Au fost odată grandioși, peste 3.000 de metri înălțime, și, chiar dacă sunt alcătuiți din granit, cei peste 300 de milioane de ani de existență i-a redus la statutul de deal care rar depășește 400 de metri. Munții Măcin însă nu și-au pierdut măreția, măreție care este imprimată în fiecare stâncă, în fiecare piatră, și care este evidențiată de stejari seculari.

Munții Măcin sunt situați în nord-vestul Dobrogei, înconjurați de Dunăre. Au apărut la finalul Paleozoicului (Devonian-Carbonifer-Permian), în cadrul penultimei orogeneze, cea hercinică, atunci când supercontinentele Laurassia și Gondwana s-au ciocnit. Din lanțul format, în Europa au luat naștere Masivul Central Francez, Munții Ardeni, Munții Pădurea Neagră (de unde izvorăște Dunărea), Munții Ural, în America, Munții Apalași, iar în nordul Africii, Munții Anti-Atlas. Măcinul este format din trei creste: Culmea Pricopanului, Munții Măcin și Culmea Niculițel, înălțimea maximă fiind atinsă în vârful Țuțuiatu, 467 metri.

Varful Țuțuiatu, Măcin // fotografii: Andra Panduru

Varful Țuțuiatu, Măcin // fotografii: Andra Panduru

Greci – Țuțuiatu – Greci, aproximativ 6 kilometri

qr-code-greci-tutuiatuPlimbarea pe drumul spre cel mai înalt vârf din Măcin, spre Țuțuiatu, e ”paradoxală”. Traseul are ceva care îți spune că ești pe munte și în același timp că nu ești. Blocuri de piatră, granit negru sau roșiatic, cărări pietruite, totul la locul lor ca pe orice masiv. Nu, nu altitudinea, ”micimea”, acestor munți este problema! Vegetația e diferită! Mulți stejari, printre care mai apar rar, tei și aluni, care te urmăresc pe tot drumul! Urci pe bolovăniș printre stejari, nu printre ”lanuri” de jneapăn, de ienupăr sau pe pajiști alpine! Traseul urmărește semnul triunghi albastru, aprovizionarea cu apă putându-se face la Primul Izvor sau la Izvorul Italienilor. În ambele zone se poate campa. De la Izvorul Italienilor, după un urcuș mai susținut se ajunge pe Vârful Țuțuiatu, trecând pe lângă ce a mai rămas din gardul care înconjura întreaga zonă de pădure protejată.

Incursiune în Culmea Pricopanului

qr-code-pricopanuluiTraseul începe de la o mânăstire aflată la singura carieră încă activă de lângă orașul Măcin, și urcă în creastă, spre Vârful Caramalău (277 de metri), pe bandă albastră după ce trece pe la Fântâna cu Leac (aici nu găsiți apă mereu). Culmea stâncoasă a Pricopanului, uneori cu mici custuri ce aduc aminte de Făgăraș, este plină de broaște țestoase și de șerpi. De la Caramalău se poate continua pe poteca ce duce de-a lungul Pricopanului până în satul Greci.

Satul-comună Greci, cu peste 5.000 de locuitori, stă la poalele munților Măcin, ocrotit de cel mai înalt vârf, Țuțuiatu, 467 de metri. Chiar dacă are numele de Greci se pare că aici nu au locuit niciodată eleni, mai mult, la deschiderea carierilor de piatră, de granit, apărând în zonă numeroși meșteri pietrari italieni. Este principală zonă de acces spre zona înaltă a munților hercinici. Un loc de cazare care atrage foarte mulți turiști este campingul Turtle Camp situat chiar la intrare în satul Greci, pe partea stângă. Gazdele sunt extraordinare, condițiile foarte bune! Detalii, pe pagina de facebook Turtle Camp

Satul Greci, dinspre munte // foto: Andra Panduru

Satul Greci, dinspre munte

qr-code-alergare-greci-trailÎn zona comunei Greci se poate alerga pe asfalt, spre drumul național ce leagă orașul Măcin de satul Cerna, o zonă nu foarte circulată de autoturisme. Sau se pot alege drumurile secundare, de țară, de pământ. O zonă pe care se poate alerga distanțe mai lungi, un fals plat, pe drum pietruit, sunt străzile Carabalu și Crucele, care urmăresc de la distanță creasta pietroasă a munților, care ”cade” lin dinspre Țuțuiatu spre sud-est. În zonă, se desfășoară anual Maratonul Măcin. Pentru mai multe detalii vizitați site-ul organizatorilor. Pentru a verifica posibile apariții ale unor noi competiții în această zonă, accesați linkul către calendarul de competiții de alergare, aici! Calendarul curselor din România este actualizat lunar!

qr-code-alergare-asfaltOrașul Măcin este situat între Dunăre și Munții Măcin, mai exact Culmea Pricopanului. Așezarea s-a construit în apropierea castrului roman Arrubium, din Evul Mediu începând să poarte numele de Măcin. După cucerierea Dobrogei de către otomani a devenit un sediu al unei garnizoane turcești. Din 1878, devine teritoriu românesc, în urma tratatului de la Berlin. Foarte aproape de Măcin are loc una din cele cinci etape ale circuitului Dobrogea Trail Runs, cea de la Luncavița. Concursul cuprinde alergări la Somova, Tulcea, Telița, Ciucurova și Luncavița. Pentru mai multe detalii vizitați site-ul organizatorilor.

Obiective turistice

1. Cetatea Troesmis a fost o cetate getică, pe malul Dunării, în apropierea satului Turcoaia. Drumul de acces, care pornește din drumul național, are aproximativ 2 kilometri, este neasfaltat, accidentat, dar poate fi parcurs cu atenție de orice tip de autoturism. Printre numeroasele vestigii arheologice sunt de menționat valuri de apărare, un canal, două apeducte, un mythraeum. 33 din monumentele de la Troesmis au fost duse la Paris – se pot vizita în Muzeul Saint Germain-en-Laye. Troesmis a fost un punct strategic al Imperiului Roman și este menționat des în izvoarele istorice, de obicei ca sediu al unor legiuni romane – legiunea a V-a Macedonica, legiunea I Iovia sau legiunea a II-a Herculia.

Cetatea Troesmis // foto: Andra Panduru

Cetatea Troesmis

2. Lacul Iacobdeal s-a format după ce lucrările de la cariera de piatră de la Turcoaia au atins un izvor de adâncime, care a umplut uriașa săpătură cu apă. Lacul nu este ușor de găsit, dar locuitorii comunei dobrogene din apropiere vă pot arăta fără nicio ezitare drumul de urmat.

Lacul Iacobdeal, Turcoaia

Lacul Iacobdeal, Turcoaia

3. Cetatea Arrubium este situată pe malul Dunării, în orașul Măcin. Prima atestare apare în anul 100 e.n., în două diplome militare. Există ipoteza că numele cetății este de proveniență celtică. În acest moment, locul pare mai mult o groapă de gunoi decât un monument important.

4. Casa memorială Panait Cerna este un muzeu județean din satul Cerna, care aparține poetului Panait Cerna (1881-1913). Este o casă simplă, țărănească, cu aspect de prăvălie. În interior, expoziția prezintă datele bibliografice ale poetului, reproduceri după fotografii, acte de stare civilă, iar la exterior, instrumentar agricol tradițional.