Antoanela Manac este de câțiva ani cea mai bună triatlonistă din România. Constănțeanca este studentă la medicină, aleargă sub 39 de minute pe 10 kilometri și vrea să-și îmbunătățească performanțele pentru a ajunge la Jocurile Olimpice de la Tokyo (2020).

Triatlonista Antoanela Manac (22 de ani), Anto cum îi spun prietenii, concurează la proba olimpică, acolo unde, pe lângă 1,5 km de înot și 40 de kilometri de bicicletă, trebuie să și alerge, la final, 10 kilometri. Participă bineînțeles și la ”sprint”, acolo unde se fuge doar 5 kilometri. ”Am parcurs 10 kilometri în 38.50 la un concurs de alergare, și în 39.40, la triatlon. Pe 5 kilometri, cea mai bună performanță este 18.40 (n.r. – a scăzut și mai mult în 2018, ajungând la 18.18), iar în cadrul unui probe de sprint, de 19.30”, ne spune sportiva din Constanța care consideră că cea mai grea distanță pe care a alergat-o a fost semimaratonul: ”Mi-am îmbunătățit timpul de la o alergare la alta pentru că m-am obișnuit cu acest număr de kilometri pe parcurs. Maratonul? O să mai treacă ceva timp până voi participa la unul”.

Primul triatlon a fost de fapt un duatlon

Întâlnirea cu triatlonul a fost dragoste la prima vedere. Anto făcea înot, îl făcea bine, consideră chiar că este mai natural pentru ea decât alergarea, dar nu a mai putut renunța la triatlon după primul concurs. ”Am ajuns la bazin de la 4 ani, susținută de părinți, fiind o fire plină de energie încă din copilărie. Când a devenit ceva serios făceam 3-4 ore de antrenament pe zi. Am fost campioană și la juniori, și la tineret și la seniori, primul concurs, unde am și luat trei medalii, fiind la 8 ani”, a declarat Manac, sortiva căreia îi place stilul liber (crawl) și care a înotat cel mai mult 10 kilometri la un concurs organizat de Răzvan Florea (n.r. – medaliat olimpic cu bronz în 2004) în Marea Neagră: ”Nu îmi e frică să înot în ape deschise, în niciun caz de ce poate fi în adâncime, dar recunosc că îmi este teamă să înot singură în larg”.”Primul concurs de triatlon, din păcate pentru mine, a fost de fapt unul de duatlon. Chiar dacă a fost o competiție fără proba mea forte, m-am clasat pe locul patru. De al doilea, de data asta unul de triatlon, mă amuz când îmi aduc aminte pentru că în tranziție îmi pusesm o sticlă de apă pentru a mă spăla pe picioare și ciorăpei să mă schimb (râde). Am renunțat la înot, la 18 ani, pentru că am început să am rezultate la triatlon și astfel trebuia să antrenez mai bine alergarea și «bicicleta»”, își aduce aminte Antoanela. Dobrogeanca a strâns numeroase concursuri de triatlon, ultimele fiind și mai bune: ”Am avut multe competiții la care m-am simțit bine, cele mai recente au fost și cele mai bune (etapele de Cupă Mondială din Japonia și Coreea de Sud). Cea mai grea cursă pentru mine consider că a fost Campionatul Mondial U23 din Rotterdam de anul trecut, unde condițiile meteo nu au fost favorabile, iar traseul de bicicletă a fost foarte tehnic”.

Obiectivul Antoanelei nu este cu nimic diferit față de cel pe care orice sportiv profesionist și-l setează. ”Pentru participare la Jocurile Olimpice de la Tokyo consider că trebuie să progresez treptat la toate cele trei probe, cu accent pe alergare. Pentru 2018, îmi doresc o calificare și o clasare bună la Campionatul Mondial de Tineret, iar din luna mai să obțin cât mai multe puncte internaționale la cursele de triatlon la care voi participa”, ne spune Manac.Cea mai dificilă tranziție? La ieșirea din apă, spre bicicletă

