Caracteristicile climatice pot influența puternic performanțele realizate într-o cursă de maraton, căldura, vântul, umiditatea fiind printre cei mai importanți factori meteo care se pot opune unui timp rapid. Mai mult, aceștia acționează diferit pentru Elite și pentru alergătorii amatori.

Totul pornește de la nevoia organismului uman de a funcționa în timp ce își menține temperatura internă la un anumit nivel. Aceasta se produce cel mai mult în mușchi și organe, ea fiind eliberată preponderent prin piele, valoarea căldurii la suprafața ei depinzând de parametri meteorologici cum ar fi temperatura aerului, radiația solară, umiditatea relativă și viteza vântului. Dacă în timp ce organismul este inactiv, balanța calorică este ținută ușor sub control, în timpul exercițiilor fizice lucrurile se schimbă considerabil, căldura produsă de organism crescând chiar și de 20 de ori. Conform studiilor existente (Young 1979, Astrand and Rodahl 1986 etc), în timp de pauză este produsă căldură în valoare de 300-400 kJ/h, pe când în timpul unui maraton, un alergător de 1.80 m, 70 kg, care termină cursa în 3 ore, produce 3.800 kJ/h, iar un alergător de top, de 2.10 ore, 6.200 kJ/h. Dacă organismul nu ar fi capabil să scape de surplus, atunci căldura internă ar crește cu 16 grade C pentru alergătorul de 3 ore și cu 25 de grade C pentru cel care parcurge distanța în 2 ore și 10 minute. Cum temperatura organismului tinde să crească la finalul cursei cu 1-2 grade C, atunci e clar că restul se pierde prin schimb cu mediul exterior, la nivelul contactului pielii cu atmosfera.

Este clar că temperatura aerului crește și temperatura organismului.  Dar ce influențează eliminarea acesteia spre exterior? Viteza vântului este foarte importantă când vorbim de schimbul de căldură dintre organism și atmosferă. Cu cât e mai tare cu atât acesta se face mai puternic, de exemplu, în medie, pierderea de căldură la 4m/s este de 2 ori mai mare decât la 1m/s. Se observă și că atunci când vântul bate din spate, avem impresia că este mai cald, la fel și atunci când alergăm în grup, și se stă ”la cutie”, aerul fiind dispersat de grup. Evaporarea apei din organism, prin transpirație, care necesită consum de energie, depinde foarte mult de umiditatea relativă a aerului. Dacă aerul este saturat de vapori, umiditate relativă de 100%, atunci acest proces nu are loc.

Cum arată datele în ”laborator”

S-a realizat un calcul de ”laborator” în care s-a presupus că nu există vânt, că din totalul de energie produsă de organism 25% este transformată în viteză iar restul în căldură care trebuie eliminată, ziua e înnorată și cursa are loc la prânz. S-au examinat două cazuri: atunci când temperatura e de 10 grade C și umiditatea de 50% și atunci când temperatura este de 20 de grade C și umiditatea relativă tot de 50%. Indiferent de viteza maratoniștilor, că aleargă să termine în 2 ore și 10 minute (5,4 m/s) sau în 4 ore și 20 de minute (2,7 m/s), dacă ne raportăm la primul caz s-a observat că totalul căldurii produse este mai mic decât căldura posibilă eliminată și deci condițiile climatice nu afectează în niciun fel rezultatele cursei. În condițiile celui de-al doilea caz prezumtiv, s-a observat că toți cei care aleargă cu un ritm pentru un timp de 2 ore și 30 de minute sau mai bun vor întâmpina probleme, pentru că pierderea de căldură prin evaporare se micșorează cu 20%, iar prin convecție cu 50%. Ce au observat specialiștii care au comparat datele, este că transpirația este cel mai important aspect al acestei probleme. Trebuie avut în vedere că transpirația ajută atâta timp cât se evaporă și nu când se scurge. Mai mult, când sudoarea se evaporă, pe piele rămâne sare care blochează sau micșorează acest proces. Folosirea buretelui cu apa pentru a uda pielea devine astfel nu numai un mod de răcorire ci și de a ajuta procesul de evaporare să fie la maximul posibil.

Care sunt concluziile studiilor

În urma numeroaselor cercetări efectuate (Astrand & Rodahl în 1986; Missenard în 1937; Trapasso & Cooper în 1989; Zhang, Meng, Wang & Li în 1992 etc) s-a ajuns la concluzia că cele mai bune condiții de a alerga un maraton sunt atunci când temperatura resimțită (se ia în calcul și umiditatea) este mai mică de 8 grade C. Asta înseamnă că dacă temperatura aerului este mai mare de 8 grade C atunci umiditatea relativă trebuie să fie mult mai mică de 100%. De exemplu, la o temperatură a aerului de 15 grade C, umiditatea relativă trebuie să fie mai mică de 40%. Avantaj va produce și dacă e o mică adiere de vânt (ajută circulația la suprafața pielii) și cerul înorat. Vântul puternic va fi întotdeauna un dezavantaj. Contează foarte mult și dacă se aleargă în grupuri compacte, căldura fiind transmisă spre exterior mai greu (s-a demonstrat că în grupurile mari, compacte, temperatura aerului este cu aproximativ 2 grade C mai mare decât în afara acestora). Un factor important este și aclimatizarea, în cazul unor condiții climatice diferite, acest proces durând de la 4 la 7 zile.