Ilie Floroiu a fost cel mai bine clasat alergător român la Jocurile Olimpice, locul 5 la 10.000 de metri, în 1976, la Montreal, Canada. Am stat de vorbă cu recordmanul național la 5.000 m și 10.000 m, constănțeanul crezând că România ar trebui să înceapă să naturalizeze sportivi străini, așa cum o fac vesticii sau turcii. Fostul mare atlet recunoaște că țara noastră a rămas în urmă față de lumea bună a atletismului la tot ce înseamnă medicamentație, metode de refacere, metode de antrenamente.

4run.ro: Ați concurat vreodată în Brazilia? Au fost condiții speciale?
Ilie Floroiu: Am alergat acolo în 1974, la un cros tradițional la Sao Paolo, era la ediția a 30-a. Se ținea pe 31 decembrie, acum se dă startul pe 31 și se termină anul viitor, pe 1. Condițiile erau normale, singura problemă era, normal, fusul orar. Am o amintire frumoasă de acolo pentru că era ultima zi din an și se ținea un adevărat carnaval, enormele străzi din metropola braziliană erau pline.

interviu-ilie-floroiuAm luat doar patru medalii la Rio. Este asta valoarea noastră?
Nu, cred că este mai sus decât cele patru medalii pe care le-am cîștigat. Mă gândesc că la handbal dacă plecam cu dreptul ajungeam până mai sus, și la scrimă poate mai luam, și la lupte… Sigur valoarea noastră e mai ridicată!

Locul 5 la Jocurile Olimpice e cel mai bun loc ocupat de un atlet român (vorbim de probele de alergare). Această poziție a fost ocupată de doi sportivi: Ilie Floroiu, în 1976, în finala de 10.000 de metri (27.59:93) și de Zoltan Vamoș, la Roma, în 1960, la 1.500m (3.40:80).

Cum vi se pare noul record de la 10.000 de metri, la feminin (n.r. – Almaz Ayana, 29.17:45)?
Toate recordurile, când sunt realizate, sunt tari. Înaintea însemnau în cea mai mare parte muncă, foarte multă muncă. Acum, s-au schimbat multe. Pista e rapidă, pantofii sunt de calitate, mijloacele de refacere sunt mult superioare, suplimentele sunt mult peste ce aveam noi în anii ’80 când de ajuns era vitamina C. Acum atleții, marii campioni, fac parte dintr-un grup care include un medic, un fizioterapeut, cineva care se ocupă de pregătire fizică, un maseur, un manager, etc.

floroiu-ilie-startSă fi fost și mai mult de atât? S-au făcut speculații pe tema dopajului.
Nu pot să comentez aici. Pot să spun doar că eu sunt împotriva dopajului și a stimulentelor de orice fel. Dar, din păcate mulți folosesc substanțe interzise. După cum vedeți, apar acum mari campioni care la reexaminarea probelor mai vechi sunt depistați pozitiv.

Multe țări au naturalizat străini.
Eu cred că și noi trebuie să facem asta, pentru că altfel rămânem în urmă. Toată lumea naturalizează, și nu numai în atletism. Turcia e plină de africani, Germania e plină de chinezi, nu mai vorbim de Franța, Anglia, Suedia… alege o țară și e plină de sportivi din altă parte!

În 1976, la Montreal, Floroiu ocupa aceeași cameră cu semifondistul Gheorghe Ghipu și cu triplusaltistul Carol Corbu. Pe 26 iulie, 15 finaliști s-au aliniat la startul probei de 10.000 m, se arată în cartea ”Floroiu” scrisă de Narcis Găvan. La 3.000 de metri, Carlos Lopez a ieșit la bătaie și a scuturat plutonul. Floroiu s-a menținut în trena portughezului alături de campionul olimpic Lasse Viren și de britanicii Brendan Foster și Anthony Simmons. În turul 20, portughezul a mai schimbat odată viteza, Simmons și Floroiu rămânând puțin în urmă. În ultimul tur, Foster și Lopez au cedat, campion ieșind din nou finlandezul Viren, care realiza și cea mai bună performanță mondială a anului, 27.40:40. Floroiu a terminat pe locul 5, cu un nou record național 27.59:93, devenind primul român care cobora sub 28 de minute pe 10.000 de metri.

Și dumneavoastră aveți recorduri care durează de ceva timp, vor face în curând 40 de ani.
Recordurile sunt făcut să fie doborâte. Mai devreme sau mai târziu asta se va întâmpla și cu ale mele. Dar, greu de spus cine și când! În 2018, se va face 40 de ani de când am alergat cele mai bune performanțe românești la 5.000 m și la 10.000 de metri (n.r. – recordurile naționale sunt 13.15:00, la 5.000m, și 27.40:06, la 10.000m). Poate până atunci le bate cineva!

floroiu-ilie-cursa-constantaLa atletism nu am avut nicio calificare în finală.
Să realizezi ceva, și vorbesc aici de orice domeniu, trebuie să vrei și să te dedici trup și suflet pentru acel ideal pe care îl ai. Altfel nu merge! Multă muncă! E adevărat și că, față de perioada când eu eram în sport, am pierdut trenul față de multe alte țări. Vorbesc de medicamentație, de metode de refacere… Poate trebuie schimbate și metodele de antrenament, trebuie aduse la zi. Sunt chestii pe care le înveți de afară, dar pe care le mai și furi, ca în orice meserie. Îmi aduc aminte că eram la o cursă în străinătate și făceam încălzirea. Așa cum multă lume știe eu făceam încălzirea foarte tare. M-am uitat la niște africani, era și un campion olimpic printre ei, și făceau încălzirea și mai tare, ziceai că-i concurs. Am învățat ceva atunci. Și cred că mai trebuie să ne gândim și la noi ca popor. Aria de selecție a scăzut, am rămas 19 milioane. Mulți copii sunt prin Italia și Spania. Iar cei care au rămas, mulți dintre ei au alte preocupări, stau cu nasu-n telefoane și calculatoare toată ziua.

Ilie Floroiu a participat și la Jocurile Olimpice din 1980, de la Moscova, ediție boicotată de SUA și de multe alte state din vest. Constănțeanul s-a calificat în finală, un ultim act dominat de etiopieni. A terminat pe poziția a 10-a, cu un timp de 28.16:25, cursa fiind câștigată de Miruts Yifter, în 27.42:69.

Și în America sunt copii care stau cu nasul în telefoane.
În țările astea dezvoltate asta a devenit ceva normal, că au mai de demult. E ca și cum ai avea ceas la mână. Nu te uiți non-stop la el!

Cum vedeți cursa de maraton?
Maratonul e cea mai grea probă din atletism. Eu am alergat doar două (n.r. – recordul personal, 2.18.53). Am fost eu bleg pentru că dacă alergam maraton în 1978, când am făcut recordurile naționale la 5.000 m și 10.000 de metri, acum cel mai bun timp al României era altul. Sau poate nu, pentru că la maraton se pot întâmpla multe! Gândește-te, sunt 2 ore și ceva de efort continuu. Nu te oprești deloc! Celor doi maratoniști ai noștri le doresc să le dea Domnul să se acomodeze cât mai bine cu traseul și să încerce un record personal. E greu să ne gândim la medalii! Țineți minte, la maraton nu e ca pe pistă! Timpul de final depinde de vreme, de traseu, dacă are multe curbe, dacă are întoarceri în loc, cât se aleargă la deal, cât la vale. E greu de anticipat! (foto: 4run.ro)