Specialist al pistei, campion național la semifond, Marian Coman preferă asfaltul și se gândește să treacă la 5.000 și 10.000 de metri. Chiar dacă a fost ținut pe bară un an din cauza unor intervenții chirurgicale la ambele picioare, brașoveanul visează la Jocurile Olimpice.

În 2011, Marian Coman a început să facă atletism, după ce profesoara lui de sport din ”generală” a văzut în el un sportiv bun, asta după ce l-a trimis doi ani la rând la Crosul 15 Noiembrie, Brașov, acolo unde Marian termina primul la categoria sa de vârstă. L-a dus la LPS Brașov, unde a fost preluat de antrenoarea Georgeta Nazarie. A vrut să părăsească clubul în clasa a 11-a, după ce avea impresia că nu face ce trebuie, dar nu a fost lăsat, fiind nevoit să se mute în alt oraș cu școala, transferul făcându-se astfel automat. A ajuns în 2015 la Sfântu Gheorghe, acolo unde la începutul anilor ’90 era adunată cea mai tare trupă de semifondiști/fondiști români (Olteanu, Vasile, Ionescu etc)

An în care însă nu a făcut nimic, fiind nevoit să stea pe bară din cauza a două intervenții chirurgicale la ambele picioare. ”Eu am o disfuncție, mi se acumulează foarte ușor calciul, asimilez foarte repede acest mineral, și astfel mi se adunaseră niște «cioturi», îmi împingeau mușchii în afară. Am făcut operația și anul ăla mai mult am stat. Am revenit în clasa a 12-a la Brașov, la CSU, iar de atunci pot să spun și că am început sportul de performanță. Din 2016”, ne spune Marian (22 de ani).

”Părinții mei nu au făcut sport, erau mulțumiți că ajunsesem la Liceul Sportiv, iar când au fost chemați la școală de antrenoare și li s-a spus că am rezultate, m-au susținut și mai mult. Eu sunt de loc din Crizbav, făceam naveta 25 de kilometri spre Brașov zilnic. La început, mai chiuleam de la antrenamente, dar apoi, după vizita la școală, mama se ocupa să mă trimită spre antrenamente să nu mai ratez niciunul. Făceam naveta, mă trezeam la 5 dimineața și de multe ori ajungeam acasă pe la 9 seara. Până la un moment dat școala și sportul se împacă, dar dacă chiar vrei să faci sport de performanță e mai greu să le faci pe amândouă foarte bine, pentru că ambele necesită mult timp”, adaugă ardeleanul.

”În 2016, antrenat de Gabriel Boga, am început să merg pe 800 și 1.500 de metri, de fapt primul an am alergat doar proba mai scurtă. Asta după ce inițial făceam 1.500 și 5.000 de metri (n.n. – PB 5.000m: 15.37:66, 2014). În 2017, m-am antrenat cu Margareta Barbu, la Steaua, am făcut baremul pentru Campionatul European de tineret pe 1.500 m, era 3.46.00. Din vara lui 2018, am revenit la Gabriel Boga”, explică parcursul din ultimii ani, Marian.

În viitorul apropiat vrem să schimbăm pe 1.500 și 5.000 de metri, și de ce nu, dar mai târziu, și pe 10.000 de metri.

”Îmi plac mai mult antrenamentele mai lungi, pentru că cele de viteză solicită altfel organismul. Îmi plac bucățile de 400 de metri, dar mai mult cele de 1.000 sau 1.200 de metri. Am 2 antrenamente pe zi, mai puțin joia și duminica, iar la sală nu mă duc. Asta nu înseamnă că nu fac exerciții, dar nu le fac la sală. Cel mai mult am alergat 180 de kilometri pe săptămână, eram în Piatra Arsă, am făcut și 160 de km, dar cel mai mult ajung pe la 150 de kilometri. Iar când sunt concursuri, se scade, dar nu mai jos de 130 km. Cea mai lungă alergare am făcut-o cu Sergiu Ciobanu (n.n. – maratonist basarabean-irlandez), eram la Piatra Arsă, un semi la 4 pe mie. În rest, alergările mele lungi au la 16-18 km, cu 4.17 – 4.10 pe mie. Asta pentru că de obicei mă antrenez singur și e greu. De exemplu, săptămâna trecută am făcut 17 km cu 4.13 pe mie”, detaliază sportivul brașovean unele aspecte din pregătirea sa.”Anul ăsta vreau să mă apropii cât mai mult de 3.40:00, să și scad sub, de ce nu. Totul este să fiu sănătos să mă pot pregăti așa cum trebuie. Aș vrea să merg și la CM Universitare și apoi la Cupa Europei, pe echipe. Apoi, mă gândesc la Europeanul din 2020 și, de ce nu, și la Jocurile Olimpice. Știu că pot alerga baremul! (n.n – baremul pentru JO este de 3.35:00) Dar depinde mult de cât de mulți bani ai și ești dispus să investești în tine. Să poți face refacerea care trebuie, kineto, medicamentație etc. Jocurile Olimpice sunt visul oricărui sportiv. Sunt motivat, gata de treabă!”, adaugă Marian.

PB, Marian Coman

  • 1.500m – 3.44:32 (2018)
  • 1.500m (sală) – 3.48:14 (2019)
  • 800m – 1.49:10 (2018)
  • 800m (sală) – 1.50:47 (2018)

  • Refacere? Masaj, saună, un bazin, o baie fierbinte cu săruri, cam astea sunt. Am grijă să fac stretching după antrenament. Ca suplimente iau Gold Nutrition și GNC. Dieta e normală, încerc să nu mănânc tocături, prăjeli, pentru a proteja ficatul, mai ales că am avut când eram mic hepatită.
  • De cine îi place? De Marius Ionescu, de Ionuț Zăizan. De afară, Ingebrigtsen, mi se pare curajos, și Taoufik Makhloufi.
  • Pe ce suprafață îi place să alerge? Cel mai mult, pe pământ, protejează articulațiile. La concurs, cel mai mult îmi place pe asfalt, e mai rapid, mai antrenant decât pe pistă unde te învârți de mai multe ori.
  • Unde aleargă de obicei? Pe sub Tâmpa, în zona Iepure. Apoi am ture de 4 kilometri sau de 1.5 km pe un câmp în afara Brașovului, iar când fac pe pistă, mergem la Sfântu Gheorghe.
  • Ultimul Campionat Național? La Campionatul Național de Sală nu am venit pregătit cum trebuie. Am avut 3 săptămâni în care nu m-am putut antrena, am avut un accident de mașină. Am avut și 2 săptămâni în care am alergat doar pe bandă, pentru că în Brașov nu aveai pe unde din cauza zăpezii și a gheții. Dar am reușit să iau titlul la 800 m, beneficiind puțin și de faptul că nu a alergat Cosmin Trofin. La 1.500 m, m-a bătut Dorin Rusu, a fost mai bine pregătit. A fost un sezon bun de sală, ținând cont că inițial nu aveam mari așteptări de la el.

foto: fisheye.ro & Arhivă personală