Probabil că în lumea jucătorilor de poker se pun cele mai excentrice pariuri din lume. Unul din acestea s-a disputat în jurul unui ultra-maraton și a fost atât de dur, încât cel care pariase împotriva protagonistului i-a cerut acestuia să se oprească, cedând în schimb însăși miza pariului.

Un jucător de poker bun nu pariază în dezavantaj niciodată. Jocul de poker presupune cântărirea cu atenție și cu mintea limpede a tuturor factorilor înaintea deciziei. Am putea spune că într-o lume făcută numai din mese de biliard, pokerul e masa de snooker. De aceea, provocarea lansată de jucătorul profesionist de poker Ashton Griffin a părut tuturor o nebunie: el s-a obligat să alerge 70 de mile, adică aproape 113 kilometri, într-un interval de 24 de ore. Și pentru a-și susține această pretenție nebunească el a pus la bataie nu mai puțin de 900.000$ pentru un potențial câștig de 300.000$, deci a și acceptat o cotă în defavoarea lui de 3 la 1…

E drept, Griffin avea o constituție atletică, facuse cross-country și lupte în liceu, însă în 2011, la 22 de ani, nu mai era într-o asemenea formă. Cu 14 kilometri mai puțin decât 3 maratoane combinate, distanța pe care o avea de parcurs a părut tuturor de domeniul absurdului. Și totuși Griffin nu era un nesocotit. Era un jucător performant de poker: el câștigase milioane jucând poker online și avea la centură unul din cele mai râvnite titluri din pokerul online, cel de campion SCOOP (Spring Championship of Online Poker), câștigat după o partidă împotriva a mii de oponenți pe PokerStars, cel mai prestigios site de poker al planetei. Pe scurt, Griffin nu părea genul să pună pariuri pierzătoare. Mai mult: dacă punea pariul, el ar fi trebuit să înceapă cursa obosit, în dimineața de 4 februarie 2011, după o noapte în care fusese la un concert și apucase să doarmă doar 4 ore. Așadar, nu e de mirare ca și-a găsit rapid un client la imposibilul pariu: colegul său de cameră, Haseeb Qureshi (și el jucător profesionist), n-a crezut în ruptul capului că amicul său ar putea câștiga acest pariu și a pus 300.000 de dolari la bătaie împotriva celor 900.000 ai lui Griffin. S-a bătut palma și astfel Griffin s-a condamnat să piardă aproape un milion dacă nu reușește ceea ce foarte puțini atleți de performanță pot duce până la capăt: aproape 3 maratoane într-o zi. Condițiile au făcut lucrurile și mai dificile: nu se calcula decât distanța alergată, nu și mersul la pas. Și totul în urma unei banale discuții despre alergare, cu un prieten pe Skype…

În jurul prânzului, după o noapte nedormită, Griffin s-a echipat și a sprintat către prima sală să-și înceapă cursa, cu Qureshi, colegul său, pe post de observator. Înarmat cu Gatorade și batoane proteice, Griffin a început alergarea. La fiecare 20-25 de kilometri, se oprea și trăgea un pui de somn de o oră. De câteva ori s-a oprit din cursă și a alergat acasă să mănânce spaghetti sau să facă puțin stretching.

El a continuat să alerge, în ciuda epuizării, până acolo încât Qureshi ajunsese să-l roage să se oprească, promițându-i că, dacă cedează, va uita de pariu și de cei 900.000$ aflați în joc. La un moment dat, i-a sunat câțiva apropiați. Aceștia s-au repezit cu mașina în Orlando din Fort Lauderdale să-l oprească din cursă. Însa Griffin nu mai putea fi oprit.

A doua zi la prânz, dupa 23 de ore și 15 minute de efort supraomenesc, Ashton Griffin a coborât de pe bandă. Avea 113 kilometri în pantofi și 300.000$ în buzunar.

“Habar nu aveam cu o noapte înainte ce urmează să fac”, și-a amintit el. Cât despre distanța aleasă, a spus: “Am ales o distanță pe care credeam ca o pot acoperi, dar care să fie greu de crezut, pentru a putea prinde un pariu. 70 de mile mi-a părut numărul ideal”. Întrebat dacă nu i-a fost teamă că va ceda fizic, el a spus: “Luptele mi-au învățat mintea să-mi forțeze trupul dincolo de limita lui fizică. Pur și simplu, nu aveam de gând să cedez în acest pariu”.

Competiția in jocul de poker este mentală, însă jucătorii de elită știu că echilibrul mental nu poate fi atins fără control fizic deplin. Există chiar conceptul de “oboseală decizională” – iată un eseu foarte interesant pe această temă. Legătura intre cele două “departamente” – fizic și mental – este mult mai strânsă decât am fost invățați. În concluzie, probabil că nici performanțele de top în alergări nu sunt accesibile atleților care nu-și antrenează simultan și puterea minții. (sursă foto: Pexels)

advertorial