Maratonul înseamnă o alergare de 42 de kilometri și 195 de metri. Este o sumă de patru bucăți de 10 kilometri plus, ca un bonus sau ca o ”bomboană pe colivă”, depinde cum ești fizic și psihic când intri în ei, încă 2,195 kilometri la final.

Știrile Maratonul București, prezentate cu ajutorul GoldNutrition

Cătălin Andreica, recordmanul României, se referea adesea la un maraton ca la o cursă formată din 4 bucăți de 10 kilometri și una de 2,195 km, evidențiind faptul că dacă îți cunoști recordul personal pe 10 km îți poți da seama cam cât de greu este să faci o performanță la maraton: ”Dacă tu dai tot ce ai mai bun din tine și nu termini nici măcar în sub 29 de minute 10 kilometri, atunci e mai greu să duci de 4 ori aceeași distanță și în plus și cei 2 kilometri de la final, care-s foarte importanți, cu 3.08 pe mie, ca să faci record național (n.n. – 2.12.30)”. ”De obicei, din 10 în 10 kilometri verific dacă mă încadrez în timp”, adaugă și campionul național din 2013, Daniel Lupulescu. ”La primul meu maraton la care am coborât sub 3 ore, am primit un sfat de la Ștefan Oprina (n.n. – antrenor atletism) care mi-a zis să împart distanța în patru. Așa am făcut, m-am concentrat pe fiecare 10 kilometri pe care i-am parcurs ca și cum ar fi fost curse de sine stătătoare”, adaugă și Florin Simion, un maratonist amator, organizatorul alergărilor contra-timp, Time Trail Running (TTR).Daniel Lupulescu, la Maratonul București / foto: Andra PanduruDe la start la km 10: Ca o plimbare-n parc

Niciun alergător de maraton nu se simte rău în primii 10 kilometri, exceptând cazul celor care, luați de val, îi parcurg ca și cum ar fi o cursă cu finiș la borna pe care stă scris numărul 10. ”Ai putea să spui că e ca o plimbare în parc chiar dacă nu e chiar așa. Kilometrii aștia trec destul de repede pentru că sunt ușori, e senzația aia de start, apoi reglezi tempoul, vezi cum te simți, analizezi cum alergi, observi cum se mișcă cei de lângă tine și gata 10 kilometri. S-a întâmplat să plec de multe ori mai tare decât trebuia, de exemplu la Belgrad, la Campionatul Balcanic, unde am luat-o de nebun, alergam cu kenyenii, drept urmare am finalizat în corzi cursa de acolo”, ne spune Lupulescu, atlet care a terminat de fiecare dată în ultimii cinci ani pe podium la Campionatul Național de Maraton. ”Este perioada în care mă încălzesc, după kilometrul 8 încep să intru în cursă să văd ce caut eu acolo. La ultimile maratoane am avut ceva probleme, m-au cam durut toate alea în zona asta, dar am trecut mereu peste”, adaugă și Florin Simion, alergător cu peste 122 de curse care au depășit 42 de kilometri.

De la km 10 la km 20: Cea mai ușoară parte a maratonului

Dacă te-ai ținut de plan la început, a doua bucată este floare la ureche. Alergi și te întrebi de ce te-a speriat lumea și ți-a spus că e greu maratonul. Nu e! Cel puțin nu în partea asta! ”Aici te simți cel mai bine, în mod normal nu ai nicio problemă, ești concentrat, deja ești pe ritm, vezi cum te simți, te-ai obișnuit deja cu vremea, plutoanele sunt stabilite, aici poți să-ți faci calcule, să încerci să prevezi cum vei duce cursa în a doua jumătate, aici începi să te gândești la strategii, cât mai stai, când ataci. E cea mai ușoară parte a maratonului. Și asta trece repede”, precizează sportivul antrenat de Viorica Dima. ”Destul de facilă bucata asta”, comentează și Florin, care a organizat peste 100 de întâlniri TTR.

De la km 20 la km 30: Bucata în care se joacă ”șah”

Pentru majoritatea alergătorilor este partea în care ușorul se transformă în greu, în care plăcerea tinde să se metamorfozeze în suferință. ”E partea în care trebuie să păstrezi ritmul. Poate fi greu aici și atunci multă lume să gândește să renunțe. Când ai în cap doar timpul pe care vrei să-l ai la final nu contează ce fac cei de lângă tine”, spune Florin. Pentru atleți lucrurile stau puțin altfel, pentru că ei, pe lângă anumiți timpi pe care au de gând să-i înregistreze, se mai și fugăresc unii pe alții. Daniel Lupulescu este unul dintre ei: ”Aici toată lumea așteaptă să-i facă ceva celălalt de lângă el. Este «șahul» maratonului. E zona în care se dau atacuri, după kilometrul 25. Trebuie să fii atent să nu-ți dai o lovitură singur și să te «omori» cu mâna ta, să rupi, să pleci tare și apoi să clachezi. Până la kilometrul unde încep atacurile trebuie doar să te bucuri de tempo pentru că știi ce urmează și aia nu mai o să fie bucurie. 🙂 Încă ești ok fizic, ar trebui să fii de fapt, dar nu știi ce să faci. Ești încercat de multe gânduri, ecuații, să mărești tempoul, să-l ții, să pleci, să rămâi…”.

