În nordul țării, în zona unde ies la lumină Someșul năsăudean, Bistrița moldoveană și Vișeul moroșan, lanțul carpatic mai străpunge odată cerul, munții Rodnei fiind cei mai inalți din Orientali, vârful Pietrosul ajungând la 2.303 metri.

Cuprinși strâns de Someșul Mare, de Bistrița Aurie și de Vișeu, munții Rodnei sunt formați dintr-o creastă dirijată în general de la apus la răsărit, de peste 45 de kilometri, cu înălțimi ce nu coboară sub 1.900 de metri și care depășesc 2.300 de metri doar în Pietrosul Rodnei – 2.303 m (cunoscut și ca Pietrosul Mare). Munții mângâiați la poale de Borșa maramureșeană și de Năsăud, munții care i-au șlefuit pe George Coșbuc și pe Liviu Rebreanu, ambii crescuți în zonă, sunt singurii din nordul țării care amintesc de peisajul alpin, crenelat, al Făgărașului și al Parângului.

Traseul de creastă, marcat cu bandă roșie, poate fi parcurs în 3 – 4 zile (în jur de 26 de ore), pe linia ce unește pasul Șetref (817 m) – vârful Muncelui Râios – Tarnița la Cruce – vârful Galațului – Șaua cu Lac – pasul Rotunda (1271 m), pentru vârful Pietrosu fiind necesară o deviere de câteva ore spre nord, din Tarnița La Cruce (1.984 m). Muntele prezintă pe versantul nordic căldări glaciare vaste, cu lacuri, tăuri, ascunse la baza versantului (Iezer, Gropilor, tăurile Buhăescului, Lala Mică, Lala Mare), iar spre sud coboară domol spre Someșul Mare. Împresurați de munții Țibleș, Maramureș, Suhard și Bârgăului, Alpii Maramureșului au un aspect sălbatic spre nord și din cauza unor deplasări de strate, mișcări din vremuri de demult apuse (Miocen) care au dat naștere și faliei Dragoș Vodă ce evidențiază masivul față de zona învecinată.

Vârful Pietrosu

Vârful Pietrosul

Din Borșa, în sus, până la Pietrosu

Înainte de Pietrosu, dacă tot sunteți în Borșa, puteți face o vizită și cascadei cu cea mai înaltă cădere de apă din țară (90 de metri), cascada Cailor. Este la două ore de stațiune, pe traseul marcat cu triunghi roșu. Să revenim la poteca ce duce la vârful de 2.303 metri. Am ales traseul marcat cu bandă albastră care, la puțin timp după ce scapă de casele care parcă mușcă din ce în ce mai adânc din munte, intră în Parcul Național Munții Rodnei. Marcajul urmărește tot timpul drumul forestier care se termină la stația meteo. Chiar dacă nu pare, această ”șosea” pentru mașini de teren a fost măturată de mai multe ori de avalanșe. În 1996, cinci oameni și-au pierdut viața, îngropați de vii de zăpadă. În 2015, doi meteorologi care coborau spre Borșa au fost târâți de omăt 200 de metri, reușind cu greu și cu noroc să scape. După câteva sute de metri de la stația meteorologică, după ce se trece de un loc de campare, la 2.129 m altitudine este lacul Iezer, vestit pentru conturul său care se aseamănă cu cel al României. Poteca pornește de aici pieptiș, șerpuind, spre vârful Pietrosu, unde se ajunge după 4-5 ore de mers de la Schitul Borșa. Sectorul Stația Meteo – Iezer – Pietrosu este rezervație naturală strică. În zonă se desfășoară anual Runsilvania Night Race (alergare și schi-alpinism, un vertical de 3.5 km cu +530 m diferență de nivel). Pentru mai multe detalii vizitați site-ul organizatorilor. Pentru a verifica posibile apariții ale unor noi competiții în această zonă, accesați linkul către calendarul de competiții de alergare, aici! Calendarul curselor din România este actualizat lunar!

Spre Ineu, prin Valea Vinului

Unul din traseele care duc la vârful Ineu, al doilea ca înălțime din Carpații Răsăriteni (2.279 m), este cel care pleacă din Rodna. Din satul care odată era granița imperiului austro-ungar, locuit de peste 6.000 de persoane, se pleacă pe drumul spre Valea Vinului, traseul fiind marcat cu triunghi roșu. Înainte de ”asaltul” spre Ineu, se poate ”pierde” timp în Rodna vizitând cetatea medievală din care au mai rămas doar câteva ziduri încovoiate de timp și Muzeul Etnografic și al Mineritului. Din Valea Vinului poteca urmărește un drum forestier care se lipește liniștit de valea Izvorul Băilor iar apoi urcă pe coama pintenului Curățel (în șaua Curățel se întâlnește cu punct albastru, traseul care pleacă din Rodna spre Ineu, fără să mai treacă prin Valea Vinului). După cinci ore de mers este atinsă Șaua cu Lac (2.140 m), de aici putându-se urca atât pe vârful Ineuț (2.222), spre sud-est, cât și pe Ineu, spre nord-vest. Din Ineuț, alegând traseul marcat cu cruce albastră, se poate ajunge în satul Șanț, la câțiva kilometri de Rodna, amonte pe valea Someșului Mare.

