Campionatele Naționale de Alergare Montană adună la start numeroși alergători, atleți de pistă sau șosea, participanți cu rezultate bune la curse de skyrunning, sportivi care practică orientarea sportivă sau schiul de fond. Cei din prima categorie folosesc competițiile montane ca un pas în pregătirea pentru viitoarele curse de șosea, de maraton, iar ceilalți pentru că fuga pe munte, acolo unde nu e pistă și nici șosea, este o “chestie naturală”.

Printre participanții de la Campionatul Național de la Vatra Dornei (8 km senioare, 10 km seniori), cursă cu start în coborâre și finiș în urcare ce se va desfășura pe sub instalația de telescaun, se află și Radu Milea (24 de ani), sportiv care practică orientarea sportivă de la 12 ani, și Liliana Danci (23 ani), atletă la Olimpia Bucuresti. “Am început să alerg pe munte, oficial, în 2010, la Maratonul Piatra Craiului. Am mers acolo fără niciun fel de pregătire specifică. Dar am vrut să văd pe pielea mea ce înseamnă maraton montan și se pare că mi-a plăcut atât de mult încât mi-am pus mintea și corpul la lucru din acel moment pentru a deveni mai bun”, povestește bucureșteanul Radu Milea. Fuga pe munte solicită organismul în totalitate, cele mai frecvente accidentări apărând la glezne, genunchi și la spate. “Eu am trecut prin destul de multe, le-am pierdut numărul, în special la genunchi și glezne. Cea mai recentă a fost o întindere de ligamente la genunchiul drept care nu mi-a dat pace timp de aproape 2 luni”, adaugă sportivul care va alerga pentru CSM Cluj. Liliana Danci este atletă de mică. Și visează să alerge cât mai multe maratoane. “Îmi place foarte mult să alerg pe munte dar nu este proba mea de bază. Eu vreau să mă specializez pe maraton”, ne-a spus sportiva originară din Caransebeș care a câștigat prima etapa a CN de alergare montană din 2013, disputată la Slănic Prahova.

“Alergările montane sunt etape în pregătirea mea pentru viitoarele curse de maraton. În același timp însă sper să fac și barem pentru Mondialele din Polonia”, a adăugat vice-campioana balcanică la alergare montana.

Zincă, “constructorul” lui Milea

Radu Milea a renunțat la sport în 2007, revenind la orientare și la alergare în 2010 și datorită suportului prietenului său Ionuț Zincă (n.r – bronz la Campionatele Mondiale de Alergare Montană, distanță lungă, și la Campionatele Europene), pe care îl știe din 2000. “Ionuț îmi povestea mereu despre alergarea montană. În mod cert el a fost cel care m-a determinat să revin și cel care a pus cărămidă lângă cărămidă la întoarcerea mea, prin poveștile pe care mi le spunea de la fiecare competiție. M-a ajutat cu echipament și mai ales moral, fiindu-mi un sfătuitor de nădejde atunci când aveam nevoie de o direcție. Iar peste toate astea rămâne un om extraordinar și un prieten pe care te poți bizui”, povestește Milea.

Ionuț Zincă și Radu Milea

Ionuț Zincă și Radu Milea

Radu Milea: «Pe munte, uneori este mai indicat să mergi decât să alergi»

Dacă ești băiat și alergi pe munte nu ești asaltat mai mult de fete decât de obicei. Poate doar mai expus, pentru că întâlnești mai multe persoane. Și nici nu trebuie să faci facultatea de geografie, asta chiar dacă Radu Milea a făcut-o. Și chiar dacă ai porțiuni de traseu pe care le mergi, nu trebuie să te lași de alergare montană, pentru ca uneori este chiar mai indicat decât să alergi.

Ești căutat de fete mai des de când alergi pe munte? (n.r. – întrebare adresată de prietenul său, maratonistul Marius Ionescu. I s-a transmis asta după ce a răspuns)

(râde) Nu cred! Poate sunt mai expus deci pe undeva este normal să interacționez cu mai multe persoane, fie ele de sex feminin sau masculin.

Te ajută geografia când fugi?

A fost nevoie de o greșeală de aproape 2 ani, cât am făcut Facultatea de Construcții, ca să realizez că de fapt îmi place geografia foarte mult. Sunt sigur că pasiunea pentru munte și faptul că practicam orientarea a contat decisiv în alegerea acestei facultăți.

De ce alergare montană și nu altceva?

A venit ca o chestie naturală. Deși sunt născut și crescut în București întotdeauna am preferat muntele, iar faptul că practic orientarea de la 12 ani mi-a deschis orizontul către natură.

Care dintre suprafețele/traseele de alergare te atrage mai mult?

Marea mea dragoste este și va rămâne skyrunning-ul, după mine cea mai pură formă de alergare montană (n.r. – o alergare montană în condiții de relief extreme). La acest gen de curse simți că muncești, simți că fiecare picătură de sudoare este un omagiu adus măreției muntelui.

Radu Milea, realimentare

Radu Milea, realimentare

Cel mai confortabil: 0 km în pat

Ai câștigat cursa de 110 km din Ciucaș. Te simți mai bine pe distanțe foarte mari?

Tind să cred că distanțele cele mai potrivite pentru mine sunt cele cuprinse între 40 și 60 de km. Cel mai confortabil ar fi 0 km în pat dar nu cred că aș putea vreodată să mă mulțumesc cu asta. (râde)

Ce te atrage la skyrunning?

Probabil pentru că definește cel mai bine alergarea montană. Este tipul cel mai pur, cel mai apropiat de munte, de altitudinile înalte, de zonele stâncoase.

Cât înseamnă mers și cât alergare, când fugi pe munte?

Nu este nici o problemă dacă la o competiție de alergare montană mergi la pas. Totul ține de pregătire și de modul cum abordezi cursa deoarece pot fi momente în care este mai indicat să mergi decât să alergi, în ideea că îți odihnești anumite grupe de mușchi.

E bine să alegi drumul mai lung când urci pe munte în alergare sau mai scurt?

Alergarea montană este relativă în ceea ce privește deplasarea. Pe mine o pantă foarte abruptă mă scoate în general din ritm așa că prefer calea mai lungă dar mai puțin abruptă deși am făcut numeroase greșeli în ceea ce privește aceste alegeri, chiar în timpul concursurilor. Totul despre Radu Milea pe blogul personal.

 

Radu Milea PB

10.000 m – 36.07 (2013)
Semi-marton – 1h.20.32, Olanda (2013)
Curse Montane/Selecții
Ciucaș Ultramaraton – locul I (2012)
EcoMaraton – locul V (2013)
Hercules Marathon – locul III (2013)
Laugavegur Ultramaraton, Islanda – Locul XI (2013)
Bucegi 7500 (42 km) – Locul I

Liliana Danci PB

5.000 m – 16.34,79 (2011)
10.000 m – 35.05,38 (2013)
Semi-maraton – 1h.17.29 (2012)
Maraton – 2h.56.26 (2013)