Robert Necula are în acest an, până în acest moment, cel mai bun timp la maraton din România. Un atlet care s-a luat mai serios de alergare acum trei ani, de când a întâlnit-o pe Claudia, și ea maratonistă, care avea să-i devină ulterior soție. Cei doi ne vorbesc despre pasiunea lor, alergarea, și despre cursele pe care le-au fugit împreună și pe care și le aduc aminte cu plăcere.

Robert a avut o evoluție ciudată spre maraton, de-a lungul anilor a fost alergător de 400 de metri, a făcut bob și skeleton sau a avut perioade în care nu a mai făcut sport în cadru organizat. ”Alerg din «topor», din forță și din ambiție”, se descrie scurt Necula, un sportiv care a ajuns într-un timp destul de rapid să scadă sub 2 ore și 30 de minute la maraton (2.29.49, PB). ” Îmi lipsesc multe lucruri, sunt conștient de lucrul ăsta, dar completez prin dorință, prin capacitatea de a suferi la durere. Mi-am găsit o nișă care mi se potrivește foarte bine zic eu, șoseaua. Acum un an și jumătate am apelat la Marius Ionescu. Consider că experiența lui poate să mă ajute foarte mult, ne înțelegem foarte bine. Acum 4 ani când mă întâlneam cu Marius și cu Alex Corneschi, le ceream autografe, acum mă antrenez cu ei. Pe Marius îl urmăream tot ce face, îl idolatrizam. Se întâmplă uneori să facem antrenamente împreună, nu toate pentru că ei joacă în altă ligă. Eu sunt un sportiv amator, dar fanatic cu tot ce înseamnă sportul ăsta, alergarea pe distanță lungă”, continuă Robert.

Robert (29 de ani) s-a născut în Poiana Țapului și a ajuns să facă școala la Călărași, acolo unde a și început atletismul: ”Am fost mereu pasionat de sport, tata mi-a insuflat de mic asta, am fost și pe toate traseele de munte când eram mic, în plus eram și foarte competitiv. La alergare, am ajuns după un cros prin Călărași, prin parc, m-a văzut Marius Tătaru și mi-a zis să vin la atletism. M-a văzut că fugeam în teniși, mi-a dat o pereche de adidași, cu vreo 2 numere mai mare, și așa am început. Făceam 400 de metri. Asta până am ajuns la liceu și s-a terminat treaba cu atletismul. Apoi, prin 2009 – 2010, mi s-a oferit o șansă să fac pregătire la bob și skeleton, pregătire specifică, am luat și o medalie la bob 4 la naționale. N-am reușit să continui și s-a dus și visul ăla”. Nu a renunțat la curse de alergare și bine a făcut, pentru că la una dintre ele, la o ștafetă la Maratonul București, a cunoscut-o pe viitoarea lui soție, pe Claudia. ”Treaba serioasă a început acum 3 ani, am cunoscut-o pe Claudia, viitoarea mea soție, m-am angajat și la SportGuru, am început să fiu antrenat de Ioan Moisa, antrenorul de atunci al Claudiei”, a adăugat Robert. Cum s-au întâlnit însă? Povestește Claudia. ”Eu am făcut profil uman la liceu, am avut scutire medicală, nu vream să aud de sport, chiar dacă, în ultimul an am decis să dau proba asta la BAC. Acum 4 ani m-am luat cu sportul, am început să merg la sală, și apoi ușor-ușor am început să ies la alergat să mă relaxez. Fără ceas, fără să-mi pese de timp. Am început să fug din ce în ce mai mult și, pentru că nu puteam să le fac pe amândouă, am renunțat la sală. Cineva de acolo mi-a spus să-mi iau un antrenor pentru că pot mai mult, era un băiat care făcuse atletism, și așa am început mai serios. Făcusem un semimaraton în 1.50, apoi după 3 luni de antrenament, am ajuns să termin Gerar-ul în 1.32”, ne spune Claudia.

”Amândoi am luat în serios alergarea după ce ne-am întâlnit, acum 3 ani. A fost o ștafetă la Maratonul București, eu eram ultimul schimb, și la final mi-a dat geaca lui și am rămas și la o cafea, și uite așa. Ne-a legat sportul, avem aceeași pasiune și ne înțelegem foarte bine”, începe să explice Claudia, întreruptă pentru puțin timp de Robert, care ne spune glumind: ”Adevărul e că am impresionat-o pentru că aveam pe mine un tricou cu România și o fi zis că-s din lot”. Claudia își reia povestea, râzând de ce a auzit la soțul ei: ”Suntem 2 nebuni, ne place foarte mult ce facem, punem multă pasiune în alergare”.

Claudia și Robert au mai avut o cursă împreună, de povestit! Ea și-a făcut PB, el a leșinat de două ori pe parcursul semimaratonului respectiv. Ea avea numărul 554, el, 555. ”Am plecat cu Nicoleta Ciortan, alergam bine, am trecut 10 km pe la 38 de minute. Pe la kilometrul 9, apare din spate Robert, era zgâriat rău pe spate, pe umăr, m-am speriat pentru că în mod normal trebuia să fie în față. L-am întrebat ce are și mi-a spus că leșinase. Am alergat puțin împreună, dădeam tura de stadion, și a leșinat iar, și-a pierdut echilibrul. Nu știam ce să mai fac! El mi-a zis, du-te! Am văzut că persoana iubită nu se simte bine deloc și eu ce-am făcut, m-am dus! (râde). M-a prins din nou din urmă și a zis că aleargă cu mine. Mi-am spus că dacă a leșinat de două ori trebuie să nu-l dezamăgesc și să mă țin bine. La final, erau ceva mai mult de 500 de metri, am alergat extraordinar de tare. Robert țipa cât putea, i se îngroșaseră venele de pe gât de cât de tare urla. Nu am mai știut de mine atunci, ce am făcut, cum alergam, cum puneam picioarele unul în fața celuilalt. Pe ceas, ultimul kilometru a fost dus în 3.18. Mi s-a părut incredibil! A fost cursa vieții! Am făcut PB”, ne-a zis Claudia, care a fost cerută în căsătorie înaintea unui maraton, la București: ”Am fost foarte fericită!”.