Un maraton în Moldova. Trecusem de jumătatea cursei, eram foarte încălzit, iar cineva de pe margine mi-a dat o cană mare cu apă de fântână foarte rece. Am băut-o pe toată. Era foarte bună! N-a mai trecut mult timp însă şi a trebuit să ajung la toaletă. Problema e că de acolo nu am mai putut să plec de pe loc! Adio cursă!

Cătălin Andreica

De la km 30 la km 40: Zona unde lumea începe să cedeze

Încep să apară problemele, durerile, încep să se lungească distanțele, bornele parcă nu sunt puse la locul lor, ceasul cu GPS arată kilometri mai scurți decât cei oficiali și îi dai dreptate. Treci de kilometrul 35, nu e niciun zid, dar începi să alergi necontrolat și cu greu ții sub control ritmul. ”E partea grea. Poate să ți se pară ușoară, indiferent cum te simți, dacă ai un psihic tare. Psihicul contează foarte mult mai ales când nu ești super-antrenat. Chiar dacă sufăr aici, tot mă bucur pentru că linia de finiș se apropie și pentru că voi termina”, ne spune Florin, un alergător care a reușit să fugă și sub 3 ore un maraton. Ce se întâmplă în rândul atleților? ”După kilometrul 30 cam sunt încheiate socotelile, prea puțin mai poate fi făcut, mai poate fi recuperat, mai ales dacă distanța e mare între tine și cel din față. Aici îți menții ritmul și meditezi dacă vei putea să ajungi pe cineva sau dacă mai ai destul combustibil cât să termini cursa așa cum ai dorit. E zona în care te gândești că trebuie să mai «cadă» cineva, să mai aibă probleme și alții. Și-i aștepți să «cadă»!”, spune sportivul din Târgu Jiu.

4run.ro vă aduce știrile Maratonului București cu ajutorul GoldNutrition, un brand portughez care produce suplimente pentru sportivi, produse de nutriție certificate de analiza microbiologică și de laboratore anti-doping recunoscute.
Cătălin Andreica (dreapta) alături de Dan Betini în 1978 la Baile Felix

Cătălin Andreica (dreapta) alături de Dan Betini, în 1978, la Baile Felix

Un maraton, parcă la Craiova, la final de sezon. Antrenorul m-a pus să trag tare după ce în acelaşi an scosesem cel mai bun timp personal, în jur de 2:16:00, la Kosice. Mare prostie am făcut şi l-am ascultat. La kilometrul 30 nu mai vedeam nimic. M-am oprit, a venit salvarea şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat. M-am trezit la hotel cu prosopul înfăşurat în jurul unui deget pe care îl muşcam cât puteam de tare. Cred că-l băgasem acolo să nu-mi sparg dinţii.

Cătălin Andreica

De la km 40 la finiș: Kilometrii cei mai lungi

Pentru un amator de obicei kilometrii aștia nu mai contează. Îi face până la urmă, chit că-i merge. Pentru cineva care are un timp mai tare pe care vrea să-l vadă înregistrat pe diploma de finișer, și kilometrii aștia sunt importanți! ”Deși am făcut de peste 100 de ori acești 2 kilometri, mereu se suferă aici, noroc că maratoniștilor le plac durerile. Orice ai face aici tot e greu! Dacă mărești ritmul, crești intensitatea dar și nivelul de suferință și kilometrii devin interminabili, dacă ții ritmul, atunci timpul real este lung”, spune Florin Simion. Cum văd atleții distanța finală care de sine stătătoare ar fi o probă de semifond? ”N-aș dori nimănui să ajungă în situația de alerga ultima parte a cursei umăr la umăr cu cineva și să vă bateți pentru locul 1 sau pentru locul 3. E haos, e criminal, ai tot felul de gânduri”, precizează Lupulescu. ”Aici nu știu dacă sunt cu adevărat doar 2 kilometri și 195 de metri cum se spune (râde) pentru că mereu mi s-au părut enorm de lungi, zici că-s 5. Mă gândesc doar că mai am 5 ture de pistă și tot mi se pare greu, foarte greu. Apoi ajungi în ultimul km, cum ar veni puțin mai mult de 2 ture de stadion, și parcă se lungește și mai mult. Trebuie doar să te gândești la cursă, să bagi capul în pământ, și să pui un picior în fața celuilalt, drept, stâng, drept, stâng”, conchide olteanul.

Dacă doriți să luați parte la Maratonul București, vă așteptăm pe 15 octombrie ca alergător, voluntar sau suporter la cea de-a 10-a editie a Raiffeisen Bank Maratonul București alături de peste 16.000 de alergători din 60 de țări care vor “inunda” bulevardele Bucureștiului prin energie, mișcare și multe zâmbete. Puteți alege una dintre cursele: maraton 42km Raiffeisen Bank, semimaraton 21km Volkswagen, Ștafeta Scholl (4X10km), Cursa 10km Vodafone. Sâmbătă 14 octombrie vor avea  loc Cursa Populară Ciuc Radler, urmată de Cursa Adolescenților, Jogging în Scutece și Cursa Copiilor Uniqa Asigurări (0,9-1,4km).

Detalii, pe bucuresti-maraton.ro.

Bucharest RUNNING CLUB a pus Bucureștiul pe harta capitalelor lumii care găzduiesc astfel de evenimente – sărbători ale orașelor. Bucharest RUNNING CLUB Premier Events adună cei mai multi bani într-o singura zi pentru cele mai multe cauze. Participanții aleargă și donează pentru una dintre cele 25 cauze susținute din domenii diverse: sănătate, caritate, social, educație, ecologie, dezvoltare durabilă.