Ancuța Bobocel, multiplă campioană națională și balcanică, deține recordurile naționale la juniori II, juniori I și tineret la 3.000 de metri obstacole. Este atleta care a participat la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice, care a câștigat Diamond League Londra, care a fost prezentă în numeroase finale Europene, cea mai bună clasare fiind poziția a 4-a. Povestește cu emoție cum s-a îndrăgostit de această probă, cum era fascinată de obstacole.

Ancuța Bobocel a trecut pe probe mai lungi, 10 kilometri, semimaraton, se gândește la maraton, dar prima dragoste, ”obstacolele”, nu se uită niciodată. Olteanca a început inițial să facă handbal. ”Am fost selecționată la CSS Drobeta Turnu Severin în clasa a 5-a. Mi-a plăcut foarte mult acest sport. Aveam o antrenoarea tânără, înaltă, cu corp atletic, o fostă handbalistă foarte bună, Magdalena Cucu. Îmi spunea că nu am braț, că îi pare rău că nu e la școală și clasă de gimnastică sau de balet, eram slabă, aveam picioarele lungi și bună mobilitate. După 2 ani de pregătire, lucrurile au devenit mai serioase, au început și turneele prin țară. Eram extremă dreaptă, aveam viteză foarte bună, pe contraatac, dar mai mereu ratam, drept urmare nu apucam să joc niciodată. 🙂 Cu toate astea, nu lipseam de la niciun antrenament și eram convinsă că voi face performanță în handbal într-o bună zi. Când am ajuns la liceu, am optat pentru cel cu profil sportiv, fiind singura fată dintr-o clasă de fotbaliști. Directorul CSS, fiind antrenor de atletism, văzându-mă la antrenamente, s-a dus la antrenoarea mea de handbal și a convins-o să mă lase la atletism. Ea a fost de acord cu ușurință, fapt pentru care am urât-o foarte foarte mult atunci. 🙂 Dar, mai târziu, am înțeles că a luat cea mai bună decizie și i-am mulțumit!”, ne explică sportiva care are cel mai bun timp pe obstacole de 9.25:70 (2012).

Obstacole făcute din lemne din târg

Ancuța Bobocel și Adelina Panet / foto: Cristian Barbu, FRADirectorului Marian Maroiu, mulțumit că a putut să o aducă la atletism, a dat-o pe mâna lui Marin Istrate, cel care avea să-i rămână alături de atunci și care a pus-o să alerge direct distanțe lungi. Ancuța suferea însă după echipa de handbal. ”Am vrut să mă răzbun cumva pe profă și să devin foarte bună la atletism să vadă ce sportivă bună a lăsat să plece. Profu’ Istrate mi-a spus din prima: «Tu vei fi o obstacolistă foare tare!». M-am uitat cu ochii mari și mirați la el gândindu-mă ce or fi alea obstacole. Ei bine, a improvizat dumnealui din niște bețe ceva ce semăna cu un gard și mi-a zis să sar peste el din alergare lansată. L-am trecut cu ușurință, fără să realizez cât de bine o făcusem. A doua zi, tata și profu’ erau în târg să cumpere bârne din lemn, pentru a-mi construi 2 obstacole pentru antrenamente. 🙂 Zicea tata că arătau ca niște capre de tăiat lemne pe ele”, își aduce aminte Bobocel. Au urmat doi ani de antrenamente cu acele ”capre”, iar apoi s-a dus alături de antrenor la un concurs la Craiova, numai să vadă cum arată obstacolele în realitate și cum e groapa cu apă. ”Eram fascinată de stadion, de energia simțită pe pista sintetică. Îmi zice profu, relaxat așa, «Hai, Miți, sari și tu la groapa cu apă!». Hotărâtă, am zis da și am plecat în alergare, fără să mai apuce profu’ să-mi zică că obstacolul era ridicat la înălțimea pentru băieți și în groapă nu era apă. Eu fugeam spre cel mai frumos obstacol din lume! Imaginează-ți o copilă de 1.55m și 45 de kilograme sărind peste uriașul obstacol! Am ajuns cocoțată pe el, dar m-am speriat, mi s-a părut groapa aia imensă! Am împins cât am putut în piciorul de atac și am făcut un șpagat superb până am ajuns aproape de ieșirea din groapă. Profu râdea cu poftă!”, povestește cu zâmbetul pe buze olteanca.

