La sud de brațul Sfântu Gheorghe, brațul de jos al Dunării, ca de altfel și în deltă, în zona lagunelor Razim, Sinoe, Golovița și Zmeica, trăiește o altă Românie. O Românie ortodoxă de rit vechi care vorbește rusă. România lipovenilor.

Lipovenii sunt un grup etnic slav, ruși care au emigrat din motive religioase, acum fiind aproape 40.000 de persoane pe teritoriul României. În 1654, patriarhul Nikon a ”reformat” biserica ortodoxă și a impus numeroase măsuri restrictive, măsuri care s-au accentuat în timpul lui Petru cel Mare (1682-1725). Cei care nu au dorit să adopte reforma, staroverii, au luat drumul pribegiei, o mică parte ajungând și în România, mai ales în județul Tulcea, zona Deltei Dunării. Lipovenii (lipatei) sunt divizați atât pe criterii religioase (poptiști și nepoptiști), dar și etnic (rascolnici, cazaci zaporojeni, haholi, ucraineni). Lipovenii au emigrat în două valuri – în timpul lui Petru cel Mare și în timpul țarinei Ecaterina a II-a (1762-1796). Printre personalitățile din România cu rădăcini la est îi amintim pe Ivan Patzaichin (multiplu medaliat olimpic la canoe – povestea sa pe oamenidepoveste.ro) și pe boxerii medaliați olimpici Calistrat și Simion Cuțov. Pe de altă parte, chiar și unul dintre cei mai mari borfași din țară, temutul criminal Terente (Ștefan Vasali), a fost lipovean.

Ivan Patzaichin, alături de tatăl său // foto: oamenidepoveste.ro

Ivan Patzaichin, alături de tatăl său // foto: oamenidepoveste.ro

Pe lângă lipovenii care s-au asezat în Delta Dunării, mai ales la nord de brațul Sulina, sunt și cei care au populat zonele de la sud, din jurul complexului lagunar Razim-Sinoe – în jurul anului 1741 ajungând aici aproximativ 1600 de familii, centrele cele mai importante fiind satele Sarichioi (pe malul lacului Razim) și Jurilovca (pe malul lacului Golovița). Complexul lagunar Razim-Sinoe este o ”prelungire” de apă spre sud a Deltei Dunării alcătuit din lacurile Razim (Razelm, Iancina), Golovița (Lupilor), Zmeica (Șerpilor) și Sinoe (Galazu, Halmyris), suprafețe de apă formate prin bararea unor golfuri maritime prin grinduri. Cele patru lacuri sunt incluse în rezervația ”Biosfera Delta Dunării” și au o suprafață de 731 de kilometri pătrați (Razim are 394 km pătrați). La formarea lacurilor au contribuit atât depunerilor de aluviuni ale Dunărilor și altor mici râuri care coborau spre Marea Neagră cât și deplasarea spre est a traseului curentilor litorali. În anii 70, complexul lagunar a suferit transformări antropice, unitatea Razim (Razim – adâncime maximă 2,8 metri, Golovița, Zmeica, Babadag, Tăuc și Topraichioi) fiind izolată de mare și transformată în rezervor de apă dulce, conectat la Dunăre prin canalele Dranov și Dunavăț. Unitatea Sinoe (Sinoe – adâncime maximă 1,6 metri, Nuntași și Tuzla) și-a păstrat legătura cu Marea Neagră, având apă salmastră (concentrație în săruri de aproximativ 15g/l). Cele mai importante insule din interiorul ”lacului Lipovenilor” sunt Popina – rezervație strict protejată, Bisericuța și Grădiștea.

Viața, pe Golovița

Viața, pe Golovița // foto: Andra Panduru

Satul Sarichioi este reședința comunei cu același nume care mai cuprinde și satele Zebil, Enisala, Sabangia și Visterna. Zonă locuită din antichitate, a fost sub ocupația goților în jurul anului 370, apoi țarul Sviatoslav I și-a stabilit aici tabăra în anul 970, numită Pereiaslavăț, au urmat grecii, tătarii, muntenii, iar din 1422 intră sub dominație otomană, denumirea satului provenind din turcă – Sarîkoy (sat galben). Un loc de cazare care atrage foarte mulți turiști este campingul Zorile Albe situat chiar pe malul lacului Razim. Gazda, nenea Iașcă, un lipovean mândru, face alături de soția sa niște mâncăruri de pește cu specific lipovenesc foarte gustoase! Detalii, pe zorilealbe.ro Satul Jurilovca, reședința comunei din care mai fac parte și Sălcioara și Vișina dar și satul de vacanță Gura Portiței – asezat pe o fâșie îngustă de pământ dintre Golovița și Marea Neagră, a fost întemeiat de lipoveni la începutul secolului al 19-lea, prima atestare documentară datând din 1826. Este un important centru piscicol în care tradițiile lipovenești sunt păstrate cu sfințenie.

