Pasiune. Efort neremunerat. Perseverență. Satisfacție. Time Trial Running, antrenamente competitive contra-timp, a ajuns la ediția cu numărul 100: patru ani și jumătate de TTR, mii de alergători, zeci de mii de kilometri parcurși și un om, Florin Simion.

Ce este Time Trial Running? Și de ce este? ”Unul dintre colegii mei folosește și termenul de «fenomen» când se referă la TTR. Iar eu îl cred. 🙂 ”, ne spune Florin Simion, omul care la începutul lui 2013 dădea startul primei ediții. ”Planul inițial a fost să mergem pe ideea unui antrenament competitiv. Acesta urma să includă: start individual cronometrat, traseu simplu, clasament și poze realizate de profesionști. Acestea s-au păstrat, reușind să adăugăm și noi elemente. TTR este un antrenament competitiv, o punte de legătură între participanți și organizatorii de competiții. Este o foarte frumoasă comunitate în care mare parte dintre alergători se implică, fiind și o poartă de intrare în lumea alergării pentru începători”, adaugă organizatorul, și el alergător care strânge peste 200 de kilometri fugiți lunar, mulți din aceștia făcuți la concursuri.Conceptul a fost pus la cale după o alergare ”ilegală și imorală” (o ”întrevedere de fugă” care se numea chiar așa – Alergare ilegală și imorală), la finalul ei, după o discuție cu Adrian Mila și Cristian Rîpeanu, în care Florin și-a prezentat ideea avută în timpul facultății, idee venită de la etapele de contra-timp din Turul Ciclist al Franței. Astfel că, pe 19 ianuarie 2013, TTR-ul ”și-a luat viteză”! Pentru prima dată!

”Drumul a fost surprinzător de frumos, au existat incredibil de multe momente speciale și ediții de poveste. Ne-am încărcat cu energia alergătorilor și am fost motivați să continuăm și să progresăm. Perioada 2013-2014 a fost un «crescendo» continuu, în 2015-2016, personal am avut câteva perioade de ezitare. Însă la finalul anului trecut am reușit să strâng în jurul meu o echipă inimoasă, astfel încât nu mai am nicio emoție. Toate edițiile din 2017 au fost un real succes. Am devenit mai organizați și mai eficienți, pe măsură ce ne-am apropiat de cifra 100”, precizează Florin, care vrea ca TTR să fie o poveste fără sfârșit.

Ce se petrece urât la alergările TTR? Florin ne spune că nimic: ”Poate sună utopic, dar la TTR se întâmplă doar lucruri frumoase. Au fost într-adevar câteva intervenții ale organelor de ordine. Le-am oferit toate informațiile necesare. Au putut observa singuri ce înseamnă TTR și consider că au apreciat efortul nostru de a scoate oamenii din casă, la mișcare. Am avut și o accidentare, dar nimic grav”. Ce e de subliniat? Ne explică Florin: ”În primul rând e de apreciat implicarea de care dă dovadă echipa TTR. Participanții sunt suprinși să primească diplome și premii speciale, fie că sunt începători, fie că sunt alergători cu experiență. Sunt atrași de cele mai multe ori de tematicile propuse sau de edițiile speciale (aniversări, sărbători), de atmosfera de prietenie creată încă de la momentul înscrierilor până la poza de final”.


19 ianuarie 2013, primul TTR. 9 iulie 2017, ediția cu numărul 100

TTR 100 se va desfășura pe o distanță care va avea o tură de lac (parcul Tineretului) în plus față de traseul obișnuit (de obicei sunt două ture). ”O să avem prima seria de tricouri oficiale. Vom oferi și premii speciale, dar și multe mulțumiri. Așteptăm în primul rând alergătorii de la prima ediție (19 ianuarie 2013) și cred că recordul de participare (118) va fi depășit”, a precizat Florin Simion. (foto: Florin Simion, Time Trial Running)

 

Informați-vă despre activitatea TTR pe pagina de Facebook și pe pagina grupului Time Trial Running


Florin Simion a alergat 118 maratoane

Cum, când și de ce ai început să alergi?

  • La mine, vorba ”alerg de când mă știu” este extrem de valabilă. Am cochetat cu atletismul la vârsta de 10 ani. Am participat la primele crosuri în ultimul an de liceu. Primul maraton (montan) a fost în 2009. Iar în 2011 am început să ”alerg serios”. Încă de mic copil alergarea mi se părea ceva natural și ulterior chiar am resimțit-o ca pe ceva necesar în viața noastră. M-am autoderminat să continui pentru că era o activitate ”grea”, care mă făcea să mă simt puternic (eram subțire ca o scândură) și pentru că mă descurcam binișor.

La câte maratoane ai fugit și care îți place cel mai mult?

  • Am alergat 118 maratoane (din care peste 10 sunt ultramaratoane). Nu am abandonat vreo cursă. Sunt foarte atașat de Maratonul Zăpezii (6 participări), Maratonul ”Pe aici nu se trece” (6 participări), Ciucaș X Trail (7 participări) și în mod special de Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, desfașurat de ziua mea de naștere, 1 decembrie (6 participări). Deși nu e maraton, un loc aparte în sufletul meu îl are Cozia Mountain Run (traseul Stânișoara – 21Km). Pentru toate aceste competiții țintesc să ajung la minim 10 participări consecutive. Printre cele mai frumoase curse: Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2013 (Locul I), prima ediție a Maratonului ”Pe aici nu se trece” (2011), Maratonul Nice-Cannes 2012, Rotherdam Maraton 2015 (prima dată, sub 3 ore), Maratonul Regal 2013 (câștigat pe ultimele sute de metri, în fața lui Ioan Moisa și premiat fiind de Principesa Margareta).

Ce e important la o cursă de asfalt? Dar în cazul uneia montane?

  • La o cursă de asfalt este important să ai un psihic bun, dar și susținere de pe margine. Pe munte este vital să respecți natura, să te cunoști bine pe tine și să nu neglijezi echipamentul.

De ce s-ar putea lipsi un alergător în timpul unei curse?

  • Pentru fiecare alergător e valabil altceva. Din experiența proprie aflăm ce ne ajută și ce nu. E important să ne folosim cât mai mult de mintea și de corpul nostru. Cred că ne putem lipsi de gadget-uri.