Nicolae Negru a alergat constant foarte tare proba care adună 21 de kilometri și 97 de metri de parcă aceasta a fost inventată special pentru el.

Semimaratonul ar putea fi redenumit în România cu numele lui Nicolae Negru. Buzoianul este cel mai titrat alergător al distanței care acoperă jumătate din distanța maratonului, 7 din primele 10 performanțe românești, printre care și recordul național (61.45- locul 22, Campionatul Mondial Kosice, 1997), aparținând sportivului născut la Râmnicu Sărat (61.54 – Haga, 2000; 62.29 – Ivry sur Seine, 1999; 63.11 – Ivry sur Seine, 1996; 63.17 – Setubal, 2000; 63.22 – Saint Denis, 1995; 63.42 – Marrakech, 1996). Mai mult, sportivul născut pe 2 august 1972 a alergat în cariera sa de 8 ori sub 64 de minute și este singurul român care a coborât sub 62 de minute pe această distanță (de două ori chiar).

Recordul național, făcut la campionat mondial

Cu două luni înainte de Campionatul Mondial de Semimaraton de la Kosice, Slovacia, Nicolae Negru împlinise 25 de ani. Sportivul ajunsese la o maturitate în pregătire chiar dacă se confrunta cu mari probleme din partea clubului său din Buzău. ”Erau multe stresuri atunci, nu se dădeau banii pe salariu, nu veneau banii pentru vitaminizare, pentru încălțăminte și echipament, tot timpul era un stres legat de lucrurile astea, tot timpul mai mult mă chinuiam. M-a durut și mă doare și acum că pentru clubul acela munceam și nu primeam aproape nimic la schimb”, explică Negru situația în care se găsea în 1997. Norocul lui este că ajunsese la niște curse în Franța și, prin managerul de acolo, a început să fie pregătit și de un antrenor francez cu 2 luni înainte de concurs: ”S-a văzut asta. Acolo înainte, am făcut un test de efort, vreo 50 de minute, mi s-au făcut și analize, și antrenorul a început pregătirea în funcție de acele rezultate”. ”Era perioada la care ajunsesem la un nivel la care am fost puțin mai atent, mai ales la alimentație care era foarte importantă. Eu am avut mereu musculatura definită altfel, eram mai butucănos și în același timp eram foarte sensibil, dacă nu eram atent, într-o perioadă scurtă puneam 4-5 kile pe mine”, a adăugat munteanul. La Campionatul Mondial, Negru era singurul băiat care participa din partea României, echipa feminină fiind completă (n.r. – cu Cristina Pomacu pe 2, Lidia Șimon pe 3 și Nuța Olaru pe 5, România termina prima pe echipe). ”În cursa aia puteam să termin și pe locul 10, dar cred că am fost puțin obosit și, în același timp, cred că am plecat puțin cam prea tare”, a conchis fostul atlet care avea un ceas Casio, fără GPS, și folosea ca și încălțăminte, Asics și Mizuno. 

Se antrena ca un nebun

Nesusținut aproape deloc, Nicolae Negru a reușit performanțe greu de egalat în semimaratonul românesc antrenându-se foarte tare, așa cum chiar singur ne spune, ca un animal. ”Eu trebuia să alerg sub o oră semimaratonul, dar ținând cont de stresul în care eram, de oamenii cu care am lucrat, de condiții, cred că mai mult decât ce am făcut eu nu se putea. Nu aveam medic, nu aveam nimic, masaj când eram la lot făceam din an în paște, pentru că masorii făceau doar la cine aveau ei chef. Ajunsesem să mă antrenez singur, erau trecuți unii în dreptul meu doar cu numele, la vrăjeală, oamenii nu erau competenți, oficialii clubului nu mă susțineau, a fost o perioadă foarte, foarte grea”, explică Negru. Buzoianul se simțea foarte bine în pregătire la Piatra Arsă, dar și mai bine la Băile Felix. ”Semimaratonul a fost o probă preferată a mea, dar mi-a plăcut și crosul foarte mult. Alergarea este un sport care necesită o agresivitate folosită în sensul bun al cuvântului. Ca să poți sta 30 de minute, o oră sau mai mult în efortul de cursă, trebuie să fii puternic psihic, nu numai fizic, altfel nu ai nicio șansă”, explică fostul sportiv care aduna lunar între 600 și 800 de kilometri alergați și care s-a accidentat doar o singură dată: ”La gleznă, în sus, pe os, cred că din cauza antrenamentelor pe fond de oboseală”. Cum arătau antrenamentele lui Negru? Ne spune chiar el: ”Făceam tempouri de 10 km destul e des, cel mai tare a fost undeva pe la 29m.27s, cu cele de la 30 de minute în sus deja mă jucam. Un exemplu, la Piatra Arsă (n.r. – la aprox. 2.000 m altitudine), pe pistă, făceam și 10.000 m în 30 de minute, apoi pauză undeva la 4 minute, iar după un 5.000 de metri în 14.50. De la complexul sportiv de la Piatra Arsă și până la Coștila, la releu (n.r. – aproape 2.500 m altitudine), dus-întors, făceam 37 de minute. Cred că e tare, nu?”.

