Cea de-a doua insulă ca dimensiune din Marea Ionică, Corfu, este deopotrivă o oază de verdeaţă, pentru că, spre deosibire de relieful arid al Greciei, aici pădurea este la ea acasă, dar şi un leagăn al civilizaţiei şi credinţei. În fostul bastion al creştinătăţii în calea cotropitorilor musulmani vei întâlni mai degrabă o atmosferă tipic italiană, decât grecească. Şi asta datorită, sau mulţumită (exclus termenul „din cauza”) secolelor de ocupaţie veneţiană.
Text: Adrian Țone
Nu vezi nicăieri case albe cu aspect tipic grecesc. Corfu Town, capitala insulei, este caracterizat de o aglomerare urbană tipică Sudului Italiei mai degrabă. Străduţe înguste, cu mici piaţete în care se strâng bătrânii la o vorbă în ceas de seară, case colorate în tonuri aprinse. Chiar şi atmosfera e parcă mai încinsă, oamenii gesticulează mai mult, se salută de pe un trotuar pe altul. Iar unele cuvinte italiene păstrate în limbă chiar te fac să te gândeşti la „Cizmă”.
Poziţionată geografic mai aproape de Albania decât de Grecia, Corfu reprezintă şi o atracţie din punct de vedere istoric. Iar cea mai reprezentativă construcţie este Cetatea Veche (Old Fortress), una dintre cele două fortăreţe care apărau oraşul în Evul Mediu. Cu ceva antrenament se poate urca lejer până în vârf în aproximativ 15 minute, unde vei avea parte de o priveşte deosebită. Jos poţi vizita biserica St. George, unde a fost botezat Prinţul Philip al Marii Britanii, care a decedat anul acesta la vârsta de 99 de ani. Membru al Casei Regale a Greciei, despre soţul Reginei Angliei se spune că s-a născut pe o masă din bucătăria Palatului Mon Repos, care a fost cumpărat de curând de statul grec de la moştenitori.
Trebuie precizat faptul că insula Corfu a atras şi atrage în continuare ca un magnet capetele încoronate ale Europei. Aici, celebra Prinţesa Sissi şi-a construit un palat, Achilleion, după plăcerea ei, avându-l ca figură centrală pe legendarul Ahile. Dar tot aici în anii ’60, a acostat pentru prima oară în lungul voiaj pe care avea să-l facă, un vas de croazieră pe care se aflau nu mai puţin de 104 membri ai caselor regale europene. Printre care şi bunul prieten al Prinţului Philip, Regele Mihai al României, proaspăt căsătorit la cea vreme cu Ana de Bourbon. Astăzi, atunci când nu e la Viscri, în Transilvania, Prinţul Charles, îşi face vacanţele în Corfu, la vila familiei Rothchild.
Tot aici, turismul religios este practicat la scară largă. Peste 440 de lăcaşuri de cult au construit ortodoxii aici, cele mai multe din Grecia, după Athos. Fiind sub ocupaţie veneţiană, grecii au considerat că îşi pun la adăpost „comorile” spirituale din calea musulmanilor. Aici au decis să păstreze şi moaştele Sfântului Spiridon, singurul din întreaga lume ortodoxă care „călătoreşte” încă. O legendă locală spune că Sfântul este încălţat în fiecare an cu o pereche de cizme noi, iar anul următor sunt înlocuite pentru că „se tocesc” prin peregrinările sale.
Tot despre trasee vom vorbi şi în continuare, pentru că Insula Verde, cum e denumită Corfu, te îndeamnă să te mişti. Poate te duci în vacanţă la mare şi, evident, nu-ţi vine să stai toată ziua tolănit la soare să te prăjeşti lângă berile alea reci. Oricât de frumoase ar fi plajele corfiote. Poţi foarte bine să te înroşeşti cu urme de maieu pe unul dintre minunatele trasee montane, sau la şes, „printre sute de catarge”. Pentru că în Corfu se află peste 10% din totalul pontoanelor pe care le are Grecia.
Insula devenită cunoscută iniţial pentru că aici s-au îndrăgostit Poseidon, Hercule şi Ulise de câte o zeiţă sau nimfă, este o oază de verdeaţă. Totul e împădurit iar relieful muntos te face să te simţi ca pe un adevărat traseu de trail, chiar şi atunci când mergi la plajă. Atenţie mare, la plajele din Corfu se merge cu încălţări sport, în niciun caz cu şlapi! Pentru că terenul este accidentat iar traseele pot ajunge şi la o jumătate de oră. Cum e din satul Afionas către renumita plajă Porto Timoni. Ai nevoie de ceva antrenament, mai ales la urcare. Atenţie, însă, niciodată nu faceţi baie încinşi după traseu! Apa mării în zona Corfu este mai limpede şi mai frumoasă decât în restul Greciei, dar este şi un pic mai rece, datorită curenţilor. Şi umiditatea este mai ridicată în zonă. Vezi Strava, aici.
Dacă vorbim despre povârnişuri, nu trebuie ratat Angelokastro, sau Castel Sant Angelo, cum îi spuneau veneţienii, o cetate cocoţată pe cel mai înalt vârf al insulei, bineînţeles cu rol de observare. Ar putea fi un bun traseu de alergare, pe 7,3 kilometri, de la plaja Paleokastritsa, cu diferenţă de preste 430 de metri.
La puţin de o oră de mers cu barca, insula Paxos şi sora sa mai mică, Antipaxos, sunt de neratat. La fel de verzi ca şi Corfu, cele două insule au plaje de o frumuseţe rară, comparate cu cele din Marea Caraibilor. Şi aici trasee după pofta inimii, cu menţiunea că în Antipaxos asfaltul lipseşte, dar o sesiune de trail până la plajă este o încântare. Vezi Strava, aici.
Curse în Insula Corfu
- Corfu Half Marathon (septembrie): Cursa de 21 km are loc în Corfu Town, pe asfalt şi traseul înconjoară practic oraşul de două ori. Evenimentul include şi alte trei curse, una de 5 km, una de 3 km şi una de 1000 de metri. https://www.corfuhalfmarathon.gr/?lang=en
- Corfu Mountain Trail Ultra (mai): Cea mai dură cursă a insulei, 110 kilometri cu diferenţă de nivel de peste 5000 de metri. Începe din Ipsos, trece muntele Pantokratoras, cel mai înalt al insulei, satele Peritheia, Petaleia, Episkepsi, Nimfes şi tot aşa până la Paleokastritsa, prin păduri de pini şi măslini uriaşi, şi se încheie în satul Moraitika. Traseul presupune şi alergare pe nisip, pe plajele din Corfu. Timp estimat – 28 de ore. În cadrul aceluiaşi concurs exsită şi versiunile mai soft, de 40 km, cu diferenţă de plus 2200 de metri, de 20 de km, cu plus 1200 de metri şi 10 km, cu plus 300 de metri. (https://corfumountaintrail.com/en/ )
- Kassios Twin Peaks: Cursă trail de 35 de kilometri cu diferenţă de nivel de 2100 de metri. Traseul include cele mai înalte două puncte ale insulei, de aici şi numele cursei. Există şi curse de 19 km, 9 km şi cursa copiilor de 1200 de metri. https://kassiosdias.gr/en/
Fotografii: Adrian Țone