O fugă cu Airia 1.5, o experiență inedită în care am descoperit pantofi de alergare asemănători ”cuielor”. Nu au crampoane, dar parcă ”așează” trupul în poziția bună și ”obligă” piciorul să împingă corpul spre înainte într-un mod eficient.

Caracteristici (vezi prezentare pe larg, aici):

  • Greutate: 305 grame (la mărime 45 ⅓)
  • Înclinație laterală de 6 mm;
  • Vârf ridicat la 35 de grade;
  • Călcâi rotunjit pentru moduri diferite de aterizare;
  • Cel mai jos punct al călcâiului sub centrul natural de gravitație al corpului;
  • Branț Ortholite x-40;
  • Talpă Vibram Ice Trek.
  • Preț: 70,80 euro, pe site-ul oficial.

Prima impresie

După ce îi rotești puțin, după ce îi măsori din priviri, Airia 1.5 începe să se ”destăinuie”. Forma tălpii e altfel! E ondulată după un tipar atipic, pentru a da posibilitatea piciorului, susțin producătorii, să ”cadă” bine pe sol, indiferent de câți kilometri ai alergat, de cât de obosit ești. Pantoful este prins într-o țesătură triplă, în trei straturi, dar foarte subțire, o împletitură găurită la interior, o ”piele” perforată la mijloc și o pânză, gen pânza de țânțar, la exterior, țesătură care asigură o aerisire foarte bună. Branțul Ortholite aderă foarte bine. Odată scos, tabanul este destul de greu de reașezat tocmai pentru că, pe interior, talpa este foarte ”lipicioasă”, dar asta îl face să ”înghețe”, să nu se mai miște, în alergare.

Diferența față de alți pantofi se vede imediat ce i-ai pus în picioare! Pentru o secundă, ție greu să stai în ei! 🙂 O senzație asemănătoare ca aceea când te încalți cu ”cuie” pentru prima dată.Airia 1.5 si felina Igor

  • Distanță alergată: 110 kilometri.
  • Suprafețe alergate: asfalt (uscat, umed, gheață, zăpadă), pământ, pistă, bandă.
  • Exerciții: bucăți, tempo, sprint, fartlek, lansate, scări, speciale, alergări ușoare.
  • Curse: Semimaraton (asfalt), ”alergare verticală” (scări).

Prima alergare (asfalt)

airia-stangAșa cum ne explică și fabricantul, primele alergări trebuie să fie ușoare pentru a te obișnui cu Airia 1.5. O povață bună, pentru că pantofii suedezi te intrigă la fiecare pas, simți mereu ceva ce în altă încălțăminte nu ai perceput. Talpa e destul de flexibilă, dar în același timp destul de tare, caracteristici pe care le observi și la palpat, și când începi să alergi. Un zgomot nu foarte tare, poc-poc, poc-poc, te urmărește la fiecare pas, zici că-s tocuri pe gresie. 🙂 Picioarele stau foarte bine strânse, ca într-o cămașă de forță, și asta e bine. 🙂 După 3 kilometri de jogging, piciorul începe să se obișnuiască cu înclinarea vărfurilor, cu înclinația laterală de 6 mm care duce la aplecarea spre interior, cu talpa ondulată, iar zgomotul de ”tocuri” se atenuează (nu dispare, însă). După cum am notat și în prezentarea pantofului, printre caracteristicile principale ale Airia 1.5, înclinația laterală de 6 mm dinspre exterior spre interior, la capul oaselor metatarsiene, este cea mai importantă. Pentru a face acest lucru producătorul a înălțat zona de exterior, și asta se simte mai ales la nivelul degetului mic și al celui alăturat lui. După kilometrul patru zona pare că a amorțit, apar mici înțepături, iar cele două degete de care v-am vorbit par că sunt lipite unul de celălalt și că se sprijină pe următorul de lângă ele (senzația asta dispare în timp, după ce se acumulează mai mulți kilometri). ”Simți” cum pantoful te obligă să alergi pe pingea iar piciorul cade mai ales pe partea din interior, în zona metatarsienelor degetului mare, tocmai din cauza acelei înclinații. La descălțare, piciorul e bulversat, parcă a uitat să meargă normal. 🙂Perechea de pantofi Airiai 1.5

