Alexia Hecico, cea mai bună româncă la Campionatul Mondial de Alergare Montană din 2017, la Juniori 1, provine dintr-o familie de sportivi, fondiști și orientariști, și participă cu plăcere la curse de alergare montană, asta după ce a fost cucerită de atmosfera care înconjoară aceste evenimente.

Alergarea montană nu înseamnă numai un concurs la individual, înseamnă și o luptă pentru a-ți clasa echipa cât mai sus. ”În fiecare cursă încerci să faci ce e mai bine la individual, dar știind că ai în spate și o echipă care se bazează pe tine, atunci se schimbă puțin problema. Pentru că dacă nu mai poți, nu ai cum să renunți, trebuie să tragi cât poți de tare să vii cât mai în față, orice loc contează pentru a-ți ajuta colegele”, spune pentru 4run.ro, Alexia Hecico (17 ani), locul patru la individual la Campionatul Mondial de Alergare Montană (33:35, 6,5 km, +430 m, -430 m), atleta care a adus cele mai multe puncte echipei României care la Premana, Italia, a luat medalia de aur. Sportiva din Baia Mare ajungea în Peninsulă după ce terminase pe locul doi Campionatul Balcanic de Alergare Montană (22:05, 4,3 km, +290 m), pe 10 iunie; pe poziția a treia (19:09, 3,85 km, +250 m, -130 m) Cupa de Alergare Montană de la Gagliano del Capo, Italia, pe 24 iunie; și Europeanul de la Kamnik, pe 5 (25:34, 4,5 km, +340 m, -10 m), alături de echipă fiind medaliată cu argint.

”Momentan mă bucur de montană cât mai mult”, spune sportiva antrenată de mama ei, Ana, anul acesta terminând Campionatul Balcanic pe poziția a treia. ”La munte nu știi niciodată cum va fi traseul, împotriva cui alergi, trebuie să fii capabil să concurezi cu tine, mental să dai ce ai mai bun. Trebuie să te autodepășești. Iar în plus, atmosfera e foarte, foarte, frumoasă. Europeanul mi s-a părut mai dur pentru că traseul a fost mai dificil. La Mondiale, mi-a plăcut mult atmosfera, oamenii de pe margine care te încurajau, care te făceau să uiți cât de greu este”, a conchis atleta care a început acest sport acum 5 ani.”Am început atletismul alături de părinți, mama e antrenoare (n.r. – Ana Hecico), tata, Emil, a făcut și el atletism, fond, bunicul a făcut orientare. A fost întâi o joacă, mă duceam așa, de plăcere. Am făcut 3.000 m, 5.000 m, șosea și montană. Încă descopăr alergarea, atletismul, ce vreau să fac pe viitor încă nu știu, dar mai mult ca sigur voi merge pe montană și șosea. Cu pista nu-s obișnuită, pentru că aici la Baia Mare nu e pistă cum trebuie, cu tartan”, povetește Alexia despre primii ei pași în atletism.

Așteaptă Campionatul Mondial din Andorra

Alexia așteaptă cu nerăbdare Campionatul Mondial de Alergare Montană, competiție ce va avea loc pe 15 septembrie în Andorra, dar înainte de toate va participa la Campionatul European de Alergare Montană, concurs ce va avea loc în Skopje, Macedonia (1 iulie). Maramureșeanca a alergat deja la Campionatele Balcanice de Alergare Montană, pe 5 mai, clasându-se pe locul 3 la individual: ”A fost un traseu diferit față de ce am mai alergat, 3 ture de 2 kilometri, mai mult la vale, cu noroi, s-a alunecat mult, dar totuși foarte interesant”. (foto: Alexia Hecico, Facebook)

Alexia DESPRE

Școală

  • Sunt la cel mai bun liceu din Baia Mare, la informatică-matematică în limba engleză, și încerc să păstrez un echilibru între școală și atletism, antrenamente, competiții.

Atleta de care îi place

  • Denisa Dragomir îmi place foarte mult, mi se pare că e tot timpul cu capul pe umeri și cu foarte mult bun simț.

Pantofii de alergare

  • Pe șosea folosesc Adidas, la montane, LaSportiva. Ceas nu folosesc de obicei, iar dacă alerg cu el la mână nu mă uit, trebuie să te cunoști foarte bine.

Alergarea montană pe distanță lungă

  • Probabil o să alerg și pe distanță mai lungă, dar într-un viitor mai îndepărtat.

Orientare

  • Orientare am încercat când eram mai mică, nu mi-a plăcut 🙂 .

Mai jos, ziarul 4run.ro OFFLINE, pagina 7, ziar apărut pe 16 iunie, distribuit în kiturile celor peste 1.200 de alergători de la Retezat SkyRace Intersport și în 600 de exemplare la Maraton DHL.