fel ca atunci când mii de fetițe o urmăreau pe Nadia Comăneci făcând spectacol la Jocurile Olimpice și a doua zi se prezentau la clubul din localitate spunând: Vreau să fiu Nadia!

Saint Gervais, km 21, FranțaSaint GervaisLa Saint Gervais alergătorii sunt așteptați de mii de spectatori care formează un adevărat tunel, traseul lor fiind făcut special în așa fel ca să poată fi văzuți și pe coborâre și pe urcare. Vă aduceți aminte imaginile din Turul Franței, cel mai mare tur ciclist din lume, acolo unde pe urcările vedetă, gen Mont Ventoux, fanii îi copleșeau pe sportivii care agonizau la deal? Este exact același lucru, se întâmplă la fel și la UTMB, și nu numai la Saint Gervais.

Notre-Dame de la Gorge, km 34, Franța

Traseul alergătorilor trece pe lângă această biserică, urmând valea râului le Bon Nant. Suprafața ”de rulare” este pietroasă și cum începuse deja să plouă, și alunecoasă. Temperatura însă se menține în condiții optime. Sute de oameni s-au înșirat de-a lungul forestierului pe care îl parcurg sportivii, lângă e chiar și un foc de tabără făcut în grabă din niște paleți, pe o distanță de aproximativ 200 de metri sunt aliniate mai multe cutii cu ulei care ard. E întuneric și parcă drumul, astfel accesorizat, seamănă cu calea de acces a boxerilor și luptătorilor spre ring. Alergătorii din față arată bine, se mișcă bine, la fel și Robert Hajnal!


Nant Borant, km 36, Franța

Urmărim alergătorii în drumul lor spre spre Croix du Bonhomme, e 22:15. Urcăm până la zona cunoscută drept Nant Borant, 200 de metri mai sus de Notre-Dame de la Gorge. Panta este destul de abruptă, uneori însă ”îndulcindu-se” parcă special pentru ca respirația să revină la tonalități normale. Trec concentrați pe lângă noi, Ionel (n.n. – din păcate nu a terminat cursa), Claudiu, Iulian, Mihai, Laurențiu. Toți reacționează bine 🙂 la auzul unui ”Haide!” neaoș, după sute, poate mii, de ”Allez, bravo!” pe care le-au auzit până atunci.

Courmayeur, km 78, Italia

În stațiunea italiană se poate ajunge foarte ușor din Chamonix, zona de start a UTMB, trecând prin tunelul care a fost săpat pe sub Mont Blanc. Pentru sportivi însă nu e așa simplu, având de parcurs 78 de kilometri, prin ploaie, și odată cu venirea nopții, printr-un frig pătrunzător, parcă alimentat direct de la ghețarii ce se scurg spre văi. Primii, cei care aveau să și termine tot în top, ajung în jurul orei 2:30, afară crapă pietrele. La Courmayeur este punctul unde alergătorii au bagaje trimise cu ajutorul organizatorilor înainte de start, acolo pot să se schimbe, să mânânce, iar cei care vor, să și doarmă. Nu e cazul elitelor! Sunt așteptați de antrenori, iau ceva repede în gură, un gel, pastile, se schimbă, și apoi, ca și cum ar fi hăituiți, biciuți ca niște boi care trag la jug, pornesc în viteză să mai parcurgă mulți kilometri care îi mai așteaptă.

