Campioană paralimpică la Londra, belgianca Marieke Vervoot vrea să participe la Jocurile Paralimpice de la Rio și apoi să fie eutanasiată. La 37 de ani, durerile sunt insuportabile, sinuciderea este singura opțiune rămasă!

Durerile sunt insuportabile. Suferința este atât de puternică încât ai face orice pentru a o opri. Orice! Dar, ai fi dispus să mergi până la capăt? Să-ți iei viața, să te sinucizi, și, în același timp, să omori și chinul?

Belgianca Marieke Vervoot, campioană și vicecampioană paralimpică, se simte ca un prizonier torturat, doar că pentru ea călăul este o boală degenerativă incurabilă de care suferă de la 14 ani. Vervoot a avut o copilărie ca oricare dintre noi. S-a jucat, a râs, a visat! Dar, din adolescență totul a devenit un calvar! A început să simtă dureri într-un picior, a rămas fără membrele inferioare și a ajuns în scaunul cu rotile la 20 de ani. Schilodirea nu a fost de ajuns! Durerile au rămas, uneori fiind atroce, iar afecțiunea o va transforma în timp într-o legumă.

Lumea mă vede răzând și luând medalii. Nu văd și cealaltă parte a mea. Pot avea dureri incredibile. Dorm uneori doar 10 minute pe noapte din cauza lor.

marieke-cainele-zenLa Jocurile Paralimpice de la Londra, din 2012, belgianca (foto, alături de câinele Zen) a câștigat o medalie de aur la 100 m și una de argint la 200 de metri (cu record european), cursa T52 pentru sportivii în fotolii rulante. De data asta, evenimentul de la Rio nu mai este despre recorduri, performanțe, despre titluri și medalii, ci despre moarte. Marieke, vrea să dea ce are mai bun la Rio, să renunțe la sport pentru a avea timp să stea de vorbă cu prietenii și cu familia și apoi să fie eutanasiată. ”Vreau ca toată lumea să ia un pahar de șampanie în mână și să spună «Noroc, Marieke! Toate cele bune! Ai avut o viață frumoasă! Acum ești într-un loc mai bun»”, a transmis sprintera. În Belgia, eutanasia este legală, sportiva planificându-și deja propriile funeralii.

Marieke este dedicată trup și suflet sportului, atletismului. Se antrenează, chiar și când mina sa este brăzdată de dungi adânci, dovada chinului la care este supusă de propriul organism. Uneori e nevoie ca cel care o pregătește să o oblige să plece acasă. ”Nu pierde niciodată, niciun antrenament”, povestește Rudi Voels, antrenorul ei. (foto: site.wielemie.be & Marieke Vervoot, Facebook)

Alex Bologa, bronz la judo

Judoka nevăzător Alex Bologa (20 de ani), antrenat de Tamas Gergely, a cucerit prima medalie pentru delegația României la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro, bronz la categoria 60 kg, joi, după ce l-a învins în meciul decisiv pe uruguayanul Henry Borges, prin ippon (procedeul Okuri-eri-jime)

bronz-bologa-610x400