La maraton, nu a mers foarte bine

Chiar dacă ”cronometrele” sale la semimaraton teoretic ar fi insemnat sub 2 ore și 9 minute la maraton, Negru nu a reușit timpi buni pe această distanță, unde a apucat să alerge doar de două ori înainte să se retragă și să emigreze în SUA. ”Mă doare că maratonul nu l-am făcut la capacitatea pe care o aveam. Trebuie ajutor mare la proba asta, ajutor pe care eu nu l-am avut. Pe lângă cursa de la Hamburg (n.r. – locul 36, 2.26.17, 1998), am mai avut una în Japonia. Acolo am fost praf, am sosit undeva pe la 2.40, nici nu vreau să îmi mai aduc aminte de cursa aia. Puteam să abandonez, dar nu am făcut-o pentru că nu îmi place să fac asta”, ne-a spus Negru.

Atletele erau tratate altfel, băieții nu erau băgați în seamă

Nicolae Negru a alergat în perioada în care marele fond românesc domina lumea, atunci când la maraton alergau Anuța Cătună, Linia Șimon, Alina Gherasim, Cristina Pomacu, Nuța Olaru, Aurica Buia etc. Buzianul consideră că fetele de la fond și mare fond erau susținute puternic pe când băieții, aproape deloc. ”La fete a fost altfel, era alt sistem, au fost ajutate mai mult. Mie mi se părea penibil, aveam o senzație ciudată, parcă nu eram respectat. De exemplu, se făcea  o diferențiere la vitaminizare la lot între fete și băieți, și mie nu mi se părea normal, asta mă dezgusta. Le-am spus fetelor, o să prindeți și voi vremea când o să simțiți că umbra neagră din spate vă va depăși până la urmă, atunci să vă văd. Uite că s-a întâmplat (n.r. – este vorba de atleții și atletele din Africa)”, explică Negru, care uneori însă mai era ajutat de Nicolae Mărășescu, mai ales când clubul lui nu îi dădea bani de cantonamente: ”M-a rugat odată să o ajut pe Șimon la antrenamente și chiar dacă în mod normal nu aș fi făcut-o, pentru că mi-a zis el m-am dus. Atunci ea a făcut un rezultat bun la Europene (n.r. – în 1998, Lidia Șimon a luat medalia de bronz la 10.000 m)”.

Amărât că antrenorul lui nu mai e

Nicolae Negru i-a purtat un mare respect antrenorului său, Ștefan Constantin, distanța față de casă făcând însă ca discuțiile dintre ei să fie din ce în ce mai rare de când buzoianul a părăsit România. ”Omul ăsta avea un stil aparte, era foarte sufletist, bun pedagog, a fost ca un al doilea tată pentru mine. M-a impresionat felul lui de a fi. M-a ajutat mult, m-a modelat, m-a influențat. Știa să facă o atmosferă plăcută la antrenamente, știa să vorbească cu fiecare în parte, să-l trateze pe fiecare în funcție de personalitatea lui. Am fost forțat să nu mai lucrez cu el pe final. Mă doare că nu am avut timp să-i spun ce am simțit față de el înainte să moară, că nu am apucat să vorbesc cu el atunci”, ne-a spus Negru, în timp ce cu greu își ascundea lacrimile de durere ce îi curgeau pe obraji. Profesorul Ștefan Constantin a fost un atlet foarte bun, alerga în 1976, 2.18.29 la maraton, a fost preparator fizic la Gloria Buzău pe când acolo evolua Dudu Georgescu (40 de selecții la Naționala de fotbal) și antrenor de atletism.

A început cu box, a ajuns la atletism

”În cartierul unde m-am născut eu oamenii erau destul de violenți și trebuia să înveți să te lupți, că de la mine până în centru de multe ori se întâmpla să iau bătaie”, ne spune Negru care a fost motivul pentru care s-a apucat de sport. ”Am început box cu fratele meu și după aia l-am întâlnit pe Costel Stanciu, sensei de arte marțiale, că eu de fapt asta vream să fac. Tipul ăsta mi-a zis hai întâi să te duci la un concurs de atletism și apoi începem antrenamentele de arte marțiale. Și m-am dus, la faza pe oraș, județ, apoi pe țară, la ultima fază am ajuns pe locul 3, erau vreo 80 de inși la start. Eu îi ziceam să începem cu artele marțiale și el mă tot trimitea la atletism. Am văzut că nu mă lua la ce vream, că mă păcălise, și nu mai m-am dus la alergare. Deja mă gândeam să plec din țară, aveam 16 ani, să muncesc în construcții. Pentru asta m-am dus la Liceul de Construcții din Buzău ca să învăț ceva și să pot pleca afară”, povestește Negru. ”Cât eram la liceu, am încercat totuși să revin la atletism, m-am dus la Buzău la club acolo și am întrebat care e cel mai bun antrenor de atletism și toți mi-au zis de Ștefan Constantin. L-am întâlnit și mi-a zis să vin de luni. M-am dus acolo, dar nu era nimeni. M-am enervat că mă păcălise. Încep școala și mă trezesc cu el laore peste mine zicându-mi să încep pregătirea. I-am zis că mă duc dar nu vream pentru că luasem țeapă și vream să mă răzbun. A insistat, eu tot îi ziceam că o să vin dar nu mă duceam. Asta până când profesorul de sport de la școală cu care vorbise m-a amenințat că mă lasă corigent. Așa am început atletismul”, adaugă pentru 4run.ro, buzoianul.

