Nu toată lumea are nevoie de ”iepuri” dar, de la profesioniștii care vor să doboare recorduri mondiale până la amatorii care vor să alerge noi recorduri personale sunt destul de mulți alergători care se folosesc de ajutorul pacerilor.
Pentru cei care nu țin neapărat să aibă un anumit timp la finalul unei competiții, care aleargă doar pentru recreere, să țină un anumit ”pace” pe parcursul cursei nu are nicio însemnătate. Dar, dacă se dorește un record personal, ritmul devine foarte important, iar, pentru mulți, ajutorul unui pacer este exact ce trebuie pentru atingerea acestuia. Un asemenea alergător poate duce concurenții la finiș în timpul dorit, de obicei la cursele de semimaraton și maraton oferindu-se ”iepuri” pentru anumite ”cronometre”, alergători experimentați care pot fugi la ”pace-ul” dorit fără probleme.
Unul din ”iepurii” prezenți de mai multe ori la evenimentele organizate de Bucharest Running Club, Florin Totalcă, care a fost pacer pentru 1 oră și 30 de minute pe semimaraton, ne-a spus că experiența i-a plăcut foarte mult, tocmai de aceea a și repetat-o de 4 ori. ”Trebuia să terminăm în 1.29.30 și era frumos să văd pe ceas, la final de cursă, 1.29.28 sau 1.29.35. A fost «fun», mai ales pentru că alergam cam la 80% din ce puteam eu, trebuia să fii atent, să mergi calculat. Aveam și o brățară la mână cu timpii cu care trebuia să trecem fiecare kilometru, verificam astfel dacă suntem bine la fiecare bornă. Din păcate, din cei care plecau alături de noi nu prea mai se regăseau mulți și la linia de finiș”, ne-a explicat Florin.
De ”iepurii” de la Maratonul și Semimaratonul București, cele mai mari evenimente de alergare din România, se ocupă Gabriel Solomon. ”În timp, s-a format un grup de oameni, alergători care s-au obișnuit să fie paceri și care revin aproape în fiecare an. Sunt și mulți care văd treaba asta ca pe un act de bravură și se aruncă la timpi pe care de obicei nu pot să-i ducă. Trebuie să poți alerga timpul cerut rămânând relaxat. De exemplu, dacă trebuie să duci un 3.45.00 pe maraton, atunci ar trebui să poți alerga și 3.30.00. La maraton, refuzăm foarte puțini, pentru că nu sunt așa mulți care vor să fie paceri, de fapt nu îi refuzăm de tot ci în mare parte îi redirecționăm spre timpi mai lejer de dus”, ne-a spus Gabi. Sunt pacerii testați înainte? ”Nu, nici măcar nu îi verific, doar dacă este vorba de un timp tare de dus și nu știu despre cine e vorba. Oricum, ca să fim siguri că rămâne cineva să ducă ritmul până la final, punem cel puțin doi ”iepuri” pentru un anumit timp, încercăm cât de mult se poate să fie cel puțin trei. Tot ce trebuie să facă este să ducă toată distanța constant, pe timpul net. Oricum, ei merg de obicei cu 30 de secunde mai tare sub timpul net, ca să fie un fel de marjă de siguranță”, a adăugat Solomon.
Cu ce e mai bine să alerge un pacer, pentru a fi vizibil? Explică Gabi: ”Aveam baloane, dar au apărut probleme, aveam nevoie și de 2 ore să le pregătim, să le scriem pe toate, unele se spărgeau. Ce-i drept, erau mai ușor de folosit pentru cei care erau paceri. Varianta cu vele credem că e cea mai bună, am tot încercat sisteme de prindere ca să le fie mai ușor celor care aleargă cu ele, credem că am ajuns la ceva bun. Știm că nu este ca un fulg, dar cred că sunt rezonabile ca și greutate. E o provocare să alergi cu ele, dar pacerii sunt acolo să fie cât mai vizibili și să-i ajute pe cei care vin în grupul lor”.
De paceri au nevoie și superatleții, mai ales când vor să bată recorduri, să atingă anumite baremuri. Cu cât timpul de atins e mai tare, cu atât aceștia trebuie să fie atleți mai puternici. De exemplu, pentru campionul olimpic și deținătorul recordului mondial la maraton, Eliud Kipchoge, la ”cursa” în care va încerca să scadă sub 2 ore pe 42 de kilometri și 195 de metri (INEOS 1:59), ”iepurii” sunt, printre alții, Jakob Ingebrigtsen (campionul european la 1.500m și 5.000m), Bernard Lagat (de cinci ori medaliat cu aur la Mondiale și Jocuri Olimpice) sau Julien Wanders (deținătorul recordurilor europene la 10k și semimaraton). Folosirea pacerilor în cursele profesioniste a cunoscut o creștere după ce Chris Chataway și Chris Brasher l-au condus o mare pare din distanță pe Roger Bannister în cursa în care s-a scăzut pentru prima dată sub 4 minute pe o milă (1954). Pe distanțe lungi, pacerii de obicei renunță la cursă după ce au terminat de alergat numărul de kilometri stabiliți prin contract, dar uneori, fiind lăsați să meargă până la capăt, o și câștigă. Este notoriu cazul lui Simon Biwott, ”iepure” în anul 2000 la maratonul Berlin, care a terminat pe primul loc. Uneori ajutat de ”iepuri”, alteori el însuși pacer, cel mai bun maratonist român al momentului, Marius Ionescu, povestește: ”Să fii pacer, pe lângă banii pe care îi câștigi, ai și posibilitatea să faci un antrenament bun, în regim de cursă, la care se merge cu un ritm mai intens. ”Iepurii” sunt aleși de organizatori, depinde pe cine au ca ”Elite” și ce timpi vor să alerge aceștia. Astfel, sunt aduși cei care pot duce ritmul respectiv 25, 30 chiar și 35 de kilometri. La fete, de obicei sunt paceri care duc 35 de kilometri sau chiar mai mult, chiar toată cursa. Ideea e să ajuți cât mai mult posibil, uneori mai faci și «poliție» în pluton, că mai sunt unii care se bagă în grupul pe care un pacer îl duce și trebuie poftiți politicos la coada grupului”. ”Pacerul trebuie să alerge în funcție și de cum se simte cel care vrea să scoată un anume timp, să se adapteze la ce poate sportivul respectiv, pentru că dacă el sau ea nu mai sunt capabili să ducă ritmul trebuie să rămână cu ei”, a conchis Piciu.
Foto: Alexandru Hojda, arhivă personală Florin Totalcă, arhivă personală Gabi Solomon