Munții Rodnei

Munții Rodnei

Spre Ineu, pe lângă Lale

Un traseu interesant, care pleacă din pasul Rotunda, deci de la altitudine destul de mare, 1.271 de metri, este cel care urmărește banda roșie, pe parcursul căruia se tocesc sub bocanci vârful Nichitaș (1.451 m) și vârful Gajei (1.847 m). Până la Gajei se merge pe un drum forestier, traseul urmând apoi poteca turistică, de sub vârf putându-se vedea foarte bine ”tripleții” Roșu (2.113) – Ineuț (2.222) – Ineu (2.279). De aici ajungem la lacul Lala Mare în jumătate de oră (3 1/2 ore din pasul Rotunda). După încă o oră de urcat, trecând pe lângă lacul Lala Mică, se ajunge pe Ineu (zona Lala – Ineu este arie protejată). Pentru a pleca din pasul Rotunda spre vârful Ineu, trebuie parcurs drumul dinspre Valea Mare, ultimul sat pe valea Someșului Mare, sau dinspre Cârlibaba. Deși marcat ca drum național, șoseaua nu este asfaltată și necesită nervi de oțel, putând totuși fi trecută cu viteză redusă de orice tip de autoturism. Un loc de cazare primitor în satul Valea Mare este pensiunea Someșană. Gazda, Leontin, primește oaspeții cu o sticlă de palincă, cu șemineul plin de lemne și cu mâncăruri îndestulătoare. Și, mai mult, alergător fiind, poate recomanda numeroase trasee prin pădurile din zonă, din munții Bârgăului, Suhardului sau Rodnei. Detalii, pe site-ul pensiuneasomesana.ro

Stână Munții Rodnei, poza din anul 2000

Stână Munții Rodnei, poza din anul 2000

Muzeul de Artă Comparată

Muzeul din orașul-stațiune Sângeorz-Băi a început ca un muzeu orășenesc înființat în 1970. Acum colecția sa de bază o constituie lucrări de artă contemporană – sculptură (lemn, marmură, piatră, metal), pictură, fotografie, grafică (desen, xilogravură, litogravură, linogravură), ceramică, porțelan, teracotă. Planul conceptual al muzeului se bazează pe ideea de dialog estetic între obiectul utilitar cu semnificație etnografică și obiectul artisitic.

Muzeul Cuibul Visurilor

Muzeul este localizat în comuna Maieru, pe valea Someșului Mare și valorifică obiecte care au aparținut lui Liviu Rebreanu (piese de mobilier, ediții princeps, corespondență), având și o colecție etnografică de obiecte din zonă. Liviu Rebreanu (1855-1944) s-a mutat în Maieru, cu familia, în 1889, aici petrecându-și copilăria. A numit localitatea – Cuibul visurilor.

Muzeul Etnografic și al Mineritului

Muzeul din satul Rodna a fost amenajat într-o fostă închisoare și a fost deschis în 1973. Dispune de peste 1.200 de obiecte vechi de minerit, obiecte de mobilier, de ceramică, unelte agricole, obiecte pentru stupărit, exploatare forestieră, vânătoare.

Raiul speologilor, în bazinul superior al Someșului Mare

Zona joasă din sudul crestei, care coboară domol, delurit, spre bazinul Someșului Mare, este ”raiul” speologilor. Cele mai importante galerii sunt: Peştera Izvorul Tăușoarelor (rezervație naturală), descoperită în 1955, cu o lungime de peste 16 km; Peștera Măglei; Peștera Jgheabul lui Zalion (galeriile sale totalizează peste 4.000 de metri și are o denivelare de 266 m); Peștera Grota Zânelor, cu o lungime de 4.269 m, având coeficientul de ramificație cel mai mare din România; Peștera Izvorul Albastru al Izei (arie protejată), cu o lungime de 2.500 m; Peștera Baia lui Schneider, situată la peste 1.500 m altitudine şi cu o lungime de 790 m; Peștera din Valea Cobășelului (arie protejată). Majoritatea cavernelor necesită echipament specific și ”experiență” speologică.