Lipovence din Jurilovca, în portul popular

Lipovence din Jurilovca, în portul popular

qr_code_sarichioi_agighiolÎn zona comunei Sarichioi se poate alerga pe asfalt, spre Zebil, până la malurile lacului Babadag, spre Enisala sau spre Agighiol – pe lângă lacurile Razim și Agighiol, trecând prin Sabangia, drumuri puțin circulate, cu un profil fals plat puțin vălurit. Sau se pot alege drumurile secundare, de țară, de pământ. Pentru un profil cu mai multă altitudine, nu prea multă totuși, se poate alerga în jurul cetății Enisala, pe asfalt sau pe pământ, ”alături” de niște peisaje fabuloase.

 

qr-code-Periteasca–LeahovaCa și în Sarichioi, în Jurilovca pot fi alese drumurile asfaltate, cum ar fi cel spre cetatea Argamum (capul Doloșman), în ultima sa parte neasfaltat, sau dacă se iese de pe șosele principale, se poate alerga pe o suprafață mai ”prietenoasă”, pe pământ, pe drumurile de țară. La Gura Portiței, se poate alerga și pe nisip, ori spre sud, spre Periboina, ori spre nord, pe grindul care încadrează rezervația Periteașca – Leahova.

Chiar în zona lacurilor Razim și Golovița încă nu au apărut curse de alergare dar foarte aproape are loc una din cele cinci etape ale circuitului Dobrogea Trail Runs, cea de la Ciucurova. Concursul cuprinde alergări la Somova, Tulcea, Telița, Ciucurova și Luncavița. Pentru mai multe detalii vizitați site-ul organizatorilor. Pentru a verifica posibile apariții ale unor noi competiții în această zonă, accesați linkul către calendarul de competiții de alergare, aici! Calendarul curselor din România este actualizat lunar!

Barcă în Sarichioi, așteptând Soarele

Barcă în Sarichioi, așteptând Soarele

Obiective turistice

1. Cetatea Argamum (Orgame, Argamon) este situată în raza comunei Jurilovca, în zona capului Doloșman, zonă care în antichitate era un golf al Mării Negre. Situl arheologic se întinde pe aproape trei hectare și nu a fost cercetat încă în totalitate. Asezarea a fost întemeiată de coloniști greci către mijlocul secolului VII î.e.n., și a intrat sub stăpânire romană în secolul I e.n. Argamum nu a mai fost locuită începând cu secolul V al erei noastre, pe de o parte din cauza năvălirii goților, hunilor, avarilor, slavilor, pe de altă parte din cauza închiderii golfului cu un grind. Este cea mai veche așezare atestată într-un izvor antic – Hecateu din Milet. Din centrul satului Jurilovca se poate ajunge cu mașina, drum accidentat și neasfaltat în ultima sa parte, până la cetate, situată la 5,6 kilometri distanță.

Cetatea Argamum

Cetatea Argamum

2. Gura Portiței este un sat de vacanță aparținând comunii Jurilovca construit în zona unei mici asezări pescărești, pe o fâșie de pământ ce desparte lacul Golovița de Marea Neagră. Este o atracție cunoscută pentru complexul turistic deschis în lunile de vară, loc de unde se pot face și incursiuni pe canalele și lacurile din Delta Dunării. Până acum 40 de ani aici exista și o legătură între lac și mare, care a fost însă închisă. Un grup folcloric de lipoveni din Jurilovca cântă pe plajă, în jurul unui foc mare de tabără, la fiecare sfârșit de săptămână.

Gura Portiței

Gura Portiței

3. Muzeul satului dobrogean este situat în centrul satului Enisala și găzduit într-o casă țărănească tipică. Aceasta păstrează structura gospodăriei cu toate anexele pe care le avea o casă. Pot fi văzute aici macate țesute, căruțe pictate, roata de tors, război de țesut, undițe, năvoade, oale de ceramică, scule de dogărie, fierărie, olărit. O moară de vânt din zona Enisala poate fi văzută în Muzeul Satului, la București. Datează din prima jumătate a secolului al XX-lea, are patru aripi și scheletul din lemn.

Muzeu Enisala // foto: icemtl.ro

Muzeu Enisala // foto: icemtl.ro

4. Insula Popina are o înălțime de 47 de metri și o suprafață de 98 de hectare fiind o zonă strict protejată unde accesul este interzis. Insula este un loc important de cuibărit pentru călifarul alb și cel roșu, un loc de popas pentru păsările migratoare și prezintă o vegetație abundentă. Este singurul loc din lume unde se găsește cosașul endemic Isophya dobrogensis. Se poate vizita din bărci sau caiace, fără să se debarce.

Insula Popina, în depărtare

Insula Popina, în depărtare

5. Cetatea Enisala este situată la 2 kilometri de satul Enisala, ce aparține de comuna Sarichioi. Ruinele fortăreței medievale Yeni-Sale (Eraclea, Heracleea, Enișala), singura care a rezistat în Dobrogea, sunt așezate pe un deal calcaros. Fortificația, construită în secolul al XIV-lea, a făcut parte din lanțul de colonii genoveze, alături de Chilia, Likostomion, Cetatea Albă, Caffa. A devenit garnizoană turcească ca mai apoi să fie abandonată în secolul al XVI-lea. Cetatea are forma unui trapez, zidurile fiind construite din piatră de calcar cioplită, de formă cubică. Panorama este minunată, cu vedere atât spre lacul Razim cât și spre lacul Babadag.

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala