Ana Cristina Constantin (37 de ani) e o fată din Galați plină de viață. Glumește, vorbește rapid, inflexiunile spaniole sunt prezente, locuiește în Madrid, și se simte din vocea ei că e îndrăgostită de ultramaraton și de alergare. Fuge foarte bine, e singura româncă din clasamentul Ultra-Trail World Tour (poziția 58 în 2017, în urma unui loc 14 la Penyagolosa și a unui loc 18 la Transgrancanaria).

Ana Cristina Constantin”Am fugit în 2012 direct un maraton fără niciun antrenament. M-am gândit eu așa, ia să văd cum e, și l-am făcut în 3 ore și vreo 20 de minute. Nici nu știam ce-i ăla, cu ce se mănâncă, care-i treaba. După, am văzut că nu mă doare nimic și am început să alerg din ce în ce mai mult. Întâi un 60 de kilometri, apoi un 80 de kilometri și tot așa”, spune pentru 4run.ro, Cristina, cea mai lungă cursă a ei fiind de 200 de kilometri. A alergat, în primii ei ani de fugă, în 2012 și 2013, la maratoanele din Madrid, Valencia, Munchen și Barcelona, terminând constant sub 3 ore și 30 de minute, iar din 2014 a început să fugă din ce în ce mai mult și trail (n.r. – în 2015 a participat la Maratonul București, locul 19, poziția a 2-a la categorie, la 1 săptămână după un ultra de 200 km). Chiar dacă a ”trecut” la montane, la ultra, moldoveanca încă mai participă anual la câteva curse de șosea, în ultimii 3 ani alergând de exemplu la maratoanele din Seattle, Miami sau Nisa, cel mai bun timp al ei pe această distanță fiind de 3 ore și 12 minute (n.r. – pe semi, cel mai tare a fugit 1 oră și 32 de minute).A făcut tenis de performanță

Nici nu luase contact bine cu băncile școlii, că Ana Cristina Constantin a început să facă sport, după ce un antrenor de tenis de câmp i-a vizitat în clasă. ”Aveam 8 ani, știi cum era înainte, veneau prin școli să te ia la sport. Am participat și la concursuri pe afară, din astea mai mici din jurul României, cred că ajunsesem între primele 10 de pe la noi, mai sus nu am urcat. Am făcut până pe la 17-18 ani. M-am lăsat pentru că nu erau bani să-l fac așa cum trebuie, este un sport care costă foarte mult. Aveam rezistență încă de atunci, nu oboseam niciodată”, ne spune sportiva din Galați, care foarte rar mai joacă tenis cu prietenii: ”Stânga mea era și încă mai e «mortală»”.

A plecat în Spania ca turist, dar a rămas la muncă

Chiar dacă s-a lăsat de sportul pe care îl făcea de mică, tenisul de câmp, Cristina a ”continuat” în domeniu, urmând cursurile Facultății de Educație Fizică și Sport. Asta până a ajuns în vizită la fratele ei, în Spania. ”Am plecat acolo cu viză de turist în vizită la Jean, da (râde), Jean Constantin îl cheamă, eram anul doi la kinetoterapie. Acolo am cunoscut o prietenă care mi-a zis că are un loc de muncă. Așa că m-am gândit să rămân. Am muncit în restaurante, am fost și ospătar și șef de sală. Acum sunt la unul care se află într-o sală de sport, sală de fitness, Zagros Sports”, povestește moldoveanca.