Grand Col Ferret, km 100, granița Italia – Elveția

Cel mai înalt punct de pe traseul ultramaratoniștilor este Grand Col Ferret, are 2.537 de metri. Un punct care nu trebuie ratat, peisajele sunt spectaculoase, alergătorii ajung aici după 100 de kilometri. Cei mai buni răspund prezent la acest punct de control însă noaptea, când încă soarele doarme. Urcăm de la Arnouvaz, pe drumul pe care îl vor urma și participanții, aproape 5 kilometri cu 750 de metri diferență pozitivă de nivel. E frig, bate puțin vântul, dar totul pare, la aproximativ 1.770 de metri, acceptabil. Vremea, așa cum era de așteptat, așa cum a fost anunțat, s-a stricat însă cu fiecare pas făcut spre destinație, cu fiecare metru luat în altitudine. Ceața a cuprins muntele, o ceață care ”spărgea” lumina de la frontală și o disipa învâluind cărarea-n beznă, vântul a luat proporțiile unui uragan, frigul îți încleșta gura (vezi foto mai jos cu locul 3, Tim Tollefson, foto: Franck Oddoux). S-a ajuns cu 20 de minute înaintea primilor doi alergători, François D’Haene și Kilian Jornet, un ecart de timp care a înghețat picioarele, mâinile, fața. Așteptarea a meritat, cei doi ultramaratoniști, care urcaseră deja cumulat peste 6.000 de metri, arătând ca niște stahii. Au simțit și ei din plin dezlănțuirea naturii, urcând cu o viteză de 5 kilometri pe oră. Mai mult, francezul a și descris, la final, prin ce a trecut la această altitudine ”neprietenoasă”. ”Eram înghețat, picioarele îmi erau amorțite, nu puteam să văd mai nimic din cauza ceții și a întunericului, acolo lucrurile au fost complicate”, a povestit D’Haene.Ultra Trail du Mont Blanc, foto © UTMB® : Pascal TournaireVântul, frigul, ceața, umezeala, praful de zăpadă prinz de iarba zgribulită au mai produs ceva! Au determinat dispariția dorinței de a participa la o asemenea cursă, parcă a fost o urmă de cretă ștearsă de un burete umed. Vorba lui Xavier Thévenard, ocupantul locului 4, care în urma unui ultramaraton în care a avut dureri foarte mari spunea: ”Nu i-aș recomada nimănui așa ceva, suferința pe care am îndurat-o a fost inumană”. Diferența este că francezul a avut probleme din cauza căldurii, acum era vorba de frig.

Refugiul Elena, km 103, ItaliaCoborâm la 2.061 de metri, la refugiul Elena. Vântul se mai potolește, adică bate la fel de rău, dar în rafale, frigul rămâne ”lipit” de sol. Suferința se vede, se simte, la toți cei care urcă, în urmărirea primilor. E imprimată pe față, e ”tatuată” în suflet. Lumina a sosit, soarele însă rămâne ascuns, ceața, sus, e de neclintit.

Col de Montets, km 151, FranțaSuntem cu aproximativ 16 kilometri înainte de final. Așteptăm elitele, e soare, mai plouă din când în când, puțin răcoare, tot haosul de peste noapte a dispărut. Lumea se strânge încet-încet, străzile de lângă cărare se umplu de mașini, se parchează ca în România. E aproape 11, și François D’Haene trece cu 14 minute în fața lui Kilian Jornet. Arata inuman de bine!

Chamonix, km 167, Franța, 2 septembrie

Este ora 13:32, au trecut 19 ore de la start, 19 ore în care s-a trecut prin 4 anotimpuri: a fost ploaie, căldură, soare, vânt, ceață, zăpadă, frig. François D’Haene ”străpunge” cu greu tunelul de mii de corpuri înșirate pe sute de metri înainte de linia de finiș și ajunge astfel primul! Este pentru a treia oară când câștigă această cursă, pentru a treia oară când devine ”campionul mondial” al ultramaratonului montan.

Știrile de la Ultra Trail du Mont Blanc, transmise direct de la fața locului, de la Chamonix, vă sunt prezentate cu ajutorul Columbia Sportswear, una dintre cele mai mari mărci de îmbrăcăminte outdoor din lume. Colecția Columbia conține o gamă largă de îmbrăcăminte de stradă, outdoor, de schi și de sport. Împreună cu Columbia România vom efectua o tragere la sorți în care vom acorda cititorilor 4run.ro un voucher Columbia în valoare de 500 de lei.