Marius Ionescu a întrecut un timp vechi de 47 de ani şi a devenit singurul român care are 2 maratoane sub 2 ore şi 14 minute. Nicolae Mustaţă, fostul atlet care a fost detronat de Piciu, povesteşte cu umor păţaniile de la maratonul din 1968, când a făcut recordul României care a rezistat până în 1978.

Vorba ”E mic şi-al dracu’!” i se potriveşte foarte bine lui Marius Ionescu. 🙂 Piciu are 1.71 m înălţime şi 54 de kilograme, tocmai de aia i se spune Piciu. Dar are o inima mare! Şi la propriu şi la figurat! Şi-a dărâmat propriul record, de la 2.13.33 la 2.13.19, a câştigat maratonul Dusseldorf, s-a calificat la Campionatele Mondiale din China (2015) dar şi la Jocurile Olimpice din Brazilia (2016) şi are din acest moment al treilea rezultat din istorie scos de un român, după Cătălin Andreica (2.12.30, în 1978) şi Gyorgy Marko (2.13.07, în 1993). L-a depăşit pe Nicolae Mustaţă, care în 1968, tot în Germania, la Karl-Marx-Stadt (acum oraşul Chemnitz), alerga un năucitor 2.13.27 (n.r – 2.13.26.2), timp pe atunci în top 10 mondial şi record naţional care a rezistat 10 ani. Ce mai e de spus după cursa de la Dusseldorf? Doar că Marius Ionescu este singurul român care a reuşit să alerge două maratoane sub 2 ore şi 14 minute! Singurul! Unul în 2.13.33, la Hamburg, în 2013, şi al doilea, pe 26 aprilie 2015, la Dusseldorf, în 2.13.19.

Nicolae Mustață, alături de Stelian Marcu

Nicolae Mustață (dreapta), alături de Stelian Marcu

Marius Ionescu poate să bată recordul României

Ce zice Nicolae Mustaţă (74 de ani), fostul atlet care a fost detronat de pe poziţia a treia de Marius Ionescu? ”Mă bucur foarte mult că sunt atleţi care mă depăşesc. A făcut-o Andreica în 1978, apoi Marko în 1993 şi acum Ionescu. E foarte bine că avem un maratonist de valoarea asta. Promite multe şi cred că poate şi mai bine, clar poate să bată şi recordul României. E bine că a câştigat şi că au început să se vadă şi băieţii români la proba asta. Dacă merge cu timpul asta la campionatele mondiale sau europene poate prinde o poziţie bună”, a povestit pentru 4run.ro fostul sportiv de la Dinamo care, ca şi Marius Ionescu este oltean (n.r. – născut la Desa, Dolj). Aflat în grădină, unde se ocupa de vie, sportivul care a stabilit patru recorduri naţionale – 2 la 10.000 de metri (29.13.60 şi 29.00.80) şi 2 la maraton (2.24.17 şi 2.13.27) – a povestit şi cursa din 1968. ”Când câştigi sau când faci un timp foarte bun, la final nici nu ţi se mai pare că a fost greu. Eu acolo am mers din inerţie. Când m-a văzut antrenorul că eram în fruntea plutonului, că se vedea că mă simt bine, că alergăm uşor mi-a zis doar: ”Ţine-o tot aşa!”. Mi-a povestit după cursă că era uimit şi doar atât a putut să mai spună. Iniţial, înainte de start, mi-a transmis să mă ţin după un bulgar, care atunci era bun, alerga pe la 2.20.00”, ne-a spus fostul atlet care a câştigat 30 de titluri de campion al României.

Marius Ionescu, primul la Dusseldorf

Marius Ionescu, primul la Dusseldorf

A fugit cu doi pantofi de alergare diferiţi

”Am terminat pe doi, după un englez, pentru că am avut probleme cu încălţările. Nu era atunci ce se foloseşte acum, făceam totul la comandă, talpa era ca de lemn. Cu o zi înainte am văzut la încălzire că un pantof mă bătea rău, mă rodea la călcai. Aşa că la start am luat un pantof nou şi unul vechi. Eram cu unul roşu şi cu celălalt albastru. Vremea era căinească, burniţă, era ploaie ciobănească măruntă. Să nu uităm că nu alergam pe asfalt ca acum, era o zgura neagră. Pantoful vechi avea talpa tocită, aşa că pe finish patinam destul de rău. Din cauza asta am terminat cursa şchiopătând, într-un picior”, a continuat minunata poveste tatăl singurei medaliate românce la Campionatele Europene de Maraton (Helsinki, Finlanda), Adriana Mustaţă, acum Adriana Barbu, în 1994, cu timpul de 2.30.55 (n.r – în acea cursă, Anuţa Cătună termină pe 5, Lidia Șimon pe 10 şi Cristina Pomacu pe 24).

În maraton poţi să mori de 10 ori

Mustaţă a explicat printr-un exemplu şi de ce cursa de 42 de kilometri şi 195 de metri este specială: ”Maratonul este o cursă dificilă în care poţi să mori de 10 ori. Te simţi foarte bine 30-35 de kilometri şi apoi dintr-o dată nu mai poţi să alergi. Să-ţi povestesc! După ce am făcut recordul naţional în Germania, am luat startul la un maraton balcanic. S-a ţinut în Grecia. Veneam cu un timp foarte bun, eram încrezător, dar înainte de cursa am mâncat doar un strugure. Până pe la kilometrul 28-30 aveam 5 kilometri avans faţă de al doilea sportiv. Brusc, m-a pocnit o foame de îmi venea să mor. Dacă aş fi văzut o pâine pe margine m-aş fi oprit să o iau! Am terminat aproape leşinat, în strigătele antrenorilor de la noi care ziceau că trebuie să trec linia de sosire, aproape vedeam stele verzi. Am adus doar două puncte echipei României dar de ajuns să câştigăm primul loc. Dacă mă opream, pierdeam!”.