”M-am apucat de alergat mai mult să treacă timpul. Părinții mei nu au făcut sport, doar unchii mei, caiac-canoe, au fost și la lotul național la Snagov. Și fratele meu a făcut asta, acum face culturism”, povestește gălățeanca care a ajuns să strângă mii de kilometri alergați anual.Ana Cristina ConstantinAna Cristina Constantin este însă o ultramaratonistă atipică. Uitați de alergări lungi, de tempouri, de fartlek, de bucăți, uitați, pentru că gălățeanca a ajuns la nivelul la care este acum din concursuri. ”Eu nu alerg prea mult în afara competițiilor, rar mai ies cu prietenii la mișcare, fac sală. Anul trecut am participat la vreo 40 de curse, cam jumătate erau de ultra, aproape weekend după weekend. Nu prea fug între competiții, în mare parte pentru că nu am timp, muncesc și 12 ore pe zi, dar la concursuri dau tot. Îmi place foarte mult să alerg și o să o fac toată viața! Îmi place mult sportul, fără sport aș muri. Dacă aș avea timp să mă dedic doar alergării cred că m-aș duce în fiecare zi la curse 🙂 ”, povestește Cristina: ”Unii îmi spun «Wow, cum poți să alergi atâta?”, alții îmi zic că am înebunit, alții mă întreabă dacă mă doare ceva. Cred că fiecare trebuie să facă ce-i place”.

”A fost important că nu m-a durut nimic niciodată, că nu am suferit, pentru că astfel am continuat să alerg mult, și mai mult, să particip la și mai multe competiții. N-am avut niciodată chestii din alea să zic că nu mai pot sau nu mai știu ce. Nici accidentată nu am fost. Bine, exceptând un deget rupt pentru că mi-a căzut ceva pe picior la muncă. Am alergat cu el nerefăcut complet până s-a vindecat singur”, adaugă sportiva care încă nu a fugit în Munții Carpați și ar vrea să o facă în acest an, la Ciucaș X3: ”Ar fi prima mea cursă de trail din România”.

Îi plac coborârile

”Prefer traseul care are schimbări de peisaj, alternează suprafețele, urcările cu coborârile. Îmi place mult să cobor, o fac foarte bine. Distanța mea preferată este pe la 100 kilometri”, ne zice Constantin, care consideră că cea mai frumoasă cursă la care a participat a fost Côte D’Azur Ultra, 145 de kilometri cu 10.000 de metri diferență pozitivă de nivel (n.r. – locul doi, după 35.55.37): ”Erau foarte multe fete bune, o mare parte din drum am fost a 10-a, dar eu nu am mai oprit unde lumea stă să se schimbe etc și m-am dus ca nebuna, nu mai m-au prins”.

La ce se gândește în timpul zecilor de ore petrecute pe traseu. Ne spune, glumind, Cristina: ”Eu când alerg pe munți mă machiez, îmi dau cu parfum, sunt cochetă. 🙂 Mă asortez, să meargă fustița cu bluza și cu colanții. 🙂 Cine știe ce se întâmplă în atâtea ore, dacă dau de vreun Făt-Frumos pe munte. 🙂 Apoi mă gândesc că de la atâția kilometri o să slăbesc. Și zic, bun, bun, acum o să-mi vină foarte bine fusta aia din șifonier, la fel și bluza nu știu care. Eu mănânc mult, îmi place să mânânc, așa că e bine că alerg atâta”. (foto: Footer Trotter, MM Fotografía Web, JPFoto, Jose Miguel Muñoz – MountainrunningPhoto, Myke Hermsmeyer)

DESPRE

  • Pantofi de alergare: Folosesc numai La Sportiva, la trail, și niciodată nu schimb pantofii în timpul curselor. De altfel, nici de haine nu mă schimb, indiferent cât e de lungă cursa. Cred că dacă mă opresc să fac asta nu o să pot să mă mai mișc apoi. Am vreo 20 de perechi de pantofi de alergare, iar cu tocuri cred că vreo 40. 🙂
  • Ceas de alergare: Suunto Ambit 3
  • Echipament: Am un parteneriat cu firma de îmbrăcăminte pentru ultra, WAA.
  • Nutriție: Mănânc bine, fără porcării, pentru că strică stomacul, în timpul săptămânii și alerg cu rezervele acumulate atunci. În timpul curselor nu prea pot mânca, poate puțină banană, poate o bucată mică de pâine, geluri iau maxim 3-4, în rest o soluție lichidă bogată în carbohidrați și multă apă.