Am început iar să alerg, nu particip încă la concursuri, că nu îmi place să mă așez la start nepregătit. Cred că la categoria mea de vârstă pot să fac ceva frumos.

A muncit 7 ani fără acte în construcții, în SUA

Nicolae Negru a părăsit supărat România și a ajuns în SUA, la aproape 30 de ani. ”Ajunsesem la concluzia că fac sport destul de bine și nu am bani, nici casă, o garsonieră aveam doar, și mi se părea bătaie de joc. M-am trezit la 29 de ani că mai toți banii pe care îi câștigam îi băgam din nou în sport, că nu am aproape nimic, și atunci am lăsat totul și am decis să plec în SUA. Asta e realitatea. Îmi plus, am plecat și din cauza că am realizat că mulți oameni pe care îi întâlneam aveau alte principii decât ce credeam eu că trebuie”, explică fostul atlet de ce a ales calea exilului. ”Am sacrificat mult pentru atletism și nu am rămas cu nimic. Sunt doar mulțumit că ținând cont de condițiile de care am dispus eu, cred că l-am făcut foarte bine. Aș fi făcut cu drag munca de antrenor dar niciodată nu aș fi putut să iau bani din munca copiilor și să trăiesc din ei, așa se făcea atunci și așa știu că se mai face și acum în multe locuri. Trebuie doar să ajuți copiii să realizeze ceva. Atât!”, a adăugat fostul sportiv care stă acum într-un orășel la două ore de Detroit. ”Am muncit în America 7 ani fără acte, în construcții, acum am firma mea, dar am suferit destul de mult. Greu aici, mai ales când nu lucrezi cu acte, cum am fost eu la început, când nu ești plătit decât cu întârziere, când nimeni nu te ajută. Le-am dus totuși ușor pe toate pentru că eram obișnuit cu munca dură din atletism, ce făcusem în sport fusese mult mai greu”, povestește Negru, acum cetățean american, care nu ar mai vrea să vină în România niciodată: ”Sunt 17 ani de când n-am mai fost în țară și dacă nu ar fi mama bolnavă nici nu aș mai veni”.

I-am urmărit puțin și pe Marius Ionescu, și pe Nicolae Soare, îmi place cum gândesc. Cred că le-ar fi fost mai simplu dacă eram și noi cei care am alergat mai bine în trecut să le spunem din experiența noastră poate îi ajuta să progreseze și mai mult.

Vechiul record a aparținut lui Ion Avramescu

Un bun alergător de cros, olteanul Ion Avramescu a deținut pentru un an recordul la semimaraton, după ce a îmbunătățit o performanță care aparținea tot lui Nicolae Negru. Atletul din Târgu Jiu a alergat în ianuarie 1996, la Marrakech, în Maroc, 62 de minute și 49 de secunde, tăind 33 de secunde din recordul făcut în 1995 de Negru la Saint Denis, în Franța (63.22). Ion Avramescu a alergat pentru Pandurii Târgu Jiu și Dinamo și a strâns numeroase titluri naționale și balcanice, alergând probe de la 1.500 m și 3.000 m obstacole la semimaraton, iar după ce s-a lăsat de atletism a fost preparator fizic la o echipă de fotbal din Gorj și polițist. După Revoluție, doar trei sportivi în afară de Negru au alergat sub 64 de minute un semimaraton: Avramescu, Mircea Latiș (63.03) și Laurențiu Staicu (63.54). După anul 2000, un singur atlet s-a apropiat de performanța lui Negru, fiind în același timp și singurul atlet încă în activitate care a reușit să scadă dub 64 de minute, e vorba de Marius Ionescu (PB: 63.20, în 2010).

PB, Nicolae Negru

  • 5.000 m: 13.42.96
  • 10.000 m: 28.42.98
  • Semi: 61.45
  • Maraton: 2.26.17

Articol apărut inițial în ziarul ”4run.ro OFFLINE”Poveste Nicolae Negru în ziarul 4run.ro OFFLINE