Munceşte ca noi toţi, dar asta nu l-a oprit să ia aur la naţionalele de maraton! Chiar dacă are un job full-time, de birou, şi face doar un antrenament pe zi, Daniel Lupulescu (28 ani) a reuşit să câştige titlul de campion al României la maraton (2h.25.25), după şase ani de când s-a apucat de atletism. Muzica, la căşti, pe care o ascultă tot timpul când aleargă, a fost şi ea de ajutor! Pe 6 octombrie, Phil Collins l-a purtat spre victorie!

Este la muncă cel puţin nouă ore pe zi. La birou, unde se ocupă de comenzi, de contacte cu potenţialii clienţi. Seara, stresat sau nu, se prezintă la antrenamente. În weekend, pregătirea o face dimineaţă. Daniel Lupulescu, Daniells cum îi spun prietenii, a ieşit campion naţional la cea mai dură probă a atletismului, la maraton. “Patronul mă ajută, îmi dă libere când am nevoie, mă felicită când are de ce”, ne povesteşte atletul antrenat de Viorica Dima. Sportivul din Târgu Jiu are o poveste interesantă. Nu a început atletismul de mic, nu a fost la un liceu sportiv. A fost descoperit acum şase ani la un cros de 3 km, pe când era în ultimul an la universitate, la ingineria construcţiilor de maşini. “Eram pe holurile facultăţii şi am văzut un anunţ despre un concurs de alergare. Secunda aia în care m-am uitat la afiş mi-a schimbat viitorul. Nu credeam că o să ajung campion naţional”, ne-a spus atletul. A plecat la drum vrând doar să termine un maraton (42,195 km) şi apoi să renunţe. Dorinţa i s-a îndeplinit foarte repede.

Pregătirea a început-o pe 15 februarie şi la numai 5 săptămâni distanţă, în martie 2008, a trecut linia de sosire a unui maraton în 2.44.51 (locul 10). A continuat, era deja virusat, nu s-a oprit! Imboldul l-a primit şi de la antrenorul care a descoperit-o pe Constantina Diţă. “E viitor campion naţional”, a spus Mircea Zorilă. “Atletismul a devenit o pasiune pentru mine. Nu pot renunţa la aşa ceva, chiar dacă vream să termin un maraton şi gata. Sportul asta trebuie să-ţi placă, să ai voinţă şi să-ţi stabileşti un obiectiv. Totul va merge bine apoi”, povesteşte Daniel. Pentru titlul de campion a alergat ascultând aceeaşi melodie, “Do you remember” – Phil Collins. De 33 de ori! “Am tot timpul muzică la căşti, şi la antrenamente şi la competiţii. Încă îmi mai disper antrenoarea. Mereu îmi spune să renunţ la muzică, dar nu pot fără”, spune atletul.

“La campionatul naţional de semimaraton, unde am ieşit pe VI, am ascultat “Sailing to Philadelphia” – Mark Knopfler, de la Dire Straits. La început. Dar nu prea m-am simţit bine. Mi-am revenit pe ultimii 10 km. Pe “Foame de bani” – Sişu & Puya”, povesteşte râzând Lupulescu.

Cum a luat titlul de campion naţional la maraton 2013

Titlul de campion al României în 2013 vine după ce Lupulescu a ajuns pe locul II, în 2012: “Anul trecut am alergat cu un “handicap”. Am avut glezna umflată şi 3 tendoane inflamate, după maratonul Hercules, care a pornit de la o durere mică apoi s-a agravat”. “Pe 6 octombrie, de la jumătatea cursei am rămas singur. Am încercat să rup tempo-ul mai devreme, dar colegul meu, Eugen Șorop (n.r. – foto sus, dreapta), îmi tot zicea să o las mai încet, să nu mă rup. Nu am avut un adversar de care să mă lipesc, de rus n-am putut (n.r. – Yuri Tarasov, 2.21.58). Vremea a fost excelentă. Oamenii de pe margine m-au ambiţionat, chiar vreau să le mulţumesc celor care vin să ne încurajeze. Aplaudau, strigau, aproape că-mi dădeau lacrimile”, a adăugat olteanul.

