Sunt mulți oameni care încep și continuă să alerge de mici, dar și mai mulți redescoperă acest sport după 30 de ani. Chiar dacă organismul nu mai funcționează ca în tinerețe, fuga este un sport bun la orice vârstă, mai ales dacă se ține cont de câteva aspecte care pot preveni accidentările.

Alergarea poate reprezenta pentru mulți o amintire din copilărie și din tinerețe, de pe parcursul școlii, oarecum ”traumatizantă”. Gândiți-vă la turele de teren pe care le primeai de la ”profu de sport” pentru că nu făceai ceva cum trebuie la oră, unde de obicei se juca un sport de echipă, baschet, handbal sau fotbal. Rivalizau doar cu flotările pe care trebuia să le execuți pentru aceleași motive! Tocmai de aceea, pentru mulți, alergarea se transformase în ceva neplăcut. Anii au trecut, elevul a devenit tânăr, tânărul, adult trecut de 30 de ani. Adult care redescoperă alergarea, chiar activitatea care în tinerețe i-a dat bătăi de cap. Și cu timpul, fuga devine o parte din viața lui care nu mai seamănă deloc cu ”pedeapsa” din perioada școlii.

Faptul că tot mai mulți adulți ajung să fugă și să participe la curse este o veste bună pentru sistemul de sănătate public, dar totodată poate însemna și faptul că pentru noii alergători, posibilitatea apariției unor probleme cauzate de acest sport este destul de ridicată. Bine, unii dintre ei ajung atleți de top, bineînțeles după multă muncă, un exemplu fiind englezul Jack Foster, care s-a apucat de alergare la 32 de ani și la 40 de ani reușea să fugă 2 ore și 11 minute pe distanța maratonului. Dar, majoritatea celor ce se iau după 30 de ani de alergare mai mult ca sigur nu va ajunge să se lupte pentru podiumul concursurilor importante. Cu toate asta, toți vor progresa și tocmai asta îi va face să continue cu antrenamentele, cu pregătirea, cu dezvoltarea în acest sport.

Niciodată nu e prea târziu să te apuci de sport, dar dacă o faci când nu mai ești chiar tânăr trebuie să fii atent la anumite detalii. Cel mai greu va fi să începi să alergi, atunci când se găsesc foarte multe motive să nu o faci: e prea frig, te poți accidenta, poți avea probleme cardiace, te poți îmbolnăvi, nu poți fugi nici măcar 100 de metri. Treci peste, nimici nu este adevărat, și dacă doar 100 de metri vei reuși să alergi prima dată, nu e nicio problemă, a doua oară vei putea mai mult. Nu uita, dacă lucrurile evoluează, o vizită la un medic este indicată pentru a fi sigur că o dată cu creșterea distanțelor și a vitezelor nu vor ieși la lumină și probleme medicale ascunse. Nu încerca de la început să fii cel mai rapid, ritmul e mai puțin important, și poartă o pereche de pantofi de alergare de calitate. Acordă o atenție foarte sporită hidratării, nutriției, perioadei de odihnă, recuperării, nu mai ești tânăr, organismul se comportă altfel.

Să fii sportiv Master înseamnă și să fii mai sănătos decât cei care au aceeași vârstă dar sunt sedentari. Se vede cu ochiul liber, s-a observat și în numeroasele studii efectuate de-a lungul anilor: masa musculară este mai mare, inima este mai puternică etc. În plus, cei care fac sport la vârste înaintate suferă mai puțin de probleme medicale, iau mai puține medicamente, se duc mai rar în vizită la medic sau la spital etc.

Cu cât ești mai vârstă cu atât trebuie să acorzi o atenție mai mare anumitor probleme atunci când te iei de alergare. Dacă ești supraponderal, dacă ai avut anumite boli, ar fi indicat să vorbești cu un medic înainte de a te apuca să ”mănânci” distanțe; ținând cont că forma de alergare este mai importantă acum decât înainte, pentru că pe lângă faptul că poate afecta ritmul mai poate duce și la apariția unor probleme medicale, ar fi bine să cereți ajutorul unui antrenor competent care poate să vă îndrume să scoateți ce e mai bun din voi indiferent de limitările pe care le aveți din cauza vârstei; trebuie ca recuperarea și întărirea articulațiilor și a musculaturii să fie tratate cu prioritate, la fel ca și încălzirea înaintea antrenamentelor, pentru că altfel riscul de accidentare crește; ar fi indicate și cât mai multe antrenamente de cross-training, pot întări musculatura.

Alergătorii Master, peste 35 de ani, reprezintă cei mai mulți participanți la o cursă de semimaraton, maraton și alte distanțe mai lungi. Asta înseamnă că e o vârstă bună pentru a alerga, chiar pentru a trage de tine pentru timpi mai buni, dar trebuie ținut cont de faptul că anii se ”simt”, corpul nu mai reacționează ca în adolescență sau tinerețe. Trebuie să-ți cunoști limitele. De obicei, un organism stă cel mai bine fizic la 20-30 de ani, apoi de la 40 de ani, lucrurile sunt în declin, rapiditatea acestui declin depinzând însă de modul de viață, de dietă, de genetică etc. Trebuie să mărești efortul la antrenamente gradual. Este un sfat care trebuie urmat de orice alergător, dar cei de peste 40 de ani trebuie să țină cont și mai mult de el pentru că altfel șansele de accidentare cresc. Trebuie să aloci mai mult timp perioadelor de recuperare, să-ți asculți organismul cu atenție și să adaugi exerciții care să crească nivelul general de fitness.

Trebuie să fii atent la ce-ți dorești, trebuie să realizezi că odată cu înaintarea în vârstă, încetinim. Indiferent ce am face. Asta înseamnă că trebuie să nu ne comparăm cu versiunea noastră tânără, pentru că odată cu vârsta pierdem din forța mușchilor, din capacitatea aerobă și avem nevoie de mai mult timp pentru recuperare. Ce poate aduce o consolare este faptul că, conform unui studiu (Zavorsky, Tomko & Smoliga), alergătorii profesioniști încep să aibă performanțe mai mici în marea lor parte după 35 de ani, pe când alergătorii recreaționali încep ”declinul” după 50 de ani.