Talpa piciorului este, la prima vedere, cea mai ”abuzată” parte a organismului în timpul alergării. Nu ai cum să fugi fără să ajungi cu ea pe pământ, nu? Și chiar dacă genunchiul pare cel mai afectat din cauza deselor și puternicelor interacțiuni dintre picioare și suprafața de alergare, talpa poate suferi și ea foarte mult.

Sunt din ce în ce mai mulți alergători, pe asfalt, pe trotuare, prin parc, pe cărările pădurilor, sau în sală, pe banda de alergare, și cu cât numărul lor e mai crescut cu atât și numărul afecțiunilor care pot apărea e mai mare. Talpa piciorului este una dintre zonele de care trebuie avută grijă și pentru că o mare parte din șocurile rezultate la lovirea suprafeței de alergare de către picioare, nu numai că se face prin tălpi, dar sunt și absorbite de acestea.

Sunt zeci de oase, ligamente, articulații, o rețea mare de tendoane, nervi, vase de sânge și mușchi care, ca într-o simfonie, lucrează pentru ca picioarele să alerge. Propulsia, suportul și balansul organismului în alergare stă în acestea. O parte a corpului care suportă presiuni uriașe în timpul alergării, la un kilometru alergat putându-se ajunge la aproape 900 de lovituri ale piciorului în suprafața de alergare, la o forță de 3-4 ori mai mare decât greutatea corpului.Scheletul piciorului este format din oasele tarsiene (7), oasele metatarsiene (5) și falangele (oasele degetelor, 14). Printre oasele tarsiene cele mai importante sunt calcaneul (zona călcâiului) și talusul, așezat deasupra, care face legătura cu oasele gambei. Există trei morfologii ale piciorului, cel mai des întâlnit, 60%, fiind tipul egiptean (degetul mare cel mai impunător prin mărime și lungime, un tip de picior cel mai expus bătăturilor și artrozei metatarsofalangiene). Urmează, ca răspândire, tipul polinezian (degetele au formă și lungime aproximativ egale, tip prezent la aproximativ 25% dintre oameni), iar la final, cu doar 15% dintre oameni având acest tip, cel grecesc, cu degetul al doilea cel mai lung dintre degete (la acest tip greutatea se lasă pe partea din față a piciorului).

Printre cele mai des afecțiuni ale piciorului întâlnite la alergători sunt fasciita plantară, tasarea nervilor, ciuperca piciorului, fractura de stres la nivelul metatarsienelor, guta, bursita, neuromul lui Morton sau tendinita ahileană. Cauzele: suprasolicitare, antrenamente haotice cu perioade cu prea mulți kilometri alergați urmare de perioade cu puțini kilometri, pronație, un nivel general de fitness scăzut, pantofi de alergare de proastă calitate, teren accidentat și variat pe care se aleargă etc.
• Fasciita plantară este o problemă cu care se confruntă mulți alergători și se manifestă prind dureri de călcâi. Este rezultatul stresului excesiv la care este supusă fascia plantară în zona inferioară a piciorului și care poate cauza rupturi, inflamații și dureri. Simptomele clasice sunt durerile de călcâi la primii pași dimineață sau la reluarea efortului după perioade lungi de odihnă. Cele mai frecvente cauze sunt purtarea unor tipuri de pantofi de proastă calitate și antrenamentul excesiv.
• Ciuperca piciorului care poate apărea la degetele picioarelor dar și la talpi este o infecție care se dezvoltă în medii umede și calde. Poate cauza dureri, usturimi, o stare de disconfort etc. Cea de la degete, interdigitală, apare destul de des, pe când cele care se extind și la talpă, keratozică și veziculoasă, sunt mai rare.
• Durerea și amorțeala vârfurilor picioarelor și nu numai apare din cauza tasării nervilor, afecțiune ce apare atunci când un nerv este iritat de diferitele structuri ale piciorului sau datorită presiunii pantofilor.
• Tendinita ahileană este tot o durere a călcâiului, ca fasciita plantară, dar apare în spatele călcâiului și este cauzată de inflamația tendonului lui Ahile. Terenul accidentat, încălțămintea neadecvată, pregătirea și încălzirea superficială pot cauza această afecțiune.
• Fractura de stres este fractura osului cauzată de suprasolicitare fizică și apare când durata și intensitatea exercițiilor fizice sunt crescute. Fractura de stres în zona piciorului apare cel mai des la nivelul metatarsienelor.
• Bursita este inflamația sacului cu fluid care căptușește și lubrifiază zona în care elementele articulare (os, tendon, ligament, mușchi) se freacă una de alta. Este dureroasă și apare de obicei din cauza acțiunilor repetitive, suprasolicitare sau ca urmare a presiunii continue asupra unei articulații.
• Guta este o formă de artrită caracterizată prin episoade dureroase secundare inflamației articulațiilor. Fără tratament prezintă recurențe frecvente care pot cauza leziuni severe articulațiilor, tendoanelor sau a altor țesuturi.
• Neuromul lui Morton constă în degenerarea nervului digital plantar, o iritare a acestuia care are loc prin compresie. Apare o durere mecanică, similară unui șoc electric, ce descrește în a doua parte a zilei sau după o perioadă lungă de mers. Anumite tipuri de încălțăminte sau anumite mișcări pot cauza o creștere în intensitate a durerii.

O problemă la picioare, la talpa piciorului, nu înseamnă sfârșitul alergării. Majoritatea afecțiunilor ce pot apărea, dacă sunt tratate cu atenție, sub îndrumarea medicilor, pot și dispărea. Cel mai bine, pentru a fi sigur că lucrurile vor fi ținute sub control și totul va reveni la normal, este să consultați un specialist.

Bibliografie: kinetic.ro, reginamaria.ro, medlife.ro, centrokinetic.ro.