Primul maraton, o nebunie

“Am început tare, ziceai că-s la 10.000 m. Mă simţeam extraordinar, antrenoarea mă întreba mirată dacă-s bine şi eu spuneam că da. Luasem câteva sute de metri în faţă. Am dus-o aşa până la kilometrul 18. Acolo m-a prins plutonul. A trecut pe lângă mine că o rachetă, mai aveau puţin şi mă dădeau pe jos. Îmi ziceam: ce-au ăştia de fug aşa tare, sigur nu o să poată rezistă până la final. Eu nu mi-am mai revenit şi nici nu i-am mai prins. La kilometrul 40 m-am oprit din alergat şi am făcut 3 paşi. La al treilea am primit o palmă pe spate, era un coleg care mi-a zis să nu mă opresc că mai am 2 kilometri. Am terminat dărâmat. Am băut 3 kile de apă după. Îmi era o foame de muream. A două zi am fost la antrenament doar cu febra. Dar, după 5 zile, când urcăm şi coboram pe scări ziceai că sunt robot “, glumeşte Daniel.

Daniel Lupulescu și Eugen Șorop

Daniel Lupulescu și Eugen Șorop

Pe viitor? Sub 2h20!

Lupulescu crede că poate ajunge la 2h.20 chiar şi dacă continuă pe viitor cu acelaşi combo, muncă-atrenament. Dar nu şi la 2h.17.00, baremul pentru Mondiale şi pentru Jocurile Olimpice. “Ştiu că este foarte greu să cobor la 2h.20. Dar rezultatul din acest an mi-a dat de gândit pentru că nu am avut o pregătire specifică pentru maraton. Pentru a ajunge la barem de mondiale sau olimpiade cred că nu este de ajuns un antrenament pe zi. Trebuie mai multă pregătire, mai mult somn, mai multă refacere”, povesteşte Daniel.

Marius Ionescu l-a făcut nebun!

Lupulescu a avut multe probleme la început pentru că la startul curselor pleca furios şi repede, dar suferea pe final. “Viaţa de atlet a fost un paradox pentru mine la început. Trăgeam tare la antrenamente dar la concursuri nu-mi ieşea nimic. Făceam tot felul de prostii! De exemplu, la o cursa de 5.000 m am dus prima mie în 2.41 apoi m-am tăiat. Am fost prins de Marius Ionescu, care s-a oprit lângă mine, a alergat cu acelaşi tempo şi mi-a zis: “Bah, tu eşti nebun?”. Am ieşit însă în timpul de obiectiv, sub 16 minute, au fost 15.59. Cu o zi înainte, pe 10.000 m am terminat în 33.09″, spune râzând sportivul de pe Jiu.

Daniel Lupulescu, la munte

Daniel Lupulescu, la munte

Despre dopaj

Daniel Lupulescu are o părere tranşantă despre dopaj. “Este o porcărie. Nu am înţeles niciodată oamenii ăştia. Dau dovadă de o laşitate grosolană”, a precizat atletul care în 2012 a ieşit vice-campion naţional (2h.37.52). “Sănătatea mea este mai importantă decât orice rezultat. Dacă ai vedea câţi vin la concursuri, află că vor fi controlaţi şi renunţă să mai ia startul, pleacă repede acasă, ai rămâne mască”, a conchis Lupulescu, sportiv pasionat de drumeţiile montane. “Ne-au luat, după maratonul din Bucureşti, la control, pe mine şi pe Eugen Sorop, şi când au văzut că n-am scris mai nimic acolo unde trebuie să treci toate pastilele pe care le-ai luat în ultima săptămâna, doar supradyn şi un pliculeţ izotonic, agenţii de la ANAD s-au crucit. (râde) Astea-s “pistol cu apă”, cum le zicem noi!”, a adăugat olteanul.