De fapt, cei doi se prezintă împreună la startul tuturor curselor de șosea. Așa a fost la Dusseldorf, la maratonul unde Robert a înregistrat cel mai bun timp al său, dar și la un semimaraton în Grecia, din cadrul Olympia Marathon.

”În Germania, chiar dacă am făcut PB, mi-am dat seama cât de mult am suferit în ultimii 8 kilometri. Am avut și ritm de 4.22 pe final, a fost teribil, teribil. Mi-a plăcut că am mers mai departe, că nu am intrat în colaps. Mi-am dat seama care au fost problemele. În primul rând, că am mers cu pantof minimalist și asta nu e bine la o asemenea cursă. Din cauza la ce s-a întâmplat acolo, acum folosesc pantofi cu amortizare mai bună. Și apoi, a fost și ritmul puțin cam tare, mai ales după kilometrul 22, și nici nu a fost constant. Din păcate, timpul ala, 2.29, e cel mai bun de până acum în România, din 2019, ceea ce nu e chiar bine. Sper la final de an să rămână al 4-lea, al 3-lea să-l fac eu la cursa care urmează, iar primele două să fie ale lui Marius Ionescu și Alex Corneschi”, ne-a spus Robert. Claudia a avut un alt tip de cursă, a terminat în 3 ore și 37 de secunde: ”Nu m-am simțit bine încă de la km 12, alergam într-un grup cu multe ruperi de ritm, am vrut să renunț la kilometrul 15. Până la urmă m-am dus până la capăt, îmi tot ziceam să fie măcar un antrenament bun, că nu am cum să renunț”.La semimaratonul din Grecia, Robert era la prima lui cursă pe această distanță, a și câștigat-o. ”E cursa mea preferată. M-am oprit la kilometrul 9, cam 40 de secunde pentru că aveam dureri abdominale, musculare. Am pornit apoi în urmărire, l-am prins pe grecul care trecuse de mine pe la km 20 și am câștigat. Aveam tricou cu Romania și nu-mi venea să cred că oamenii mă încurajează pe mine în loc să strige pentru elen. Mi-a dat aripi asta, am câștigat la mustață, a fost foarte frumos”, povestește atletul care este angajat la SportGuru, făcând parte și din echipa de alergători a acestui retailer de produse sportive. Și Claudia a ajuns pe primul loc în acea cursă, dar a fost nefericită: ”Am plâns de ciudă pentru că nu am scos timpul pe care mi-l doream”.

Robert așteaptă acum să vadă unde va alerga cel de-al doilea maraton al anului, cel mai probabil la Maratonul București: ”E primul an când voi fugi 2 curse de 42,195 km. Eu prefer să alerg la curse puternice, unde linia de start e valoroasă, chiar dacă nu termin pe primele locuri. Trebuie să învățăm lumea că adevăratele rezultate sunt acelea care se fac la curse puternice! Important pentru mine este să progresez, nu știu pe unde mă voi opri, dar important este să fac totul pentru asta”. Claudia, în schimb, își revine după o accidentare care a ținut-o departe de alergare o lună. ”Am avut ghinion după Naționalele de 10.000 de metri. În loc să mă odihnesc cum mi s-a spus, am făcut și o alergare pe munte și apoi și o drumeție mai rapidă și m-am accidentat. Nu am mai alergat de o lună, și de frică, și de durere. Din dorința de a face mai mult, de a face PB-uri, nu mi-am ascultat corpul. Mi-am învățat lecția, dacă mi se va mai spune să stau, o să stau”, a adăugat Claudia (și ea este antrenată de Marius Ionescu).

ROBERT, despre antrenamente: Mie îmi plac tempo-urile pe distanță lungă, de exemplu de 30 de kilometri. Acolo unde pot să-mi fac un ritm care nu e foarte obositor și pe care pot să-l duc pe distanță lungă. Vara asta am învățat să fac și bucăți, am tocat pista, chiar dacă uneori am terminat în genunchi. Fiecare antrenament îl tratez cu mare importanță, chiar și o alergare ușoară de 12-14 km, încerc să găsesc ceva pozitiv în ea, să fac ceva acolo să o fac să conteze. Mai rău e cu antrenamentele pe care nu pot să le duc până la final, pentru că eu nu forțez pe durere. Cred că important e continuitatea, numai așa poți progresa chiar și la vârste mai înaintate.

CLAUDIA, despre cursa preferată: Îmi place foarte mult Semimaratonul București, Maratonul București, cel de la Rotterdam, dar cel mai mult și mai mult cel de la Valencia. Este concursul meu preferat, e rapid și atmosfera e fabuloasă.

PB Robert

  • Semimaraton: 69.48 (2018)
  • Maraton: 2.29.49 (2019)

PB Claudia

  • Semimaraton: 1.22.39 (2017)
  • Maraton: 2.57.48 (2018)

foto: Arhivă Personală, fisheye.ro, Cristina Ionescu (Bucharest Half Marathon)