La Jocurile Olimpice de la Atena, Mihaela Botezan, la 27 de ani, făcea record național la 10.000 de metri. Chiar dacă acum are 41 de ani și aleargă mai mult pe munte, vrea să participe din nou la Jocurile Olimpice, de data asta la maraton.

În 2002, Botezan fugea pentru prima dată 10.000 de metri mai repede de 31 de minute și 20 de secunde și se apropia la 2 secunde de cea mai bună performanță românească ce data din 1990, record pe care l-a bătut până la urmă la Campionatul European de la Munchen, din același an, când a alergat 31.13:96 (locul 4). 2004 a fost anul Jocurilor Olimpice de la Atena, prima și singura ediție la care atleta antrenată de Augustin Barbu a participat. A terminat pe poziția a 11-a, dar a trecut linia de finiș îmbunătățindu-și propria performanță, noul record național ajungând acum la 31.11:24. ”Eu aveam o prietenie frumoasă cu o lituaniancă și ne ajutam foarte mult în curse, și am făcut-o și la JO . Simțeam că o să iasă record pentru că știam ce antrenamente făcusem”, își remintește sportiva din Cluj.

Este maior în Armata Română

Evenimentul care anunța rezultatul din capitala Greciei a fost Campionatul Mondial de la Edmonton, din 2001. ”Concursul din Canada mi-a plăcut foarte mult. Fetele de la lot îmi ziceau că am ajuns acolo fără să fi făcut un concurs tare înainte, nu erau încrezătoare, dar eu le spuneam că o să ies în primele 6. S-au uitat ciudat la mine dar după cursă mi-a spus că a fost bine că eu am crezut în mine pe când ele nu”, explică pentru 4run.ro Offline, Botezan, care în Canada a sosit pe locul 5 (32.03:46). Acum antrenoare la propriul club de atletism, Atletic Cluj, și maior în Armata Română, șef al departamentului Educație Fizică Militară, Divizia a 4-a Infanterie Gemina, Botezan știe cine ar putea să-i bată recordul: ”Poate Ancuța Bobocel, poate Roxana Bârcă și de ce nu poate și Mădălina Florea, dacă are continuitate și nu se mai accidentează”.

A început sportul la Deva

Mihaela Botezan s-a născut la Ocna Mureș. A avut o copilărie fără tabletă sau televizor, așa cum mulți din ce născuți înainte de 1980 au avut-o: ”A fost frumos, mult timp la țară, mult timp afară, la joacă”. A făcut puțină gimnastică, puțin handbal și apoi a trecut la atletism, cu greu convingându-și părinții să o lase să facă acest sport. ”Mama era profesoară de română și vrea să fac «școală», tata avea «epoca Ceaușescu» – ai carte, ai parte, și în plus se gândeau că sportul de performanță venea la pachet cu accidentările, iar dacă după astea nu îți mai reveneai, era greu să faci altceva pentru că nu aveai nici școala făcută cum trebuie”, povestește Botezan, care are o fată de 8 ani, Mara, care s-a apucat de gimnastică.

S-a antrenat cu grupa de băieți de la Deva, lucru care avea să-i prindă bine, sub îndrumarea antrenorului Luca Mihai, iar de acolo a ajuns la Cluj, la facultate, unde, după anul al 2-lea a început să apară și performanța. ”Am început cu 1.500 m, 3.000m, crosuri, 5.000 m, am făcut și obstacole și până la urmă am trecut la 10.000 m. Este distanța care mi-a plăcut cel mai mult, care mi se potrivea ca o mănușă, era zona de confort, distanța pe care o controlam cel mai bine”, adugă sportiva care aduna uneori în antrenamente și 800 de kilometri pe lună.

Primul ei concurs a fost o selecție pentru cros, care s-a făcut la Deva.  A căzut după 300 de metri, s-a împiedicat: ”Mă gândeam să nu mă ridic că oricum nu zicea nimeni nimic, dar am hotărât să continui cursa pe care am terminat-o până la urmă pe locul doi, prinzând astfel echipa de cros”, ne spune ardeleanca, sportivă care după ce a luat licența a trecut sub îndrumarea lui Augustin Barbu.Obiectiv: Jocurile Olimpice de la Tokyo

Botezan vrea să mai participe la Jocurile Olimpice încă odată, chiar dacă are 41 de ani și aleargă în acest moment mai mult curse de alergare montană. Obiectivul? Maratonul din 2020, de la Tokyo. Asta chiar dacă să fugă 42,195 km nu-i place în mod deosebit: ”Îmi place să alerg până la kilometrul 30, de acolo e epuizare”. ”N-am renunțat la ideea de a ajunge din nou la Jocurile Olimpice, pentru că 2h.45, baremul, mi se pare un timp accesibil. Și, în plus, nici nu cred că sunt multe fete care pot să-l realizeze la noi. Bobocel, dacă trece pe maraton, Todoran și, poate, Danci, în funcție de cum își revine după sarcină”, ne-a spus atleta care are cel mai bun timp al ei pe această distanță realizat în 2003, la Londra, atunci când Paula Radcliffe făcea record mondial (2.15.23). A terminat pe poziția a 9-a, cu 2.25.32, într-o cursă în care a alergat și Constantina Diță (locul 6, 2.23.43).