”Nicio tranziție nu e urâtă, dar inițial consideram dificilă trecerea de la înot la proba de bicicletă. Înotul se desfășoară în plan orizontal iar când ieși din apă rapid ajungi în plan vertical și începi să alergi spre zona de tranziție, devii puțin amețit și te coordonezi mai greu, mai ales că aici intervine și vântul sau condițiile de afară, pielea fiind umedă. Dar cu timpul totul a devenit o obișnuință și nimic nu mi se mai pare greu”, explică Manac, care adaugă că pentru un triatlonist care ”vine” din înot alergarea este cea mai grea și cea mai puțin plăcută: ”Un înotător are o conformație diferită a mușchilor în comparație cu cea a atleților”. Cum se antrenează tranziția? Ne spune sportiva de 22 de ani: ”Antrenamentele specifice pentru tranziție, de la înot la proba de bicicletă, constau în simularea ieșirii din apă cu alergarea spre o zonă unde se găsește bicicleta, prin exersarea rapidă a prinderii căștii pe cap și cu repetarea urcărilor pe bicicletă din mișcare. Pentru a doua tranzitie, bicicleta-alergare, se face repetarea coborârii de pe bicicletă, rămânerea în picioarele goale lăsând pantofii de bicicletă prinși în pedale, apoi încălțarea rapidă a pantofilor de alergare și efectuarea unor sprint-uri de 100 m, simuland intrarea în ritmul de cursă pentru ultima probă”.

Este anul IV la Medicină

S-a decis să dea la Facultatea de Medicină din Constanță în clasa a 11-a și a și reușit. ”Trebuia să fie ceva greu care să mă provoace și să mă atragă. Am urmat o pregătire specifică pentru a face față la examenul de admitere și un an mai târziu, după ce am terminat examenul de bacalaureat, am reușit să intru la Facultatea de Medicină din Constanța, la fără taxă”, ne-a zis Anto care încă nu a ales ce specializare va face. Cum s-a obișnuit cu mirosul de formol? ”Încă din primul an, am avut laboratoare în care stăteam și studiam lângă cadavre îmbibate în formol. Impactul a fost mare, îmi lăcrimau ochii și îmi era greu să respir dar din dorința de a învăța și de a înțelege mai bine cum funcționează organismul uman stăteam acolo și astfel că ușor-ușor m-am obișnuit. Cu sângele nu am avut probleme”, a adăugat Manac. Cum face față unei facultăți grele, cum este medicina, și unor antrenamente de sportiv profesionist care implică mult timp: ”Mi-a fost greu să trec de la cantitatea de materie pe care o învățam în liceu la materia de «medicină», dar pe parcurs m-am antrenat să învăț mai mult și am reușit. Consider că atunci când ai un program și știi că trebuie să-l respecți te organizezi mult mai bine. Așa am făcut față și la antrenamente și la școală, dar bineînțeles totul a implicat și sacrificii. Găsești întotdeauna energie pentru lucrurile care îți plac”. (foto: Antoanela Manac – Facebook)Întrebări & Răspunsuri

  • Antrenori – Sunt legitimată la clubul lui Răzvan Florea, Atena Sport Constanța. În prezent, mă antrenez cu un antrenor italian și cu Răzvan la înot. Am lucrat și m-am format în acest sport cu sprijinul lui Filip Grigorescu. Antrenorii la triatlon sunt specializați să antreneze toate cele 3 probe care cumulează un singur sport, foarte complex de altfel. 
  • AntrenamenteSăptămânal mă antrenez la înot (4-5 sesiuni), bicicletă (3-4 sesiuni) și alergare (4 sesiuni). Antrenamentele diferă în funcție de perioada de pregătire, în medie înot 20 km, merg pe bicicletă 160 km și alerg 35 km. Săptămânile cu cei mai mulți km sunt de obicei cele din cantonamente unde numărul kilometrilor aproape că se dublează față de o săptămână normală. O zi mai încărcată pentru mine presupune trezirea la 5.45, înot de la 6.30 la 8.30, practica medicală la spital – 9-12, prânz, cursuri – 14-17, al doilea antrenament după 17.00, cina.
  • Biciclete – În prezent am una singură, este o cursieră marca Liv Giant. Concurez cu ea numai la concursuri de șosea.
  • Echipament – Am diferite perechi de pantofi de alergare, dar preferații mei sunt Asics NossaTri, costumele de înot de la sponsorul meu TYR, iar ceasul, de la Garmin România, modelul Fenix5S.
  • Suplimente – În sezonul rece, mă bazez pe vitamine și aminoacizi dar și geluri, batoane, sucuri. Prefer o alimentație corectă și încerc să evit pastilele. Nu folosesc anumite branduri de suplimente, tot timpul le schimb.
  • Idoli – Admir foarte mulți triatleți, frații Brownlee, Javier Gomez, Mario Mola,Gwen Jorgensen.

Antoanela Manac, PBs

  • Triatlon olimpic: 2.01.48
  • Triatlon sprint: 1.01.58

Material apărut inițial în ziarul 4run.ro OFFLINE.