Alexandru Vasile a realizat cea mai bună performanță a unui român pe distanța de 1.500 de metri cu trei luni înainte de a împlini 22 de ani. Descoperit la un cros școlar, sportivul din Sfântu Gheorghe povestește cum a ajuns să fie singurul tricolor care a scăzut sub 3 minute și 35 de secunde pe această distanță și de ce a renunțat la sport la numai 24 de ani.

Alexandru Vasile s-a născut în Brașov, în 1975, dar s-a mutat alături de familie în Sfântu Gheorghe. Un micuț zburdalnic și cu viteză, cum chiar el ne zice, poate și din cauza asta se băteau ceilalți copii să-l aleagă atunci când se jucau, pentru că alerga repede. ”Am ajuns la atletism printr-un ghinion. (râde) Am fost la o selecție pentru crosul național, faza pe școală. Am terminat pe locul doi, cred că era în 1985. Aceeași poziție și la faza pe județ, iar apoi profesorul de sport m-a recomandat antrenorilor de la Sfântu Gheorghe, unde cei mai mulți atleți făceau semifond. Sportul de performanță propriu-zis l-am început prin 1990. Zic asta pentru că la început faci de plăcere, iar când încep lucrurile mai serioase, totul se transformă în muncă. Când se câștigă bani, e altceva”, povestește fostul atlet. Timpul a trecut, antrenamentele s-au diversificat și intensificat: ”Nu-mi plăcea niciun antrenament. (râde) Tempourile erau chiar grele, iar când făceam de exemplu 3 de 3 kilometri pe sosea, nu conta că era vânt, că era ger, era dificil. Dar trebuiau făcute și astea. Nu puteai să te dai lovit, venea antrenorul, Carol Santa, după noi cu mașina. Era o șosea lungă, dreaptă, de-ți venea acru numai când te uitai la ea. La bucăți era ok, pe stadion parcă totul trecea mai repede și mai ușor”, își aduce aminte Vasile.

Semimaratonul? Parcă nu se termină niciodată!

Chiar dacă a fost semifondist, Alexandru Vasile, ca de altfel și colegii lui care alergau aceeași probă, a fost trimis să alerge și niște semimaratoane în Franța. ”N-a fost bine deloc pentru mine. E și normal, eram neantrenat pentru distanța asta, mi-a ieșit undeva pe la 1.15.00. Nu mi-a plăcut deloc. Nu ritmul era problema, că nu era așa repede, dar distanța, da. Venea kilometru după kilometru, parcă nu se mai termina niciodată”, explică sportivul care a fost accidentat mai grav doar o singură dată în carieră, o ruptură care l-a ținut la pat aproape 4 luni și care a avut nevoie chiar și de infiltrații.

A spus adio sportului la doar 24 de ani

De ce a spus stop atletismului destul de devreme? Răspunde Vasile: ”E o poveste greu de spus, au fost mai multe chestii. În primul rând, am avut un accident de mașină destul de grav, eu nu am pățit mare lucru, dar m-a demoralizat foarte tare, m-a terminat destul de mult psihic. Apoi, apăruseră ceva probleme cu sponsorii de la club și cu FRA, primele de masă, de cazare, de orice, scăzuseră. De exemplu, nici în ziua de azi nu am văzut banii pentru recordul național de la FRA. Trebuia să primesc 15 milioane de lei. Toate astea m-au făcut să nu mă mai antrenez cum trebuie, ajunsesem să mă bată unii care nici măcar în visele lor nu ar fi crezut că o pot face, așa că am decis să spun stop”.A emigrat în Franța, unde lucrează în construcții

S-a lăsat de atletism, a încercat să găsească ceva de muncă în România, iar după 2 ani de căutări a ales să plece în Hexagon. ”În Franța am ajuns ca orișicine. Lucrez în construcții, la interioare, orice ține de interioarele unei case, mai mult chestii artizanale. La început nu știam să fac nimic, mă puneai să bat un cui, habar nu aveam, la atletism cuiele se înșurubau nu se băteau. (râde) Am un post bun, îmi place ceea ce fac, sunt mândru de munca mea”, ne spune Vasile, care foarte rar mai iese la alergare: ”Joc fotbal, sunt în echipa de veterani a clubului din localitate. Stau într-un mic orășel la 25 de minute de Paris, cu soția Mădălina și cu cei doi copii, o fată de 15 ani, Maura, și un băiat de 11, Ramon. El face înot, cred că îl voi duce și la atletism pentru că mereu și-a dorit asta, iar ea trambulină”.

