Unul dintre cei mai buni practicanți de skimo din România, un alergător montan de temut, Ionuț Dan Gălițeanu nu va mai participa la cursele internaționale de ski alpinism, rămânând să se axeze în principal pe pregătirea lotului de alergare montană de la CSA Steaua, acolo unde sunt înregimentați deja Ionuț Zincă, Silviu Bălan, Cristian Moșoiu și Raul Butaci.

La primele ediții ale Maratonului Piatra Craiului, Ionuț Dan Gălițeanu (38 de ani) a fost pe podium, în 2006 terminând pe poziția a II-a. În 2009 și 2011, trecea primul linia de finiș de la Maraton 7500 – Elite (cu Viorel Pălici). În 2012 și 2013, ajungea, în echipă cu Silviu Manea, primul la Ultra Trail Făgăraș. În 2013, câștiga 2x2Race, cursă disputată la altitudini de peste 2.000 de metri în Munții Făgăraș cu un traseu ce trece pe cele două cele mai înalte vârfuri din România, Negoiu și Moldoveanu, iar în 2014, ajungea al IV-lea la linia de finiș a Retezat SkyRace. Sunt doar câteva ”borne” în cariera de alergător montan a brașoveanului care a început sportul, schi fondul, la 6 ani. A trecut la 19 ani la schi alpinism (n.r. – ski mountaineering), sport în care a devenit printre cei mai buni din România: de trei ori în top 10 la Campionatele Mondiale de schi alpinism cu ștafeta (alături de Silviu Manea – foto dreapta, Lucian Clinciu sau de Silviu Manea și Viorel Pălici), de două ori în top 30 la Vertical Race la individual, de 6 ori campion național la individual și cu ștafeta.  (foto: VM Photo, Ionuț Gălițeanu – Facebook, Silviu Bălan, 2×2 Race, Szabolcs Gyorgy – Facebook, fisheye.ro)

Ionuț Gălițeanu: Eram cu Pălici, ne-am rătăcit pentru 4 ore pe munte în Germania! 

4run.ro: Ești de la poalele Pietrei Craiului. Erai toată ziua pe munte în copilărie?

  • Ionuț Dan Gălițeanu: Mereu m-a atras muntele, încă de la 10 ani plecam de acasă în cea mai apropiată pădure să-mi confecționez arc și săgeți sau să încerc să prind iepuri.

Cum împăcai și sportul, și școala?

  • Aici e puțin ciudat, recunosc, la liceu cred că am fost 100 de zile din cei 4 ani. Nu prea vedeam liceul, în ciuda acestui fapt, am reușit să strâng așa cam 19 ani de școală. 🙂

Ce antrenori ai avut până acum?

  • În schiul fond am început cu Nicolae Gîrniță, un antrenor deosebit, foarte atent la detalii, profesionist din toate punctele de vedere. În schi alpinism, în 1999, antrenor era Denco (n.r. – Daro Dionise), o legendă a alpinismului din țara noastră. Apoi Lucian Clinciu mi-a fost antrenor din 2000 și până în prezent.

A urât alergarea când era copil! 🙂

Cât de mult a contat că ai crescut în Zărnești?

  • Foarte mult, Zărneștiul poate fi considerat o zonă ideală pentru sporturile montane, este foarte aproape de traseele montane și totodată aproape și de civilizație (mă refer la un liceu bun sau la o universitate bună).

Ce traseu din ”Piatră” îți place cel mai mult?

  • Padina Hotarelor este de departe preferatul meu. Am avut ocazia să duc pe acest traseu sportivi cunoscuți de la noi din țară, George Buta, Radu Milea, Denis Șerban sau Gianina Tănase.

Ai început cu shi fond, nu? Cum s-a făcut trecerea la schi alpinism?

  • Da, am făcut fond până la vârsta de 19 ani, iar apoi am avut un an de pauză sportivă în care am început și facultatea de sport, la Brașov. După anul acela m-am apucat de schi alpinism. Am avut norocul să fiu prieten cu Lucian Clinciu, el fiind sportiv la acea vreme la ASA Armata, care mi-a propus să merg la o competiție în Munții Retezat. Așa a început totul, cred că era 1999.