A ajuns la Europene după 2 ani de atletism

Ancuța Bobocel, alături de antrenorul Marin IstrateAncuța a participat la primul concurs de obstacole, la București, o cursă de 1.500 de metri. A plecat ca din pușcă, a terminat după 5 minute și 5 secunde, timp bun ținând cont condițiile de pregătire. A fost la Naționale, a făcut barem pentru Europenele de Juniori, acolo unde a ajuns la 16 ani. ”Eram îndrăgostită de această probă. De-a dreptul fascinată! Eu la curse nu am avut niciodată emoții, aveam o încredere deplină în mine. Eu plecam de la premiza că o să câștig. Luam startul ca din pușcă, iar dacă profu îmi zicea să stau mai ușor, eu acceleram și mai tare. În fine, în Finlanda, la Europenele astea, am fost împiedicată de o rusoaică la start. Am căzut, am rămas ultima, dar m-am ridicat și am câștigat seria. În finală, am venit a doua. Fabulos, nu! Am dormit la gât cu acea medalie de argint. De aici, treaba a devenit serioasă, a urmat intrarea în lotul național și cantonamente lună de lună”, ne spune atleta care acum este însărcinată cu al doilea copil. ”Sportul ăsta nu necesită nimic mai mult, mai scump sau mai nou decât propria voință. Trebuie să-ți dorești ca în tot ceea ce faci să excelezi”, a conchis Bobocel.

  • Care parte din pregătirea specifică de obstacole e mai grea? Antrenamentele pentru obstacolul de la groapa cu apă. Pentru a proteja articulațiile, din cauza șocurilor de la aterizare, este bine de pus obstacolul pe marginea gazonului cu iarbă sau la groapa cu nisip pentru amortizare. Important este să se învețe mișcarea de împingere de pe obstacol spre groapă cât mai rapid și mai razant, nu înalt, asta pentru a avea continuitate în alergare și pentru a nu rămâne blocat în apă.
  • Ai căzut în groapa cu apă? O singură dată, în serii la Jocurile Olimpice de la Beijing. După primul tur, fiind în plutonul fruntaș, o kenyancă s-a dezechilibrat și a căzut în apă. Eu fiind extrem de aproape de ea, mi-a fost frică să nu aterizez cu cuiele pe spatele ei așa că am căzut peste ea. A fost un moment cumplit. Am vrut să mă ridic, dar a fost imposibil până nu au trecut toate, eram parcă vreo 17 în seria aia. M-am ridicat, eram ultima, am tras foarte tare atunci, cred că niciodată nu am tras așa de tare ca atunci. Erau calificări, doar primele 4 și următorii 4 timpi se calificau în finală. Am terminat a 6-a! A fost cumplit, o singură secundă m-a scos din ultimul act la JO!
  • Ce probe trebuie să stăpânești bine pentru a fi bun la ”obstacole”? Proba asta e imprevizibilă, este foarte-foarte grea și necesită foarte multe calități fizice. Trebuie să alergi foarte bine 1.500 de metri pentru o viteză bună și pentru forță dar și 5.000 de metri pentru rezistență și tactică de cursă, fie ea cu ruperi de ritm sau întinsă cap-coadă. Dacă nu ești de cel puțin nivel balcanic la cele două probe, nu ai cum să alergi ”obstacole” bine. Mă uit la ce se fuge acum la noi și sunt îngrozită de timpii cu care se termină această probă! Îngrozită!

Recorduri naționale Ancuța Bobocel

  • 9.30:07, record național de tineret, făcut în 2008
  • 9.46:19, record național J1, făcut în 2006
  • 9.49:03, record național J2, făcut în 2004

foto: Kadir Ekinci & Cristian Barbu, FRA

Articol apărut inițial în ziarul 4run.ro OFFLINE