Botezan a decis să alerge maratonul pentru că, așa cum ne spune chiar ea, dorea să rămână și cu ceva de pe urma atletismului, cursele de șosea fiind plătite. A alergat semimaratoane, fiind constant în echipa României care participa la Campionate Mondiale, și câteva curse de maraton, în afară de Londra 2003, timpi și locuri bune având și la Paris (poziția a 5-a în 2003 și a 4-a în 2006), Osaka (locul 7 – 2.28.34), Tokyo (loc 10) și Istanbul (loc 7). Un test pentru a vedea cum stă pe această distanță și la propus la finalul anului, în noiembrie, la Valencia.

În 2007, a fost suspendată 2 ani

La finalul unui concurs de șosea pe care îl alerga în Germania, Botezan a fost depistată pozitiv cu un diuretic. Testul B a confirmat substanța găsită inițial, sportiva fiind suspendată 2 ani. ”Era vorba de un diuretic, dar nu era foarte mult ca și procent. Am cerut ca proba B să se facă la un alt laborator, ca să fiu sigur că este vorba de imparțialitate dar nu mi s-a aprobat. Multe nereguli au fost atunci! A trecut!”, explică Botezan. Ardeleanca mai fusese implicată într-un incident nefericit, în Franța, pe când era în pregătiri la Font Romeau, alături de Gabriela Szabo. În mașina lui Szabo vameșii din Hexagon au găsit actovegin, un medicament interzis, care însă aparținea lui Botezan, folosit pentru o condiție medicală de care suferea. Nici o sancțiune nu a fost acordată atunci.

Viorica Dima, fosta deținătoare a recordului

Viorica Dima, pe atunci Ghican, este fosta deținătoare a recordului pe 10.000 de metri. Dima a alergat 31.18:18 în 1990, la Helsinki, un ”ceas” care reprezintă și acum a treia peformanță din toate timpurile din România. Antrenoarea lui Daniel Lupulescu și a Adelei Bălțoi la Pandurii Târgu Jiu, mai alergase o dată sub 31.50, în 1989, la Duisburg, când cu 31.46:43 a câștigat medalia de aur la Jocurile Mondiale Universitare.

Cine a fost aproape de performanțele Mihaelei Botezan

Nimeni nu s-a propiat așa de mult după 2004 de recordurile lui Botezan, poate doar Constantina Diță, în 2006, când a alergat 31.49:47 la Europenele de la Goteborg, timp care i-a adus locul 11. Printre atletele care acum aleargă bine această probă, cel mai bun timp îl are Ancuța Bobocel, 32.18:93, Roxana Bîrcă, 33.46:65, și Mădălina Florea, 32.55:08. (fotografii: Cluj-Napoca Marathon, Cristi Barbu – FRA, Botezan Facebook)

  • Cel mai plăcut tip de antrenament?

Fartlekul mi-a plăcut foarte mult poate că și din cauza asta am trecut acum pe ”montane”. Lumea zice că e greu la alergările pe munte, dar nu e așa, ai perioade când la urcare mergi și apoi la coborâre dai drumul la picioare.

  • Folosea ceas la antrenamente

Inițial nu aveam ceas, mergeam pe borne kilometrice. Ceasul ajută, dar tot bornele sunt cele bune. Oricum, așa de mult am alergat viața asta, că acum după 100 de pași pot spune ce ritm am.

  • Pantofi de alergare?

După Revoluție alergam cu teneși de la Drăgășani sau din ăia ”Made in China”, până făceau gaură în talpă. Când am primit adidași cu talpă groasă, moale, am crezut că fac entorsă, că mă accidentez. Încălțămintea de calitate ajută la performanță dar trebuie adaptată la viteza cu care te deplasezi.

Mihaela Botezan, PBs 

  • 5.000 m – 15.09:70 (2001)
  • 10.000 m – 31.11:24 (2004)
  • Semi – 69.24 (2002)
  • Maraton – 2.25.32 (2003)

Material apărut inițial în ziarul 4run.ro OFFLINE.