Numărul de controale anti-doping efectuate fotbaliștilor este ridicol de mic comparat cu alte sporturi. Practic, un jucător se poate dopa fără probleme, riscul de a fi prins fiind aproape inexistent. ANAD spune că urmează reguli internaționale, ceilalți spun că banii din fotbal îi fac să închidă ochii. Doar 0,1% din fotbaliști sunt controlați într-un an.

Agenția Națională Anti-Doping nu efectuează decât un număr infim de controale în fotbal. Doar 141 de teste au fost făcute la un număr de peste 122.000 de sportivi în 2014. E ca și cum ANAD ar transmite sportivilor legitimați la FRF că pot folosi orice substanțe doresc, doar ghinionul fiind factorul care i-ar putea duce la testul de urină. 0,1% sunt controlați! Adică, unul dintr-o mie! Dacă ținem cont că sunt fotbaliști care fac mai multe teste într-un an, atunci probabilitatea de a fi controlat devine și mai mică. ”Sunt 20 de criterii internaționale, ale agenției mondiale, de care se ține cont în stabilirea numărului de teste”, a explicat pe scurt directoarea ANAD, Valentina Alexandrescu. ”La fotbal sunt bani. Nimeni nu se atinge de ei! Nici ANAD-ul care găsește tot felul de scuze. Nu spun că ar trebui să scadă la noi numărul de teste, dar ar trebui să-l crească la fotbal”, a replicat un oficial al Federației de Atletism. Echitatea în ce privește numărul de teste pe ramuri sportive nu există! Atleții au fost testați de 297 de ori, la un număr de aproximativ 8.800 de sportivi. Un procent de peste 3,3%! La haltere, s-au efectuate 131 de controale, la puțin peste 300 de sportivi legitimați. Procentul? 39,9%!

Controale anti-doping (date ANAD și INS)

  1. ATLETISM – 297 (8.880 sportivi *)
  2. FOTBAL – 141 (122.417 sportivi)
  3. HALTERE – 131 (328 sportivi)
  4. RUGBY – 129 (4.698 sportivi)
    5. BASCHET – 102 (18.458 sportivi)

* toate categoriile de vârstă

5 fotbaliști dopați, 15 luni suspendare în total

În fotbal, majoritatea testelor anti-doping se fac doar pe eșantioane de urină, rar, aproape deloc, pe sânge. Fotbalul românesc a avut doar cinci cazuri de dopaj în toată istoria! În 2001, Adrian Neaga și Cristian Buturugă au fost prinși după partida FC Argeș – Rapid, cu primobolam (metenolonă), dar nu au fost sancționați nici măcar o zi. În 2004, Nicolae Grigore a fost depistat pozitiv cu norandrosteron și ținut pe bară 3 luni, iar Iulian Apostol și Adrian Senin au fost obligați să ia o pauză de 6 luni după ce au folosit furosemid. În cazul ultimilor doi, un fost coleg de-al lor, Mihai Baicu, a declarat că el ar fi ”completat probele de urină”. Baicu a fost suspendat 3 luni. În 2009, mijlocașul deceda din cauza unor probleme cardiace.

Adrian Neaga // foto: arhiva personală, facebook

Adrian Neaga // foto: arhiva personală, facebook

6 atleți dopați în ultimii doi ani, aproape 19 ani suspendare

În atletism, și ca urmare a numărului ridicat de teste, au fost depistați, doar în ultimii doi ani, 6 sportivi. În 2013, Roxana Bîrcă a fost suspendată doi ani pentru metasteron și Simona Maxim 2 ani și 9 luni pentru sustragere de la testare (ANAD susține că pentru EPO), iar în 2014, au fost suspendați 4 sportivi: Anca Heltne (8 ani pentru metandienonă și dehidroclorometiltestosteron), Cătălina Pușcașu (2 ani pentru drostanolon), Sergiu Ursu (2 ani pentru dehidroclorometiltestosteron) și Ștefan Vasile (2 ani pentru Letrozol).

Stanozololul, ”drogul” halterofilului

Federația de Haltere a fost lovită de 6 cazuri de dopaj în ultimii doi ani. Toți sportivii, printre ei și medaliatul cu bronz la Jocurile Olimpice din 2012 (Londra), Răzvan Martin, au fost depistați pozitiv cu stanozolol. Pe listă mai sunt Elena Andrieș, Gabriel Sâncrăian, Andreea Titeș, Bianca Molie și Elena Toma. În total, 12 ani suspendare. În primele cinci luni ale lui 2015, încă trei sportivi au fost depistați și sancționați, cu câte patru ani conform noilor reguli WADA, Grigore Lingurar (Stanozolol), Alexandru Popescu (Boldenon) și Florin Vizitiu (Stanozolol).