Cât de mult contează echipamentul la skimo?

  • Face diferența, contează enorm! Un mic exemplu: un bocanc de serie costă 500-600 de euro și are 800-900 grame, un bocanc de competiție face 1600 de euro și are 400-500 de grame. Cât despre schiuri, toată cariera mea mi-am dorit un Trab, acum am 2 perechi. Părerea mea: Trab și restul lumii!

Daca ai fi trăit în Norvegia, ai mai fi făcut și alergare?

  • Nu cred că poți să faci schi non-stop, eu în ultimii ani am reușit să stau 5 luni pe schiuri (120-140 de zile). Cred că ideal ar fi 8 luni pe schiuri, iar restul să fie de odihnă și activități complementare.

Orice schior, fond, biatlon, schi alpinism, vrea, nu vrea, e și alergător montan. Ți-a plăcut alergarea la început?

  • Am urât alergarea! 🙂 Dacă la nivel de copii și juniori, la schi fond, iarna nu era concurs să nu fiu pe podium, vara, la campionatele naționale, mă băteam cu fetele. Țin minte și acum că aveam de alergat 5 kilometri, pe asfalt, pe pista din Predeal.

Vechi obstacole la cursele de alergare: trenuri, garduri electrice și bușteni

Care a fost primul tău concurs de alergare montană?

  • A fost de ziua mea (20 septembrie), în 2003, Maratonul Sâmbetei, un concurs cu plecare de la Cabana Sâmbăta până pe Moldoveanu și înapoi. A fost pe echipe, am câștigat-o alături de Silviu Manea.

Care a fost cel mai frumos și cel mai urât concurs de alergare montană?

  • 2×2 Race este cursa mea de suflet. În ce privește cea mai proastă cursă, am fost odată la una, era prima ediție, iar la ședința tehnică ni s-a spus: după ce plecați din start și mergeți câțiva metri să aveți grijă la tren, apoi vedeți că sunt niște garduri electrice, iar pe ultima urcare trebuie să fiți atenți că se taie lemne. Bineînțeles că am întrebat: dacă nu ne calcă trenul, nu ne electrocutăm sau nu cade vreun copac pe noi, terminăm nu? 🙂 Culmea a fost că nu s-a întâmplat nimic din astea dar nu au marcat traseul bine. La un moment dat ne-am întâlnit vreo 10 concurenți care fiecare venea din altă direcție.

Urși, mistreți fioroși 🙂 , la concursurile de alergare montană?

  • Nimic de genu ăsta! Pot să-ți zic de altă pățanie avută la un concurs din Germania. Eram cu Viorel Pălici și făceam recunoaștere de traseu. La un moment dat am făcut întrecere și după câteva minute de coborâre ne-am dat seama că ne-am rătăcit. Ne-a luat 4 ore să găsim drumul înapoi, ne-am urcat prin copaci să ne orientăm. Silviu Manea, care era la autocar, când a văzut că nu mai apărem, făcea pariu cu șoferul pe 100 de euro că eu nu am cum să mă pierd. 🙂 A pierdut! Ne-am întors epuizați la mașină.

Care crezi că e cel mai bun alergător montan de la noi?

  • Nu știu care e cel mai bun, este un grup fruntaș. Viorel Pălici, Szabolcs Gyorgy, Andrei Preda, Cristian Moșoiu, Bogdan Damian, cam ei sunt cei mai buni, când o să revină Ionuț Zincă, se schimbă puțin ierarhia. Alergarea montană de la noi a crescut mult, la fete avem un nivel foarte ridicat, iar la băieți, se vede foarte bine că suntem într-o continuă creștere.

DESPRE

  • Accidentări: Nu am avut. Doar o luxație la gleznă în urmă cu mulți ani, mi s-a întâmplat când jucam tenis de picior în Piatra Arsă.
  • Alergare pe șosea: Niciodată, când văd plat mă dor toate.
  • Pantofi de alergare: La Sportiva Mutant.
  • Ceas: Polar, V800.