Următoarele alergări (asfalt)

Pantofii devin din ce în ce mai ”normali”, cu cât se aleargă mai mult în ei piciorul începând să se obișnuiască. Faptul că stau strânși, că te ”obligă” se te apleci spre în față, să ”cazi” pe pingea, sunt motive care te invită să alergi mai repede. Zgomotul de toc a început și el să se ”piardă”. Observi că suprafețele cu gheață sau cu zăpadă tare sunt singurele pe care nu ai nicio aderență și că la curbe strânse, ”ace de păr”, și la întoarcerile pe loc ai probleme, trebuie luate mai larg, mai încet, foarte încet, partea înălțată de la exterior fiind rigidă și provocând disconfort. Șireturile, chiar dacă sunt mult mai bune decât la alți pantofi și nu se slăbesc, nu stau tot timpul legate, pentru siguranță, mai ales dacă plouă, trebuie făcut nod dublu.Airia 1.5, pe asfalt, după semimaratonul Gerar

Pe bandă

Airia 1.5, care are talpa ceva mai tare, se comportă mai bine pe bandă, o suprafață care amortizează mai bine, decât pe asfalt. Au fost încercați și la alergări cu înclinări mari, gradient 12. În acest cazuri, mai ales după distanțe de peste 8 kilometri, apar probleme! Degetele mari încep să doară, pentru că pare că ele preiau toată greutatea corpului și în același timp lovesc în banda înclinată la fiecare pas. În același timp, din cauza înclinației vârfului pantofilor, partea de jos a zonei întărite care ține șireturile, acolo unde pantoful flexează, apasă și irită pielea piciorului, zona de deasupra degetelor.

Pe pista de alergare

Pe pistă, o plăcere cu Airia 1.5 în picioare. Tartanul este suprafața unde pantofii suedezi par în elementul lor. E ca și cum ghepardul s-a întors acasă, în savană, gată să ”explodeze” la viteze înalte. 🙂 E și normal atâta timp cât ”viteziștii” din Nord au multe caracteristici comune cu ”cuiele” de pistă. Nu au crampoane, dar pare că ”așează” trupul în poziția bună și ”obligă” piciorul să calce și să împingă, să proiecteze corpul spre înainte într-un mod eficient.Airia 1.5, pe pistă / review / recenzie

Alte suprafețe

Airia 1.5 au fost alergați și pe munte, și prin pădure. Nu sunt suprafețe pe care să se comporte foarte bine din cauza denivelărilor, a ”iregularităților” sau a pietrelor, pietricelelor, etc. Așa cum am văzut și pe banda de alergat la înclinări mari, și pe trasee la exterior, în pantă, la urcare, în zona degetelor mari apare disconfort, la distanțe mai mari chiar și bătături (nu sunt pantofi de alergare montană, totuși).

Concluzie

Pantofi de alergare stabili, flexibili, rezistenți, cu amortizare redusă, care permit o aerisire ridicată, aderenți pe toate suprafețele mai puțin pe gheață și zăpadă întărită (nu e făcut pentru așa ceva, însă), cu o greutate peste medie, comozi după ce te obișnuiești cu ei, design modern, la un preț acceptabil.

Se comportă mai bine pe plat, în special pentru suprafețe mai moi, pistă și bandă de alergare, dar și pe asfalt – uscat sau umed, mai ales la alergările de viteză pe distanțe nu foarte lungi. Apare disconfort la curbele strânse sau la întoarcerile în loc și la urcări, pe suprafețele înclinate.

Trece sau nu trece clasa? 🙂

  • Calitate: 8/10
  • Preț: 8/10
  • Confort: 7/10 (după câțiva zeci de km trece la 8/10)
  • Design: 8/10