Pasiuni: muntele şi electronica

Muntele: “Am fost în Munţii Retezat şi în Parâng. Aici, aproape de casă, aproape de Târgu Jiu. Muntele, natura, este a două pasiune a mea, după atletism. Sunt şi într-un club montan, White Wolf”. Electronica: “Îmi plăcea să montez, să dezmembrez. Şi da, mai şi făceam la loc! (râde) La liceu mergeam pe jos până la şcoală, iar banii de abonament îi foloseam să-mi iau ce am nevoie. Şurubelniţe, condensatori, orice”.

Despre familie

Am un frate, Cosmin, şi o soră, Loredana (29 ani). Nimeni nu a făcut sport de performanţă în familie. Doar un var care a făcut box înainte de 1989. Cosmin (31 ani), pasionat de matematică şi de fizică, se mai bagă la concursuri “uşoare” de orientare.

Picioare goale sau pantofi de alergare?

“Contează foarte mult pantofii de sport, forma şi grosimea tălpii. La maratoanele anterioare, mai puţin la cel din 2011, foloseam nişte Adidaşi. Îmi plăceau foarte mult, erau uşori, aveau talpă foarte subţire, la pingea vreo 3 mm. După kilometrul 25 simţeam că tropăi şi începeau să mă doară genunchii, apăreau crampe. I-am schimbat. Trebuie amortizare! Pentru genunchi şi pentru crampe. Majoritatea pantofilor de alergare îi iau de la second-hand. E un târg aici la Târgu Jiu. Ajungi să-ţi iei AdiZero cu 100 de lei. Înainte de maraton am luat o pereche de Nike de la un prieten, nu-i veneau bine. N-am avut nicio problemă. Nu alerg în picioare goale”, spune Daniel.

Despre cross-training

“Antrenamentele, 99%, sunt alergare. Mai rar mai mergem pe la sală, la fotbaliştii de la Pandurii, unde mai tragem de nişte fiare, mai facem o saună sau un bazin. Cei drept, gimnastică ne cam lipseşte”, povesteşte olteanul.

Despre bere

“Berea e bună la hidratare. Te mai şi linişteşte seara după un antrenament greu. Uneori te relaxează, alteori te pune la pământ”, glumeşte Lupulescu.

Medaliile și cupele lui Daniel Lupulescu

Medaliile și cupele lui Daniel Lupulescu

Despre Eugen Șorop, argint, şi Gabi Gorun, bronz, la CN Maraton

Podiumul la CN Maraton a fost 100% gorjean. Lupulescu, Șorop (2h.28.45) şi Gorun (2h.29.47) sunt colegi la Pandurii Tg. Jiu. “Eugen lucra de pază noaptea şi apoi băga antrenamente şi a ieşit vice-campion naţional. Gabi, nu munceşte. Eugen, când era la tineret, avea super-rezultate atunci, mereu avea seara, în cameră, bere. Nu trecea zi fără”, povesteşte râzând cu poftă Daniells. “La Eugen admir mult ambiţia lui ieşită din comun. Chiar m-am mirat când lucra de pază cum mai putea să vină apoi şi la antrenamente. A suferit mult după ce nu a fost luat în lotul de alergare montană, chiar dacă avea toate baremurile realizate, mai ales că a fost un antrenor de aici de la club care s-a opus, Ion Bură. Chiar vrea să se lase de atletism. Gabi m-a cam bătut la maraton până acum vreo doi ani. Mă făcea la finish-uri cu o lejeritate, nu-mi venea să cred. Mă enerva la culme (râde), trecea de mine şi-mi zicea: «Hai, Dănuţ!» Suntem toţi prieteni, mergem în drumeţii împreună. Atmosfera la antrenament e extraordinară”, a adăugat Lupulescu.

Daniel Ștefan Lupulescu (27 dec 1984)
2013
Loc I – CN Maraton / 2h.25.25 PB
Loc VI – CN Semimaraton / 68.14 PB
2012
Loc II – CN Maraton / 2h.37.32
Loc III – Semimaraton Hercules / 1h.51.32
2011
Loc V – CN Maraton / 2h.34.35
Loc I – Semimaraton Hercules / 1h.35.52