Mi-a plăcut mult de Hicham El Guerrouj (n.r. – recordmanul mondial la 1.500m: 3.26:00 și la o milă: 3.43:13) și de Haile Gebrselassie, mai ales că mă întâlneam des cu ei la Font Romeu, unde făceam cantonamente. Se vedea clar, stilul lor de viață era numai pentru sport. Doar atât, sport 100%! Noi ne mai gândeam la o gagică, la o bere, la diverse!

Alexandru Vasile, despre record: ”M-am simțit rău înainte de cursă”

Alexandru Vasile a făcut o cursă perfectă în 1997, la Internaționalele României, reușind un foarte tare 3.34:13. A fost singura alergare a unui atlet român pe 1.500 de metri mai rapidă de 3 minute și 35 de secunde.

13 iunie 1997. București, Internaționalele României. ”Înainte de cursă mă simțeam foarte rău, mă gândeam foarte serios să nu iau startul. Proba era pusă seara, asta nu e chiar bine, te plictisești așteptând toată ziua, am avut și probleme la burtă. În fine, la start era și un atlet din Grecia care dorea să fugă tare și pe care îl știam, am vorbit cu el, am avut și un iepure, un coleg de-al meu care făcea 800 de metri”, începe povestea Vasile. În momentul acela nimeni, nici sportivul născut la Brașov, nu credea că va putea scădea sub borna realizată în 1996, la Jocurile Olimpice de la Atlanta, de Ovidiu Olteanu (3.38:33).

Ultima sută de metri, în 14 secunde

Cursa a mers bine, ritm infernal, dar cu 900 de metri înainte de final ”iepurele” a făcut un pas în afară și a început să facă jogging pentru a reveni la trenă când era prins din urmă de pluton. ”A reluat cursa pe la 1.100 m, a mai dus 150 de metri, dar i-am zis să facă loc pentru că mi-am dat seama că mă încetinea. În ultima linia dreaptă, în ultimii 100 de metri, am văzut că ceasul arăta 3 minute și 20 de secunde, atunci mi-am dat seama că pot face recordul național. Mi-am zis că trebuie doar să mă relaxez și sigur voi putea face 18 secunde, de atât aveam nevoie. A ieșit și mai bine, am făcut 14 secunde!”. ”Am trecut peste faptul că toată lumea zicea că nu ar fi bine să se aprindă un chibrit lângă mine că explodez la câte prafuri aș avea în mine, că toți mă întrebau dacă am descoperit medicamentul perfect. Mi-am văzut de treabă, am făcut testul anti-doping, totul a fost bine”, adaugă Vasile.

Totul a fost perfect în 1997

Un rezultat excelent apare de cele mai multe ori atunci când antrenamentele funcționează perfect și starea de sănătate e și ea foarte bună. ”1997 a fost bun de la început. Antrenamentele îmi ieșeau extraordinar, nu am avut accidentări, nu am avut dureri. Eu aveam multe probleme la coloană, făceam mai mereu fizioterapie, luam calmante, atunci nu am avut nimic. Orice antrenament mi se părea floare la ureche. Fugeam de-mi săreau capacele!”, explică fostul atlet, adăugând: ”Cu un asemenea rezultat au început visele, numai la ce va urma mă gândeam. Dar visele în România se năruie! Am rămas doar cu acele clipe frumoase și atât!”.

Alexandru Vasile, PB

  • 800 m aer liber, 1.48:34
  • 800 m sală, 1.51:24
  • 1.500 m aer liber, 3.34:13
  • 1.500 m sală, 3.44:34
  • 3.000 m sală, 8.12:43

Articol apărut inițial în ziarul 4run.ro OFFLINE

foto: Arhivă Personală